”Doreşte-ţi să fii mai bun la ce te face fericit.”

”Dacă ţi se pare că nu eşti suficient de bun,
dacă te compari cu alţii şi te simţi mic,
dacă sunt oameni care te critică 
şi te fac să te simţi rău,
nu te lăsa prins în spirala asta.
Iubeşte-te şi ai grijă de tine,
viaţa e frumoasă când nu te simţi dator să faci, să fii, să ai.

Doreşte-ţi să fii mai bun la ce te face fericit. Şi atât.”

Simina, din editorialul emoţionant scris în Revista de Povestiri 8, lansată aseară ”cu schepsis şi titirez” - oameni care chiar ”walk the talk” , cu bucurie şi dragoste...


Aflaţi mai mult despre acest proiect cultural - şi curajos! - aici:
Să fim mândri de noi

stop execuţiei (sic)

Unealta STOP*

Jocul interior înseamnă să găseşti un mod de a lucra în care

poţi fi mai pe deplin conştient – mai conştient unde eşti, unde

mergi şi pentru ce. Aceasta este esenţa mobilităţii şi prin asta se

deosebeşte ea de conformare. Asta înseamnă Eul 2. Tocmai de

aceea redefinirea muncii şi deprinderea concentrării sunt

importante. (…)

Nu orice mişcare este mobilitate. Există un tip de activitate

cu care majoritatea dintre noi suntem foarte familiari, pe care

nu o facem cu un scop conştient sau conştientizându-i sensul.

Eu îi spun impulsul executării. (…)

Impulsul executării

Fără să ne oprim să evaluăm dacă este o problemă care merită

rezolvată, creierul începe să genereze şi să dezbată soluţii

posibile. Nu numai că se grăbeşte să intre în activitatea specifică

rezolvării de probleme fără să se gândească la scop, dar tinde

şi să folosească aceeaşi metodă obişnuită de a rezolva probleme

indiferent dacă se potriveşte sau nu cu situaţia specifică din acel

moment. Impulsul rezolvării problemei poate fi atât de puternic,

încât nu mai e loc de gândire creativă şi perspectivă strategică.(…)

* din Jocul interior şi munca de Tim Gallwey, 
   traducere Simina Diaconu
   Editura Spandugino 2011

Pentru ce să creşti!

Sunt hrană pentru cei mari.
Creşte, şi mă vei mânca.

Sfântul Augustin

Orice om se apreciază (sic) când e moral

Să fim conştienţi că trăim într-o lume imorală - 
să cunoaştem şi să recunoaştem ca fiind fapt/faptă.*
O lume în care orice om se apreciază (sic!) când e moral. 

Aşa că, să parafrazăm vorba folclorului global: 
fii morala pe care vrei să o vezi în lume**.

 *O astfel de afirmaţie naşte în fiecare 
o pătimaşă rezistenţă: ”Eu nu!”
”Eu nu” a spus şi Petre şi au fost trei de ”da” 
până în zorii acelei zile a patimirii.
Păcatul originar se obiectivează  în fiecare:
există practic, e practicat.
Numai conştientizând ceva ai şansa să acţionezi
asupra lui - sau să alegi să practici alt ”ceva”.

**”Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”  
Mahatma Ghandi

Un interviu frumos cu proprietarul Revistei de Povestiri, un start-up cultural valoros si curajos

faptele-brandului: eu-daca-nu-citesc-ma-simt-prost-nu-stiu-fata-de-cine, fata-de-un-model-imaginar

”Poţi să trăieşti cum vrei tu cîtă vreme 
n-ai sentimentul că pierzi timpul.  
Depinde şi cu ce valori a crescut fiecare.  
Eu, dacă nu citesc, mă simt prost. 
Nu ştiu faţă de cine, faţă de un model imaginar. 
Fiecare cred ca are în capul lui o idee despre timpul bine folosit. 
Atunci aşa să facă. 

Îmi amintesc de un articol care se numea 
„Do Your Commitments Match Your Convictions?”
 în care autorul te punea să faci  
o listă cu cele mai importante chestii din viaţa ta 
şi apoi o listă cu activităţile cărora 
le dai cel mai mult timp de fapt. Să vezi acolo prăpastie. 
Distracţia în ziua de azi e foarte mare – 
şi asta în ambele sensuri: suntem distraţi şi distraşi. 
(..)
Deseori nu pot să ies uşor din stări negative.
 Cînd reuşesc e pentru că îmi dau seama că  
lucrurile care ni se întîmplă 
n-au niciodata o greutate a lor, 
au greutatea pe care le-o dăm.  
Şi relativizînd aşa, mă concentrez pe 
faptele mari pe care vreau să le fac.”

to be continued :)
 www.amaruideciocolata.ro

Aflaţi mai mult despre acest proiect cultural - şi curajos! - aici:
Să fim mândri de noi

si modalitati de sustinere, aici:
 http://www.revistadepovestiri.ro/planuri/

un interviu frumos si cu celalat editor al revistei, 
Motanov  Motanul Mov, antrenor de imaginatie pe Facebook, aici:
Motanov îi iubeşte pe toţi, el e ca sfinţii, numai că nu are sandale

”Trage în vulturi, nu în vrăbii”

1. Planifică-ţi un an de succes.

2. Află ce însemnă să ai o echipă câştigătoare.

3. Lasă oamenii să îşi facă treaba.

4. Expresia „nu pot” nu există – n-o folosi.

5. Exersează până la ora stingerii.

6. Caută compania oamenilor de calitate.

7. Ai grijă să nu mori întrebându-te.

8. Trage în vulturi nu în vrăbii.

9. Fii primul care inovează.

10.Schimbă atacul mereu.

11.Rezistă la durere.

12.Descoperă din timp puterea echipei tale.

 

Graham Lowe

“Cel mai loial individ, un coach de nivel mondial, 

un inovator strălucit, un lider înnăscut, un tip grozav şi un tată extraordinar”.

Kevin Roberts, Saatchi and Saatchi Worldwide CEO

http://www.lowie.co.nz/

 Întrebări pentru tine:

Care este, pentru tine, cel mai important dintre cele 12 principii?

Ce notă ţi-ai da, de la 1 la 10, pentru aplicarea fiecăruia ?

Ce ai putea face să îţi îmbunătăţeşti scorul?

