In Search of Curiosity

Coaching Tool no 1: The Curiosus* Questioning

In any coaching fundamentals we speak about
listening, questioning, exploring, planning –
as steps for GROWing
What is the role of curiosity - if any - in there?

Here we are a definition at the hand:
Curiosity (from Latin curiosus "careful, diligent, curious,"
akin to cura "care") is an emotion related to
natural inquisitive behavior such as
exploration investigation, and learning,
evident by observation in human and many animal species. (wikipedia)
*curiosus, there fore, stands for careful!
The need of coaching emerges from the need of
change something you are stuck in –
something you are unable to explore,
to investigate, and to learn from, to move forward:
something you are unable to be curious about!
You do listening and questioning yourself,
but is a false listening and questioning
because you know the answers
when you put the question!

It is a false attention leading
to a false presence -
you are attentive not to be present,
in order to get your already done answer,
which endorses your already chosen attitude,
which keeps you in your lousy but known situation.
It is a ”do not take my issue away!” strategy,
I am not curious to learn about..
A true question has its roots
in the nurturing „I don’t know”-soil.
It is where the curiosity –
the true care* about yourself –
grows, and where you GROW. *see the above definition.
The lack of practicing „natural inquisitive behavior”
prevent you to applying curiosity.
In coaching session you learn how to remember* it,
and apply it.
A coach’s very feature has to be curiosity -
i.e. being in a state of
Awarness/attention, Consciouness, and Trust -
toward the client, and toward him self -
for Performance, Learning, and Enjoyment,
both the client, and the coach. (the ACT & PLE triangles in Tim Gallwey's Inner Game)
*we use to be curious in childhood in the most authentic way,
that's how you grow, and get adult;
remembering is a complex natural process,
more or less active in each of us, and possible
to be (re)activate - by each of us
(as Kierkegaard states for himself),
or by having a support from a professional,
a Carl Rogers, for deep reccurent issues,
or a coach, for deep current issues.

It is often quoted Richard Bandler:
„I don’t know, but I am curious about!”

Curiosity – as an inherent human behavior,
not as morbid intrusive attitude towards others life –
curiosity is the very fundamental of
an authentic relationship.
Not only in coaching, but in any human interraction.
Lets imagine a husband-wife, a parent-child,
an employee-manager,
any two person talking to each other.
When someone put a question which answers
s/he already has in her/his mind
the quarrel is in sight:
any answer from the other one is not good,
because is not yours,
the other one is cleary not understanding you –
is against you!
Because you are not curious about that person..

„There is no cure for love” – says Leonard Cohen
Indeed, love is curiosity -
for yourself and the other one.
Only an endless curiosity seCUREs
a living „happy ever after” -
with someone else
as well as with yourself.

Practice curiosity!
I am very curious about you doing that :)

Brancusi, ”impasul” francez si pasul.. google

on google. 19.02.2011

Adresa lui Brancusi: Impasse Ronsin 8

Vorba lui Brancusi:
”Nu e greu sa faci lucruri,
e greu sa te pui in starea de a le face.”

Wikipedia article traffic statistics
Constantin_Brâncuşi has been viewed 1 080 426 times in 2011.02.
in one day -
pe de alta parte,
Romania has been viewed 238 658 times in 2011.02.
in 19 days

(http://stats.grok.se/en/201102/Constantin%20Brâncuşi

http://stats.grok.se/en/201102/Romania)

Intre om si tara sa e o diferenta.

Succesul - ceva ce nu poate fi comandat!

"Prin succes
nu inteleg ceea ce ar ingrijora-o pe o gospodina,
ci altceva, de care nu poti fi niciodata sigur:
fericita combinatie a sentimentelor cu
momentele si intamplarile banchetului,
aceste fine acorduri estetice,
aceste harfe eoliene,
aceasta muzica intima
pe care nu o poti comanda dinainte
unui muzician de profesie"

Banchetul - Soren Kierkegaard, ed. Dalsi, 1997

Joaca interioara (1)

The Inner Game” sau ”Cum sa castigi partida cu tine insuti”
Doua ore de antrenament sa descalcesti.. ghemul interior.

Coaching, deci. Aseara.
http://www.business-edu.ro/saptamana-internationala-a-coachingului-6-12-februarie-2011.html

”Jocul interior”, metoda lui Tim Gallwey de a trai prezentul -
cu adevarat.
Au fost oameni frumosi si.. prezenti! (si multi!)
Si, sunt sigura, a fost un prilej sa isi exerseze ATENTIA
pe ‘game’, si poate sa fie si CONSTIENTI
care este firul de care trebuie sa traga –
cu incredere ca le va creste.. PIB-ul :)
(Perfomanta Invatarea Bucuria)

Eul2 al tau e gata sa traiasca viata frumoasa
pentru care te-ai nascut.
De indata ce Eul 1 – cel ce te critica si evalueaza –
se opreste.
Cu metoda Inner Game, il scoti pe acest Eu1
de pe scena vietii tale – ii dai de lucru ‘pe dinafara’,
acestui neobosit cartitor:
ii gasesti o variabila esentiala de supravegheat,
cu cat mai ‘evaluabila’, cu atat mai bine –
il tine ocupat.
Si in afara launtrului tau.
Pentru ca tu ai ceva important de facut :
'live your life at full extent' (Leonard Cohen)
flowing!

The Hospitable Coach

“Guests.. I think that kind of imagery

can be discovered all through litterature.

The Persian poet Rumi uses the idea of the guests a lot:

the festival, the feast and the guests.

It is almost impossible talking about

that seed-moment when a song begins -

could be the Soul comes into the world. (..)”

Leonard Cohen

Coaching is about helping the client give space to himself.
The coaching relationship has to have such quality
to create with the client – within himself –
this kind of hospitality for welcoming
‘the creative self’,
and to feast this much longing-for encounter,
and to begin that.. new song –
the new life he was in search of.

Managerul e coach sau nu e..

De acord cu Cristi Motca - trainingul (asa cum e practicat)
nu ajuta sa gasesti raspunsul la aceste trei intrebari, citez:

- Apreciez valoarea sarcinilor ce definesc rolul meu? Am motivatia de a ma implica fizic si psihic/de a-mi canaliza energia catre indeplinirea lor?
- Managerul meu direct are capacitatea cognitiva de a stabili contextul in care sa-mi desfasor activitatea? Poate adauga valoare modului meu de a percepe si de a gandi solutii la problemele cu care ma confrunt? (cu alte cuvinte: ''este mediul de muncă un mediu de învăţare?'' - nota mea)
- Managerul meu direct apreciaza valorile comportamentului de lider/mentor/role model sau este un specialist, focusat pe latura tehnica a rolului sau?
(vezi postul lui de aici)

Desi, din retorica întrebărilor, raspunsul multor angajaţi la ele ar parea ‘nu’, eu zic ca e un ‘nu’ care insa e parte din ‘nu stiu’.. Am avut un coleg care, daca il intrebai ceva si iti raspundea ‘nu stiu’, o spunea cu un astfel de ton ca iti era clar ca nu stie deoarece tu - seful - nu i-ai creat conditiile sa stie, pentru ca el ar fi vrut si i-ar fi placut sa stie!

Coachingul incepe interactiunea, sustine experimentarea si incurajeaza autonomia – nu prin recompensa, ci prin empowerment.

Nu e nevoie de "transfer al responsabilitatii pentru procesul de invatare" – asta este o falsa responsabilitatea asumata de organizatie pentru individ – falsa, deci usoara, caci, in fapt, lipsita de responsabilitate: toti stim ca dezvoltarea personala e doar responsabilitatea persoanei. Întrebarea care se pune e cum faci ca această atitudine - responsabilitatea - să fie cea aleasă de către angajatul însuşi?

Si eu fac ceea ce se numeste training, dar ceea ce fac e learning prin coaching – ca am o proportie de 80 :20 interactiune livrare, dar aceeasi e proportia de intrebari versus continut! Iar acele intrebari sunt focusate pe participant, pentru ca el are controlul a ceea ce se intampla acolo cu el.

Da, learner takes control.
Si trainerul ce face? Poi.. recunoaste !!! daca are guts, vorba ta. Sau daca e coach, vorba mea. Hai sa iti mai spun ca mi se pare necesar sa faci in traning ca participantul sa treaca de 'la stima de sine in altii', la 'stima de sine in el'.

In graficul pe care il preiei (vezi postul de aici),

de la primele trei (care presupun un altul la care te raportezi), la ultimele doua (care te presupun pe tine cel fata de care te raportezi).