Când începi?

Cine va observa că faci ceva diferit?

Ce anume va observa?

Ce vrei să notezi la sfârşitul primei zile de antrenament?

Alexandru s-a numit Macedon, nu altfel!

păi, da.
aşa că, după vorba mare:
Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt născut grec şi nu barbar, 
bărbat şi nu femeie, liber şi nu sclav. 
mă gândesc cum să fac să mă nasc armân -
sau măcar armâncî!
eh, feată nhicâ, shedz` niheamâ
:)
iată, pe scenă
http://www.youtube.com/watch?v=R6AKpgDuXAE
sau în viaţă frumoasă:
http://www.youtube.com/watch?v=GhBnfRp_duQ

Hot-coaching: antrenament om la om în social media

Text realizat pentru revista COACHING NETWORK nr 1
(mulţumesc R.V.pentru idee!)

Un articol despre beneficiile coachingului, postat pe portalul hotnews (vezi link la finalul textului de faţă) a iscat 176 comentarii (atâtea erau în data de 18.05.2011). Iată câteva:

“Am o singură întrebare. Ce este “coaching”? Dacă e vorba de ceva, ALTCEVA decât magie, definiţia nu ar trebui să ocupe mai mult de o frază. Mai ţineţi minte primele ore de fizică din clasa a VI-a? Începeau cam aşa: fizica este ştiinţa care se ocupa cu studiul naturii (de fapt “fisica” înseamnă natură în greacă). Ideea pe care mulţi au scăpat-o este că individul trebuie să fie învăţat să facă deosebirea dintre ştiinţific, religios şi artistic. Dacă le amestecăm tot magie iese, indiferent de denumire. Dacă în loc de “testimonies” veţi veni cu fapte, dacă în loc de “insights” veţi veni cu definiţii, dacă în loc de vorbe de ocară veţi veni cu argumente, mai vorbim. Până atunci rămân la prima impresie: nu sunteţi decât nişte miracologi.”

“Sunt coach in formare [...]

Coaching-ul nu este ezoterie, magie, “moartea religiei” cum scria cineva intr-un comentariu. Coaching-ul este un instrument de dezvoltare personala si profesionala. Ca orice instrument, nu este musai sa functioneze pentru toata lumea. Cu precadere, se adreseaza oamenilor care isi doresc sa-si maximizeze potentialul, sa gasesca resurse si optiuni pe care nu le pot accesa in moment prezent din diverse motive si pe care le pot folosi pentru realizarea unui obiectiv concret.”

“Oameni care fac specula cu sperante pentru oameni necajiti.
Cand e omul mai amarat atunci il napadesc toti expertii in mantuire.”

“Eu nu stiam ca exista o asemenea meserie. Mi se pare un pic aiurea sa inveti pe altul sa traiasca. Adica ne-am tampit atat de tare incat avem nevoie de cineva care sa ne spuna ce sa facem, cand sa facem si cum sa facem??? Sau e un fel de terapie si doamna e psiholog, sau ce?”

“Uite ca am intrebat si pe Coach-ul meu despre asta si iti pun aici si raspunsul lui:

”In terapie, terapeutul pune un diagnostic si trateaza un pacient. Se incearca vindecarea unor traume din trecutul persoanei. Este o relatie de tip doctor-pacient.
Coaching-ul nu trateaza, nu este bazat pe vindecare.
Coach-ul este expertul in procesul de coaching(antrenare),
clientul este expertul vietii lui. Iar coach-ul il sprijina pe client sa isi gaseasca propriile raspunsuri, alegeri, decizii in viata. Un coach nu da sfaturi. Este un parteneriat co-creativ, egal.” (...)

“Coachingu’ asta o sa fie noua tendinta in Romania?Am dat cautare pe google dupa coaching imagini…Atatea fete prospere mai rar poti vedea…”

“Pasul următor e să angajăm pe cineva să si trăiască în locul nostru…”

”(...) un coach ajuta la starnirea potentialului benefic din om, insa tot omul spune spre ce ar dori sa se indrepte… deci e vorba despre o echipa ce conlucreaza impreuna! (...) Si chiar daca unii nu cred, aceste lucruri exista in mod frumos si corect, nu e vorba de escrocherii sau alte miracole, ci doar miracolul vietii traite frumos!”

http://smartwoman.hotnews.ro/simt-ca-n-am-viata-in-mine-doar-supravietuiesc-simt-ca-ma-mint-asa-arata-existenta-mea-inainte-sa-invat-cum-sa-imi-fac-curat-in-viata.html

alte articole din revista, aici
http://coaching2success.blogspot.ro/2012/05/coaching-network-1inner-game.html

revista nr 1, aici 
 http://coaching2success.blogspot.ro/2012/02/coaching-net-works.html
 

un blog cu personalitatea mea (sic)

”Coach-ul Magda Bunea, cu un "portofoliu" impresionant, absolventa a cursurilor de coaching (Metasysteme) si de excelenta in training si comunicare (Coaching Institute), diagnoza organizationala (Human Synergistics) si management (CODECS), dar si a unor cursuri postuniversitare de publicitate, poate fi gasita pe un blog cu personalitate, exact ca Magda.”

şi mi-am adus aminte şi de alte vorbe bune::

”Te urmarim de ceva timp. 
Blogul tau este unul dintre cele mai bune bloguri cu tenta culturala.  Zambim (empatic) si cu aceeasi sinceritate cand citim postari pertinente, documentate, traite si nu in ultimul rand cu subiecte culturale.”
Echipa LibHumanitas

  şi altele, ale unui cititor - bun :)

  ”Îmi place blogul.

   Îmi place mai ales exprimarea atât de directă şi sinceră. Din felul în care scrii mie îmi transmiţi următorul mesaj: Îmi place cine sunt, nu vreau să fiu altceva sau altcineva.”

   B.D., participant la antrenament pentru comunicare, 2012

  şi altele, ale unui cititor entuziast (!)

  ”Te-am urmărit oleacă pe blog la uinuin. În principiu, dacă lumea ar fi populată de oameni ca tine, poate că viaţa ar fi mai uşor de suportat :)”

   G.D., participant la team building, courtesy Mara, 2008

 

şi de la.. concurenţă (mass media si advertising)

   ”încă nu m-am (b sau d)zmeticit din vijelia de mai jos - care e mai mult ca superlativul lui ”vulcanic”?

    cred că eşti un tsunami uman - compliment, bre”

    D.M., 2011

    Clar. Am mai zis: 

    Dragi ţi-s oamenii? Dragi!

 

”E bine ca orice tânăr să traverseze un episod de admiraţie” Andrei Pleşu

"Dacă avem de ales între ”cunoaşte-te pe tine însuţi” şi ”alege-ţi un model” ne încurcăm.

La cunoaşte-te pe tine însuţi, o operaţiune de altfel utilă şi lăudabilă, se pune problema în fond cine eşti, pentru că, aşa cum ne spunea odată Constantin Noica dacă eşti Smerdeakov, chestia că să te cunoşti pe tine însuţi nu e prea îmbucurătoare – ce afli? Afli că eşti o jigodie. Şi ce faci după aia contează. Plus că de obicei lumea când îşi caută şi îşi obţine identitatea, de obicei dă peste o identitate pozitivă: după ce te cunoşti pe tine însuţi, cazi la învoială cu tine şi îţi spui ”una peste alta sunt băiat bun”.

Chestia cu modelul e mai puţin riscantă, în sensul că te trimite în afara ta. Te obligă să te laşi un pic în pace şi să cauţi puncte de reper de jur împrejur. Şi întotdeauna e bine să treci prin faza asta – e bine ca orice tânăr să traverseze un episod de admiraţie. Să-şi aleagă un reper şi să încerce să îl copieze – riscul, de data asta, este să ajungi o copie, un epigon – e plin de heideggereni în jurul nostru. Asta e iarăşi rău.

Până la urmă e o aventură acest drum şi aventura în sine e mai importantă decât scopurile pe care ţi le propui." Andrei Plesu

de aici:

http://www.youtube.com/watch?v=Pxuo_WkiXWM&feature=related

(transcriere MB)

T-coach :)

”Take my advice, I don’t need it!”

It was a text on a T-shirt

a young rocker wore near by at a concert.

It is a truth well said, and an integrative one.

It communicates a lot due to the descriptive level.

It ex-poses the ”you&me” system (often read ”game”).

It is provocative and it challenges the frame of reference.

It is a situation of using the paradox tool in coaching session.

It is an iconic example how context helps in training us.

It proofs the value of attention - and it coachs!

Indeed, the metaphore is the most powerful communication tool –

it needs many words to say it differently.

(precisely 112!)

Bunicii mei, proprietarii

Privesc coperta unui album recent al lui Leonard Cohen – fotografie din spate, cu palton descheiat, fâlfâind lateral, pălărie, pe un drum. Exact ca în poza bunicului meu – alături de alti trei bărbaţi pe un drum fără case, iarna.

Frumosul, minunatul meu bunic: l-au iubit femeile din tot satul, plus limitrofele!, şi, cu siguranţă, un cartier din Bucureşti, când a stat la liceu ”la capitală”.

Cât de mult o fi însemnat pentru el oraşul ăsta, dacă a dorit să vină cu mine aici când aveam nouă sau zece ani, pur şi simplu să mi-l arăte, să ştiu că există un alt fel de lume decât satul în care mă creşteau el şi ”Doamna”, cum îi spuneau oamenii bunicii mele învăţătoare – desigur, nimeni nu zicea ”cu literă mare”, dar o spuneau în aşa fel că am fost convinsă multă vreme că aşa se scrie cuvântul, numai aşa.

Hm. Scumpii mei. Am învăţat de la ei o anumită statură, un fel de a sta în lume neamestecat, dar profund împreună. 
Bucuros - şi proprietar!

Da, cred că asta am văzut la ei – şi nu la părinţii mei, ”adaptaţi” de nevoi la socialism. Am văzut demnitatea şi preţuirea de sine şi de ceilalţi, libertatea de a alege cum să fii, chiar şi în interiorul unei limitări extreme – puşcăria. Să fii proprietarul tău, liber şi atunci când eşti ”privat de libertate”. Expresia asta e o prostie şi un nonsens lingvistic în înţelesul care i se atribuie în mod curent: ”privat” e al tău, aşa că poate tocmai asta înseamnă, că râmâi "privatizat" doar de libertate, restul îţi e luat.

Astfel de oameni sunt proprietarii lor pentru totdeauna, liberi şi bucuroşi oricând şi oriunde. De exemplu aici şi acum :)

Titus şi Alexandrina.

Facerea de sine (sic)

Toţi oamenii sunt inteligenţi. 
Fapta îi face uneori să pară proşti - 
lipsa de atenţe ”te face” - am zis.

Unde ”a face pe cineva” are sensul de a-l face altceva decât e, decât vrea - şi poate! - să fie; ”proşti” are sensul tehnic de inadecvare la realitate: realitatea persoanei, respectiv realitatea contextului; ”inadecvare” vrea să zică lipsa bunăvoinţei de a te vedea în tot ceea ce eşti şi de a vedea realitatea în tot ceea ce e.

Deseori, ”a face pe cineva” se zice manipulare, (poate fi şi manipularea interioară: convingeri autolimitative te fac să acţionezi în sensul confirmării şi consolidării lor) - , iar ”prost” se zice neperformant (e cu folos să observăm că, în mod curent, răutatea nu e asociată cu prostia
deşi, la ”măsurare” iese tot neperformantă!), iar ”inadecvare” - nu se zice, se simte: lipsa de iubire de sine şi de ceilalţi.
Toţi trăim şi aşa, şi aşa. Hai să iubim mai mult - şi pe noi, şi pe ceilalţi. 
Hai să fim mai atenţi!

.......................
Later edit//2017

AER - atenție, empatie, respect - e un operator pe care l-am folosit prima dată acum 6 ani, într-o serie de traininguri despre comunicare, ținute pentru oamenii angajați în bănci și firme de brokeraj. Îi zic ”operator” pentru că nu e vorba doar de a facilita memorarea aspectelor importante în viață alături de ceilalți ci și de a avea o bază de evaluare, față de care să îți propui să crești ”scorul”. Programul s-a derulat pe parcursul a 12 luni și numărul de cursuri s-a dublat, la cererea participanților. Mi s-a spus că se făceau liste de așteptare :)

Dacă sunteți în așteptarea unui prilej de învățare și îmbunătățire a modului de comunicare cu voi înșivă și cu ceilalți, puteți să vă puneți niște întrebări:
-  cât mi-am propus să mai aștept? câte luni, câți... ani?
-  până la ce nivel de supărare pe mine și pe ceilalți?
-  ce câștig din faptul (!) că îmi plâng de milă? (oups!)
-  ce anume aștept să se întâmple ca să schimb ceva?
-  ce câștig dacă îmi las viața condusă de alții? ce pierd?