Shift-ul (invatarea in training) e intre cele doua: interactiune (cu grupul, subiectul etc.) si experiment (cu tine, ca esti de fata).

Sa ajungi ca un om sa mute un scaun pentru ca asta ii creste stima de sine! Ei, iti dai seama ce face apoi in organizatie… Ca sa se intample acest lucru, trebuie sa fie prezent. E greu sa fii prezent.. unless YOU are the main character. Ei, aici, iar e abilitate de coaching, zau. Numai daca esti prezent, poti sa vezi optiunile, altfel nu. Mda – de regula, la un coaching sponsorizat/cumparat de organizatie pentru angajat, e bine sa ii spui organizatiei ca, dupa, s-ar putea sa ii plece omul – pentru ca, in fine, le vede pe optiuni si.. goes for it.

Poi, nu ar fi mai bine sa vada el optiunile din interior? Sa ai acolo in organizatie un learning enviroment – care, zau, e tot coaching. Dar ce vorbim noi aici, cand trainingul se desfasoara acolo! Care e enigma trainingului si de ce?! La prima intrebare am un raspuns de la un coleg, in liceu: ’Enigma Otiliei e ca Felix a dormit cu ea si-a lasat-o cum era.’ La a doua – nu am raspuns!
:)

(o postare gazduita intr-un con-text care ma onoreaza - aici:
http://www.cristimotca.ro/2010/04/14/despre-antrenoring-cu-magda/#)

Despre atentie!

Inteligenta e sinapsa cu joc* controlat.

MB

*unde 'joc' are toate intelesurile pe care le poate da un om
in drumul vietii sale de la a fi copil la a fi Einstein -,

sau, pour les connaisseurs,

ceea ce se spune ca ''are planetara cand i s-a slabit shtiftul''! :)

Work in Progress/RBM destept*

Rapid Brain Movement :)))
(*dupa.. REM sleep, rapid eye movement sleep)

despre a trai in prezent
sau despre viata fara.. subiect!
sau despre metoda daneza (sic) de procesare a amintirii

asa.
dupa ce mi-a spus R. sa vin – pana sa ne scrie tuturor, deci –
m-am gandit cu Whitman :
Plin de viata, in carne si oase, la
Ceasul acesta stand vajnic in vazul lumii,In al cincizecilea an al vietii mele
si al douazecilea al Revolutiei romane (oups)
Voua ma adresez, straduindu-ma sa patrund in sufletul vostru!
(Astea, ne-italice, sunt, desigur,
o pastisa dupa sensul si prozodia poemului original)

apoi m-am intrebat cine este aceasta lume
in vazul careia ma asaza R.?
« populatie manageriala» !!! –
mi-am amintit oportun sintagma din invitatia primita
de a tine un training la o multinationala.
Dupa un «hm», a aparut Jon Anderson,
de la grupul de rock progresiv YES, cu zicerea:
never underestimate a giver.
da. never underestimate a human being.
in fine!, am aparut eu si voi.

m-am intrebat cu atentie de ce ar petrece niste oameni
o ora si jumatate din viata lor valoroasa cu mine?
(aici a aparut amicul Mihnea, copywriterul cu celebrul :
“scump, doamna, scump! Da’ halatul? Cat e halatul?”
deci, macar sa am grija sa am.. halatul :))

ce pot sa fac eu
pentru faptul ca primesc o parte din viata lor?
am sa folosesc 100% din ceea ce sunt!cum o sa fac sa stiti asta si sa atasez valoare acestui
timp petrecut impreuna?

aici a aparut Wittgenstein :
Limitele lumii mele sunt limitele limbajului meu.
o sa comunic.
ce inseamna sa comunici ?
de ce e asa de importanta comunicarea ?
niste raspunsuri celebre ar fi :
nu poti sa nu comunici si
nu poti sa iei inapoi ceeea ce deja ai comunicat :)

mi-am zis: am sa incep ca Creanga, stiti
nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc..si stim cu totii la ce se gandea – si acele topice, cum am zice azi,
la care se gandea el,
au ajuns, prin invatare, si topicele noastre.
topic deriva din topos, loc. Stiu.
ca urmare, Creanga e in mare masura in viata noastra..
e un loc in care ne intalnim.
asa
« nu stiu voi ce v-ati zis, dar eu.. »,
cand mi-a zis R.
sa vin sa vorbesc despre mine
ca sa aflati ceva despre voi – mi-am zis :
haiti, R. se asteapta sa fiu inteligenta!
si, desi nu stiu altii cum sunt!,
am crezut ca si voi va asteptati sa fiu inteligenta
si, din sinapsa in sinapsa, am ajuns la teribilul :
«toti ne asteptam ca toti sa fim inteligenti!!!»