Dacă iese dezechilibrată balanță pierdere-câștig, poate te interesează să afli cum e să practici... guvernanța personală. 
La atelierele NESTworking, respirăm - inspirăm și expirăm - un AER sănătos, și pentru noi înșine, și pentru cei din jurul nostru. Pentru workshopul open, organizat în colaborare cu Asociația Brain Fitness - cercetați pagina dedicată atelierelor www.revdepov.ro/ateliere/NESTworking
NESTworking - un mediu de învățare care te deșteaptă!

”Să simţi că ai un talent care merită să fie dezvoltat şi de care trebuie să ai grijă” Kevin Spacey

Aţi putea să ne spuneţi ceva despre cum să trecem de aceşti ani dificili ai începutului, cum să înţelegem şi să apreciem ”premiul” care va veni în viitor?

”Nu există niciun ”premiu” acolo sus. Singurul premiu eşti tu - ce simţi înăuntrul tău, şi ce vrei să împlineşti. Ce îţi poţi imagina despre asta – care poate fi viitorul, pot fi ani slabi şi ani graşi... 

Ei bine, văd în jurul meu o mulţime de tineri care se străduiesc din greu, fără să aibă cea mai vagă idee pentru ce fac ceea ce fac. 

Vreau să spun că a vrea, a avea ambiţie, a avea dorinţa să ai succes nu e destul – este doar dorinţă. 

Să ştii ce vrei, să înţelegi pentru ce faci ce faci, să dedici fiecare respiraţie a corpului tău obţinerii acelui lucru, să simţi că ai ceva de oferit, să simţi că ai un talent anume care merită să fie dezvoltat şi de care trebuie să ai grijă – atunci nu e nimic să nu poţi împlini.

Ce ai de făcut e să creşti împreună cu colegii tăi, să îi observi cum au un succes şi cum au un eşec, să vezi cum înfruntă şi succesul, şi eşecul, şi ei pot fi profesori la fel de buni pentru tine ca şi orice persoană care are onoarea să vă vorbească aici.”

 Kevin Spacey

la finalul interviului de aci:

http://www.youtube.com/watch?v=lwvNicXo5Ks&feature=related

(traducere si transcriere MB)

Miza autenticităţii

Pentru o activitate mai puţin cunoscută la noi cum e coachingul, e important să transmiţi adevăruri despre modul in care funcţioneaza: sa fii autentic si să soliciţi clientului să fie autentic. O situatie 'jucată' poate duce la o percepţie gresita asupra modului in care e utilizabil coachingul. In coaching e vorba de rezultate pe care le simti - pe care cel care primeste coaching le foloseste in viata lui pentru a progresa spre cel-mai-binele lui. O problemă falsă, deşi tratată cu seriozitate de către coach, va duce la o solutie falsă, cu care clientul va simţi că nu are ce face in viaţa lui reală şi va spune că nu i-a folosit la nimic să aibă un coach.

Communication Technique/Case Study 2

First Rule:

Genuinely choose/cherish/celebrate the other’s and your joy of being 

Choose respectfully/cherish playfully/celebrate authentic

Studiu de caz: conversaţie în hol/locatar si portar/L si P/

L: nonverbal "desconsiderare" (îşi spune: phii, iar e nesuferitul, şi am de cărat atâtea sacoşe la lift.)

P: nonverbal "desconsiderare" se îndreaptă spre uşa de la întrare cu un aer inchizitorial (iar tipa asta cu fiţe)

L: Bună seara. (ton alb, mesaj transmis ”nu exişti”)

P: Bună seara. (închide uşa exact când L ajunge în faţa ei, cu amândouă mâinile ocupate, mesaj ”nici tu nu exişti”)

L: (brusc îşi aminteşte că a fost la un curs de comunicare! ;-), lasă o sacoşă, deschide uşa, propteşte covoraşul în uşă ca să nu se închidă, ton adult-adult, situaţia este afirmată şi, practic, descrisă prin ce face, iar cealaltă persoană este recunoscută ca prezentă şi importantă, şi invitată la validarea secvenţei la care participă împreună, cu drepturi egale). Am pus covoraşul să rămână deschis că am mai multe de dus la lift. Se face curent aici la dumneavoastrăndacă las aşa? Nu durează mult.

P: (e surprins de faptul că sănătatea lui este recunoscută ca importantă (emoţie), şi că e validat ca persoana care hotărăşte ce se întâmplă pe uşa – importanţa locului de muncă (gând), înţelege şi validează situaţia: femeia are multe chestii de adus). Aaa, da-da, lăsaţi aşa. (ton neutru, încă nu e convins că nu e dispreţuit, ca până atunci, aşa că se îndreaptă spre scaunul lui, la ghişeul cu televizor)

L: Vă mulţumesc mult! (ton entuziast, vibrant, pronumele ”vă” consolidează mesajul transmis anterior de recunoaştere a persoanei ca existând, ”mult” dă asigurarea că observă şi afirmă ajutorul ca fiind ”mult”. Un simplu ”Mulţumesc!”, chiar fără să fie spus pe un ton sec, nu transmitea aşa ceva, iar varianta cu ton agresiv îl întorcea pe celălalt în vechea hartă, ba chiar mai punea ceva pe acolo: ”cât p-aici să cred că e politicoasă, aha, e şi prefăcută, ia să îi zic că regulametul nu permite!”, cu tonul respectiv, tranc-trosc şi.. ever after :))

P: (iniţial tace, o priveşte lung procesând acel ton frumos, de invitaţie la a participa la ceva etic, corect, frumos, omenesc – validează ca valoroase toate astea pentru el ”mi-ar plăcea să îmi mulţumească un astfel de om!”) Poi, staţi să o deschid pe astalaltă. Aveţi ceva greu să iau eu?

L: (priveşte bucuros ”toţi oamenii sunt ok” :)) Nu-nu. E ok, mă descurc.. (ton cald, dar adult, fără derapaje feminine – ”şi femeia e om” :))

P: (se simte bine că e exact cel care e luând parte la acea întâmplare, mai dă un motiv să fie recunoscut ca egal şi demn – om) Haideţi că chem liftul! (face asta şi se retrage spre ghişeu, la televizor) Lăsaţi că trag eu covoraşul din faţă. (al doilea motiv)

L: (se simte bine că e exact cea care e luând parte la acea întâmplare, mai dă un motiv să fie recunoscută ca egală şi demnă – om)  Ooo, chiar vă mulţumesc mult! (Pune bagajele în lift.) Tot nu au terminat ăia cu discuţiile? (zice şi aruncă o privire spre televizor)

P: (încă o validare că el e om ok) Eh, ce să facă şi ei..

L: La revedere! (bucuros)

P: Sărut-mâna! (bucuros)

Conclusion:
I like (to like) my job! (both L&P)
Be (both L&P) the apostle of a non-limiting belief.
Assist people to be the subject of their lives.

Be a compliment! (sic!) :)

Exercise:
Coach your own abilities for attention and awareness
in order to be able to coach on-the-spot
others' abilities for attention and awareness.
(unde coach inseamna.. antreneaza :)

hm.

după cum se vede, nu apare second rule!

poi, da, asta e singura :)

”Ce vrei cu adevărat?” - Interviu cu Timothy Gallwey (2)

               MB: Din câte ştiu, aţi avut participanţi din Romania la seminarul dumneavoastră de la 
               Londra, de anul trecut. Care sunt cele mai frecvente credinţe limitative pe care le-aţi 
               observat?

                    Tim Gallwey

1. Orice cultură are credinţe autolimitative. Diferenţele care apar în aceste convingeri de la un popor la altul nu sunt importante. Oportunitatea pe care o are coach-ul este aceea de a învăţa să scoată la lumină acele credinţe limitative şi să îl ajute pe client să le depăşească pe cele pe care este pregătit să le înfrunte.
2. Cu toţii avem dificultăţi în a fi suficient de creativi pentru a trece de limitele pe care singuri ni le impunem. Un coach poate să îşi ajute clientul dacă îşi dă seama că anumite credinţe limitative sunt valide şi că persoana respectivă nu poate renunţa la altele pentru că nu e pregătită să o facă.

                   MB: Folclorul unui popor este “povestea”lui – hm -, de succes. Românii au aşa : « Bătaia
                   e ruptă din Rai », « Capul plecat de sabie nu e ăaiat » şi, pentru a fi siguri că ”reuşim” în
                   viaţă : « Pe roman, timpul nu îl sinchiseşte ». Ce întrebare ar fi potrivită într-o sesiune de 
                   antrenament cu un astfel de «corp»? Mai ales în mediul organizaţional.

                   Tim Gallwey:
                   La începutul sesiunii de coaching, aş pune întrebări referitoare la măsura în care persoana 
                   respectivă crede în astfel de ”adevăruri”, şi aş relua exact aceleaşi întrebări la finalul întâlnirii. 
                   Conştientizarea convingerilor e primul pas pentru a putea să le examinezi. Credinţele nu sunt 
                   cunoştinţe, nu se bazează pe ştiinţa a ceva. Ele pot fi schimbate prin experienţe şi percepţii noi 
                   de  îndată ce sunt văzute ca fiind pur şi simplu ceva ce crezi.

 
                    MB: Se vorbeşte mult despre management folosind ”coaching skills”. Care sunt 
                    diferenţele faţă de management folosind ”leadership skills”?

       Tim Gallwey:
       Nu ştiu să fie vreo diferenţă esenţială.

 
       MB: Cum poate fi aplicat coachingul în cadrul unui sistem educaţional pentru a împiedica
        consolidarea Eului 1 şi a da forţă Eului 2? Este o chestiune legată de vârsta cea mai 
        potrivită?

        Tim Gallwey:

1. Cred că, în general, prioritatea în educaţie ar trebui să fie schimbarea de la a-l învăţa pe elev un anume lucru la a-i trezi dragostea de a învăţa acel lucru.

i.      Principala problemă a sistemului tradiţional de recompensare este aceea că elevii care nu ştiu ceva sunt făcuţi să se simtă prost pentru că nu ştiu. Acest lucru îi face să creadă că sunt chiar proşti şi ajung să trăiască la nivelul unor aşteptări minime de la ei înşişi, care, la rândul lor, îi împiedică să pună întrebări şi să vrea să înveţe.
ii.    Dacă faptul de a şti când nu ştii sau când nu ai înţeles ar fi apreciat ca un punct forte, critica de sine ar fi mult mai scăzută şi capacitatea de învăţare a Eului 2 ar creşte foarte mult. 

MB:  În cartea dumneavoastră ”Jocul interior şi munca”, unul dintre cele mai importante aspecte este mobilitatea. Faceţi următoarea afirmaţie: ”O persoană care recunoaşte importanţa mobilităţii nu este satisfăcută cu a fi în orice stare de curgere, ea trebuie să fie în acea stare de curgere pe care o alege îndreptându-se spre unde vrea să meargă.”. Pe de altă parte, precizaţi că sunteţi de acord cu descrierea pe care o face Mihaly Csikszentmihalyi performanţei – ”flow state”, starea de curgere. Să înţelegem că ”being in the flow” nu este singurul semn că Eul 2 e cel care ne conduce?

Tim Gallwey:  
”Curgerea” (flow) descrie modul în care muncim, dar nu direcţia sau ţelul pe care îl avem. 
  Eul 2 este mulţumit cînd finalitatea muncii şi semnificaţia ei sunt aliniate.

                    MB: Într-o postare recentă pe site-ul său, domnul Myles Downey afirma: ”Nimeni nu
                    poate să spună ce e coachingul – cel puţin nu în sensul cum practici coaching – un model 
                    sau un demers anume.” Care este părearea dvs. asupra acestui subiect?