totdeauna cand ai de facut ceva nou cauti o situatie asemanatoare
“Doamne, cand am fost ultima data inteligenta, cum am facut?!”
o astfel de intrebare era dovada clara ca, atunci cand o pun,
NU sunt inteligenta, este?:)
ca urmare m-am gandit si m-am rearanjat.
are Simone de Beauvoir o carte Memoriile unei fete cuminti
in franceza Memoirs d’une jeune fille rangee.
cum ar fi, mi s-au aranjat mintile la loc.

desigur, a fost si gandul
«cum adica sa fiu inteligenta o ora juma!»
si
«cum adica sa vorbesc despre mine si voi sa intelegeti despre voi?
de ce sa nu inteleg eu despre mine?
si cum sa intelegeti voi despre voi?
si, mai ales: «ce asteapta ea de la noi?!»

asa ca, dupa prezumtii,
a aparut si teama ca nu indeplinesc asteptarile
ce mai - tot tacamul care te face sa
fight, freeze, flight.
apoi mi-am zis: de fapt, la ce ma gandesc eu!?
La lucruri viitoare
La ce a gandit R. (in trecut, atunci cand ne-a scris)
La ce ati gandit voi (in trecut, atunci cand ati citit)
toate astea sunt chestii despre care nu stiu, de fapt, nimic
adica eu ma pregatesc sa reactionez
la o realitate pe care am construit-o in cap,
ponind de la o propozitie - un viitorsi adaugand o parte din experientele mele - un trecut.
(probabil, mult din imaginea elevului scos la tabla -
asa ca mi-am dat seama ca pot porni de la
imaginea elevului care pleaca cu un 10
si, repede, alta constructie! A!
din pacate, constructiile care pornesc de la
«treci la loc, 4!» sunt mai frecvente.
dar nici cele care pornesc de la «treci la loc, 10!»
nu sunt mai castigatoare)

asa ca mi-am zis ia sa trec la loc – pur si simplu.
sa traiesc prezentul.sa ma raportez la intamplare.
sa consider intamplarea o ocazie –
in sensul lui Goethe,
Poezia este o ocazionata.
(si, da, stiu multe citate,
Poezia e limbajul cel mai rapid. Boris Pasternak)

deci o sa fiu cu ochii pe prezent – acum, cand imi fac o lista de idei
si atunci, cand sunt de faţa, vorba de mai sus a lui Whitman.

pentru ca, ma gandesc, inteligenta inseamna
capacitatea de a folosi ce ai – tu insuti si imprejurarea in care esti.
inteligenta inseamna a folosi prezentul.

mi-am amintit la o definitie placuta :) a inteligentei
apetitul/pofta prin care se vadeste/
inteligentei este curiozitatea./Aristotel
or, cu asta stam bine de la inceput!,
ca altfel nu am fi aici – la aceasta intalnire.
Nu stim ce urmeaza sa se intample, dar suntem curiosi sa aflam. –
dupa o vorba a lui Richard Bandler

voi propune sa spunem fiecare ce am crezut venind aici.

cand comunici cu cineva, pentru a comunica cu adevarat,
trebuie sa pornesti de la prezentul care te-a pus impreuna

si, apropo de acest «a fi alaturi»,
e o indicatie de regie la Lohengrin-ul lui Wagner
cutare si cutare trebuie sa stea in nemijlocita apropierecand am citit asta am inteles ca
apropierea adevarata este numai mijlocita.
altfel e simpla juxtapunere.
tu trebuie sa fii un mijloc/mediu
prin care celalalt este.
asa cum si el este un mijloc/mediu
prin care tu esti
asa ca am sa le propun sa fim aproape!
cu alte cuvinte, mi-am zis
«habar nu am ce o sa zic!»
dar m-am linistit cu intelepciunea poporului roman,
citata de Noica:
se vede ca a si sosit, de vreme ce nu l-am vazut venind.
(despre « inspireu » zic)
Sau cu intelepciunea poporului aroman :
Femeia romanca (sic!) e tare ca o stanca!:)