                   Tim Gallwey:  
                    Lucrez cu Myles Downey la dezvoltarea unui ”antrenor online” – eCoach – şi cred că înţeleg 
                   ce  vrea să spună. Nu există nicio persoană şi nicio asociaţie care să poată fi privită ca autoritate
                   în profesia aceasta – coachingul. Tocmai aceasta este frumuseţea momentului în care se află 
                   acum profesia de coach. Este o profesie în dezvoltare, o profesie care nu e complet definită. Ca 
                   urmare, se poate experimenta. Până la urmă coach-ii vor da o definiţie a coachingului prin 
                    acţiunile lor. Este o mare responsabilitate.

                  MB: Dacă ar fi să începeţi să scrieti acum o nouă carte Inner Game, s-ar numi ”Inner 
                  Game of…”, Jocul interior şi …?Ce ar fi diferit? 

                  Tim Gallwey:  
                  ”Jocul interior şi stresul” a apărut în 2009, aşa că nu ar fi multe noutăţi. Poate că aş scrie o carte
                   care să însoţească Inner Game eCoach - despre cum poate fi utilizat cel mai bine.

                  MB:  În ultimii 10 ani s-a schimbat dramatic interacţiunea dintre oameni. Pe când « Inner
                  Game of Social Media »? De altfel, aţi şi spus că aţi lansat un eCoach.

                 Tim Gallwey:

Este adevărat că au apărut noi mijloace de comunicare, dar acest lucru nu schimbă fundamentele comunicării. Internetul este o cale de a distribui comunicarea instantaneu şi pe scară largă. Tocmai de aceea Myles Downey şi eu ne-am gândit că o parte din beneficiile coachingului pot fi făcute accesibile unei audienţe mult mai mari, la costuri mult mai mici decât coachingul direct. Ce încercăm să facem noi nu înlocuie coachingul faţă în faţă, dar oferă coaching unor milioane de oameni, care, altfel, nu ar beneficia de niun fel de coaching.

                   Magda Bunea: Sunt 37 de ani de când aţi lansat ”The Inner Game of Tennis”. Unii vă 
                   numesc ”bunicul coachingului”. Ca bunic-coach în dezvoltare, ce întrebare ar fi potrivit 
                   să vă pună o ”nepoţică” pentru a vă facilita progresul? 

                   Tim Gallwey:

1. Aceeaşi veche întrebare: ”Ce vrei  cu adevărat?”
2. Cum pot fi folosite cel mai bine în coaching jocurile şi simulările electronice ?
3. Care sunt cele mai promiţătoare aplicaţii ale eCoach în mediul corporatist ?
4. Cum ar putea coachingul să abordeze cel mai bine domeniul sentimentelor?Cu siguranţă, va trebui să progresez în cunoaştere şi în claritate pentru a răspunde bine la oricare dintre întrebările astea!
   
     :)
    La finalul interviului, Tim a spus ”I enjoyed answer your questions.”

”Ce vrei cu adevărat?” - Interviu cu Timothy Gallwey (1)

Textul a apărut în primul număr al revistei Coaching Network.

                   MB: Oamenii s-au antrenat într-un fel sau altul de când e lumea. Ce a adus nou demersul 

                   dv. ? Ştiţi, există formaţia Modern Talking. Sunteţi “solistul’ Modern Coaching? 

                    Tim Gallwey:

1. Coachingul modern trebuie să conţină şi să crească din elementele de excelenţă ale ”antrenamentului de când lumea”, cum spuneţi. Ceea ce făcea Socrate este un exemplu foarte bun de coaching modern. Antrenamentul modern trebuie să fie la fel de simplu ca principiile care au fost din totdeauna eficace. Încrederea şi respectul faţă de cei cu care faci coaching sunt principii străvechi, adevărate şi valabile şi azi. Îi sfătuiesc pe coach-ii moderni să continue să-şi dezvolte capacitatea de a fi oneşti în modul în care ascultă şi pun întrebări, astfel încât să ajute persoana căreia îi oferă coaching să gândească pe cont propriu. Coach-ul trebuie să aibă încredere în clientul său în aşa măsură încât încrederea acestuia în el însuşi să crească.
2. Având în vedere cele spuse înainte, coachul modern trebuie să încurajeze un alt fel de responsabilitate şi un alt fel de sentiment al propriei puteri. Unii oameni au învăţat în organizaţii cum e cu acest ”empowerment” – un set de abilităţi de care ai mare nevoie când angajaţii se simt lipsiţi de orice putere la locul de muncă şi se consideră victimizaţi de întreaga corporaţie. Însă, acum, conferirea puterii trebuie pusă în balanţă cu responsabilitatea, nu numai cea pe care o cer cei din organizaţie de la om, ci şi cea pe care şi-o asumă el însuşi. Responsabilitatea poate fi redefinită drept capacitatea de a fi de bizuinţă: eu pot să mă bazez pe mine, tu poţi să te bazezi pe mine.
3. Fiind solist, sunt singurul care poate cânta acel cântec care e numai al inimii mele. În acest sens, toţi ar trebui să fim solişti şi să oferim coaching la un standard relevant atât pentru nevoile din toate vremurile, cât şi pentru cele ale timpului curent.

              MB: Cum a evoluat coachingul?Ce ar trebui să se păstreze neschimbat în practica

              acestei profesii, chiar dacă se folosesc instrumente şi modele noi ? 

Tim Gallwey:  

Sper că evoluţia coachingului se face înspre a-i ajuta pe cei care apelează la el să fie mai conştienţi, să îşi clarifice mai bine direcţiile pe care s-au angajat să le urmeze şi să aibă mai multă încredere în sinele lor mai bun. Instrumentele se pot dezvolta şi îi pot ajuta pe oameni să înainteze spre rezultatele pe care şi le doresc, de o manieră care îi împlineşte şi într-o perioadă de timp care le convine.

                 MB: Într-unul dintre interviurile pe care le-aţi acordat mai demult spuneţi că oamenii fac

                 una sau alta pentru « have fun », si că pentru aceasta abordarea empirică este singura 

                 care funcţionează.  Există, totusi, un suport fiziologic (neuronal) pentru ceea ce numiţi 

                 «magie»?  

                    Tim Gallwey:

1. În concepţia mea, cel pe care l-am numuit Eul 2, potenţialităţile cu care se naşte orice om, este totdeuna magic dacă nu este obturat sau distorsionat de Eul 1, cel care critică, impune, controlează – cel care a fost condiţionat să interfereze şi să tulbure excelenţa Eului 2. Putem vedea magia aceasta la orice copil, nu-i aşa? Şi la orice adult care reuşeşte să învingă, pentru acea perioadă de timp, auto-interferenţa Eului 1.
2. Din discuţiile mele cu neurologi reputaţi, a reieşit că cercetări recente privind funcţionarea creierului aduc dovezi ce susţin perspectiva despre care am scris. Dar, personal, nu am autoritatea specializării necesare pentru a vorbi despre acest domeniu. Dovezile mele sunt cele date de observarea clienţilor mei.

                    MB: Aţi mers de la experienţa din sport spre aplicarea în mediul corporatist. Ce 

                   experienţă aţi dus  invers, din business în sport? 

                  Tim Gallwey:

Aproape tot ce am învăţat din sport a fost legat de sporturi individuale – tenis, golf, ski. În mediul de afaceri am învăţat să ajut oamenii să lucreze împreună, în echipe. Aceasta mi-a înlesnit o nouă înţelegere a cerinţelor sportului de echipă.

  

MB: Miezul Inner Game este – o spuneti chiar dumneavoastra – credinţa că oamenii sunt născuţi cu capacitatea de a performa la nivel de excelenţă şi, totodată, cu dorinţa de a trăi aşa – la maximul performanţei de care sunt capabili. Există, pe de alta parte, aşa numita « lege a lui Peter » care spune că oamenii au tendinţa naturală de a-şi atinge nivelul de incompetenţă, adică să depăşească zona de performanţă maximă, trecând într-o zonă în care sunt mai puţin competenţi şi, deci, activitatea lor e mai slabă. Cum acţionează coachingul în această perspectivă?

Tim Gallwey: 

1. Este evident că există diverse grade de excelenţă în stăpânirea oricărei meserii, fie ea bazată pe cunoştinţe sau pe abilităţi practice. Excelenţa înnăscută rezidă în capacitatea de a învăţa. Pornind din copilărie, cu toţii putem învăţa cum să fim mai competenţi în diverse domenii. În unele activităţi, de exemplu în sport, competenţa de a face ceva poate să scadă după o anumită vârstă.
2. A te bucura, a aprecia, a iubi – sunt capacităţi care nu trebuie să scadă cu înaintarea în vârstă.
3. Principiul lui Peter se referă la comportamente specifice organizaţiilor, şi nu se adresează capacităţii de a învăţa să îţi creşti competenţa atunci când te afli într-o poziţie care depăşeşte nivelul tău. Sarcina coach-ului este să facă posibil să se manifeste această capacitate de a învăţa a fiecăruia.                         

Interviul a fost acordat cu ocazia prezenţei lui Tim Gallwey în România,

ca invitat al Conferinţei Coaching 11, organizată de Business-Edu, mai 2011

whom not to use coaching

”Coaching is not appropriate for the following:
-people with dependencies
-people who have suffered abuse
-people who are abusing others
-people who are experience mental illness
-people looking for a shoulder to cry
-people looking for counselling” 

John Maxwell
read more here:

Template Coaching Contract pdf free ebook download

ebookbrowse.com

iaca-aşe!...

Dacă ”Fight, Freeze, Flight” din orice.. bătaie-n geam
înseamnă că ai un nivel ridicat de stress.
In ce constă stabilitatea ta când te "bate" vântul vieţii?
Cum să iei valul drept exact ce/cât e?
Stresul te face sa il vezi tsunami. 

Dacă cineva mişca farfuria, vălurelul iscat e de luat cu lingura, 
nu de aruncat cu supa în cel care a mişcat-o. 
Diferenţa se vede dintr-o perspectivă a stabilităţii interioare 
care ne dă puterea să observăm care e măsura pericolului. 
Dacă cineva îţi mişcă barca, da!, cei 3 F îţi salvează viaţa :) 
Dacă nu, cei 3 F strică ziua :)

Îmi amintesc o zisă în teze
”Eminescu a preţuit femeia şi a stabilizat-o.”
Poi, da.

Preţuieşte-te! Îţi dă stabilitate.

Instinctul proprietăţii

Nu poţi face cucuiele altuia. 

MB

just do it.. a good product

.

Adică:

”Dacă vrei sa faci ceva, trebuie să faci ceva!”
(cu variaţiunea: dacă vrei să faci ceva,
ceva trebuie să faci, anume să faci!)

Pe de altă parte, facerea depinde de.. făcut:

“The key is always the product”
Jean-Christophe Babin, CEO Tag Heuer, ‘Luxury Life’
on a CNN interview

ce imi spun oameni frumosi (2)

in 2011/2012 :)

Dupa cursul cu tine s-a intamplat ceva interesant. Pana acum, lunea era zi de cosmar. Ideea ca incepe o saptamana de lucru, ca ma duc iar la munca, imi crea o stare de disconfort. Cred ca si figurami-era acra rau. Ei, de marti imi trecea. Lunea era un prag greu de trecut. Acum chiar vin de placere.
Stiu ce am de facut (nu ca inainte nu stiam), dar ma raportez altfel. (..)
Si toate astea se intampla pt ca am fost la un curs de comunicare tinut de tine. Si iti multumesc din nou pt ca mi-ai oferit sansa sa descopar o alta eu. O cautam de ceva vreme, dar nu aveam "harta" catre mine. (..)
Trebuie sa iti dau un feed-back. Au citit mailul si avem maine intalnire cu ei. Ne primesc la discutii. Este extraordinar. De 6 luni ne chinuim si uite ca pana la urma am reusit.
Elena

Din prima zi a cursului viata s-a schimbat inspre bine. Iti multumesc, inca o data, pentru faptul ca ai ales sa faci un curs asa cum ai simtit ca trebuie mai bine (daca profesorii pe care i-am avut in scoala ar fi depus macar jumatate din efortul depus de tine cred ca am fi fost cu totii mai fericiti).
Constantin

Vreau sa va multumesc pentru modul in care ati tinut cursul si cum ne-ati antrenat in exercitii si discutii.
Pe la noi si acum rasuna poznele si discutii ce le-am avut la curs si radem cu colegii si le povestim celorlalti ce am facut.
Ioana

Stimata Doamna,
Ma numesc Cornelia X. lucrez ca xxx si in urma cu 2 ani am urmat cursul de comunicare pe care l-ati tinut in cadrul xxx. In primul rand tin sa mentionez ca ceea ce am acumulat la cursul dvs. am pus in practica si am avut rezultate, bunicele la inceput iar in decursul celor 2 ani pot spune ca foarte bune. Fara a veni acum cu ''periatul'' pot cu mana pe inima sa spun ca ''mi-ati revenit in minte '' de fiecare data.
Va multumesc!Cursul il am la indemana si de cate ori am ocazia il dau ca exemplu celor cu care lucrez, aceste ganduri imi vin pur si simt nevoia sa vi le impartasesc.16.07.2009
Cornelia

Se întâmplă ceva extraordinar: COMUNICAREA CHIAR FUNCŢIONEAZĂ!

pentru drum!

"Be happy! Don't... sorry” ;-)
(am zis.)
courtesy Alex pentru ocazie

Fii încrezut!?

Nu ştiu dacă în alte limbi familia de cuvinte din jurul ”încrederii” are şi componente cu o conotaţie depreciativă – ”e încrezut!” - cum se întâmplă în limba română. Dacă punem acest aspect în legătură cu cercetări sociologice relativ recente (anii 90) care arată că ”nivelul de încredere în cadrul unei societăţi determină în mod esenţial succesul economic al acesteia” (Francis Fukuyama) avem, ca naţiune, motive vitale să ne preocupăm serios de încredere.

Ştiu că Dumnezeu nu îmi va da să fac nimic din ceea ce nu pot să fac,

doar că aş dori să nu aibă atât de multă încredere în mine că fac.

Maica Tereza

Noţiunea de încredere este esenţial legată de un viitor – al cuiva împreună cu cineva sau ceva, precum şi al cuiva cu/în sine însuşi. Un indicator rapid al efectului încrederii este manifestarea ei în trecut: ”Şi când te gândeşti că am avut încredere!”, după care urmează evaluarea ”pe ce m-am bazat?!”

Încrederea este un factor greu de măsurat aşa cum greu de măsurat sunt şi noţiunile prin care este definită: credinţă, adevăr, siguranţă. Cea mai simplă şi mai des utilizată evaluare a gradului de încredere în ceilalţi este întrebarea aparent banală: ”Cât de des împrumuţi bani prietenilor?”, cu variantele ce par la fel de inocente ”Cât de des împrumuţi ceva ce îţi aparţine prietenilor? Cât de des îţi laşi camera de cămin descuiată când eşti plecat?” (conform unui studiu derulat de Harvard University pe un grup de studenţi).

Traduse în limbaj organizaţional, întrebările pot fi puse din ambele părţi ale relaţiei de încredere care se presupune că e temelia dezvoltării unei companii :

·        pentru a măsura încrederea managementului în angajat: ”Câte luni plăteşti salariul unui angajat până să atingă standardele de performanţă specifice locului său de muncă?”, ”Cât de des împrumuţi angajatului infrastructura în care ai investit?, Cât de des îţi laşi afacerea (viaţa) pe mâna (respectiv: mintea, abilitatea, talentul, cinstea) angajatului?”

·        pentru a măsura încrederea angajatului în management: ”Câte luni dai tot ce poţi până să fii plătit la nivelul pe care îl consideri adecvat?”, ”Cât de des împrumuţi firmei capacitatea şi calităţile pe care le-ai dezvoltat în viaţă?, Cât de des îţi laşi viaţa (mica ta afacere reprezentată de locul de muncă) pe mâna (respectiv: mintea, abilitatea, talentul, cinstea) angajatorului?”

Astfel formulate, întrebările de evaluare a gradului de încredere în ceva sau cineva sunt de natură să ne pună pe gânduri prin dimensiunea extremă pe care le-o dă contextul: încrederea este o condiţie a vieţii – şi a vieţii firmei, şi a vieţii angajatului: practic, orice proiect, personal sau organizaţional, este afectat de încredere.

Lipsa de încredere dublează costurile afacerii.

John Whitney, Columbia Business School

La început de mileniu, Kevin Roberts, CEO Saatchi&Saatchi lansa termenul ”Trustmark” – legătura emoţională între o companie şi aspiraţiile şi dorinţele clienţilor săi. Translatată în mediul organizaţional, legătura emoţională între o companie şi aspiraţiile şi dorinţele angajaţilor săi are aceleaşi efecte pe ”piaţa internă” ca şi pe piaţa externă. Recunoscut pentru fineţea cu care a analizat mediul de afaceri – şi cu aceeaşi încredere în cifra 7 (”Eficienţa în 7 trepte”) - Stephen  Covey enumeră două categorii de efecte ale încrederii:

• ”taxe de plată”, în cazul unui nivel redus de încredere: redundanţă, birocraţie, politici ascunse, lipsă de angajare (nepăsare), fluctuaţie de personal, ”bisericuţe”, fraude.
• ”dividende de încasat”, în cazul unui nivel ridicat de încredere: mărirea valorii, creştere accelerată, preocuparea de a inova, colaborare mai bună, relaţii de muncă de tip partenerial, o mai bună calitate a activităţii, creşterea loialităţii faţă de firmă.

Trebuie să ai încredere în ceva: în curajul tău, în destin, în viaţă, în karma ta – în orice. Această perspectivă nu m-a părăsit niciodată - e cea ce mi-a determinat viaţa.

Steve Jobs

În vremuri de criză, încrederea este factorul cheie: atunci când schimbarea este noua stabilitate, cum poţi să o faci fără încredere – a angajatului în organizaţie, respectiv a organizaţiei în angajat? Cum construieşti încrederea? Fiind de încredere, comunicând încredere – credinţă, adevăr, siguranţă - prin ce şi cum faci.

Păstrez o amintire amuzantă de la emisiunea Arena leilor: după ce i-a fost analizată şi respinsă propunerea de afacere, o domnişoară din Moldova a afirmat: ”Dar eu rămân încrezută!” Revenind la aspecte lingvistice, e interesant de observat cum un arhaism românesc pentru încredere -  bizuială - poate evoca cu folos un neologism ronglez - biz – derivat din business. Zic să mă bazez pe asta – aşa că şi eu rămân.. încrezută!

Cea mai bună cale de a afla dacă poţi avea încredere în cineva

este să ai încredere în acea persoană.

Ernest Hemingway

(text apărut în A.I.D.A., singura revistă de people management, editată de România liberă)