Fernando Pessoa

SFAT

Înconjură pe cel ce te visezi
Cu ziduri. Și în locul gol, privit,
Printre grilajul marelui portic,
Flori multe, zâmbitoare, să plantezi,
Să te cunoască doar așa ivit.
Iar unde nu te văd, nu pui nimic.

Ronduri să faci cum alții au avut,
Unde privirea poate-întrezări
Grădina ta cum le-o vei arăta.
Dar unde ești al tău și nevăzut,
Să crească florile cum vor voi
Și lasă iarba slobodă așa.

Să fii o ființă dubă, apărată;
Și nimeni să nu poată ști, văzând,
Decât grădina care ești acu ‒
Grădină-ostentativă, rezervată,
Cu floarea-adevărată atingând
Mărunta iarbă ce n-o vezi nici tu…

Traducerea minunată de aici:
http://dancaragea54.wordpress.com/2013/07/14/fernando-pessoa-fernando-pessoa-conselhosfat/?relatedposts_exclude=312

De Crăciun :)

Că crezi, că nu crezi, ceva tot crezi.

(care va să zică, am spus - oups!)

Umblă maica pe pământ, din casă-n casă întrebând, n-aţi văzut pe fiul sfânt?

Ba noi, maică, l-am văzut, numa’ nu l-am cunoscut.

Fiu-i lesnă de-al cunoaşte căci pe sfântă faţa lui scrisă-i raza soarelui, mai în jos pe umerei, scrişi îs doi luceferei, mai în jos pe la brăţărele scrisă-i luna cu tri stele.

Ba noi, maică, l-am văzut, la curţăli lui Pilat, răstignit pi’un lemn de brad.

Maica o’nceput a plânge şi’o vărsat lacrămi cu sânge, soarele s’ăntunecat, luna-n sânge s-o schimbat.

Să trăim la mulţi ani!

 

Acu, să recunoaştem.

http://www.youtube.com/watch?v=9sV5Xb50KLM 

Teaming-up pe româneşte :)

 

 Intrebarea care a iscat discuţia suna aşa:
”Ce categorie de coechipieri preferati sa aveti in echipa:
inteligenti, dar mai greu de stapanit
sau
limitati, dar credinciosi..
Construirea unei echipe este pe cat de dificila pe atat de importanta pentru evolutia afacerii in care activati .
Ce fel de echipa aveti ?”
şi a fost pusă aici:
http://www.linkedin.com/groupAnswers?viewQuestionAndAnswers=&gid=160364&disc
Citind prin(tre) răspunsuri, mi-am dat seama că:
Se pune intrebarea cum sa fie ceilalti, inainte sa se intrebe cum e cel ce intreaba.
Se crede ca oamenii sunt combinatii de 1 si 0.
A aparut cuvantul ”ACHIVITATE”
(produs chiar de cel care a lansat discutia) –
cu urmatoarele intelesuri complexe:
activitate inteligenta (derivat din IQivitate), respectiv
activitate indeplinita (derivat din AQUISvitate)
(care confirma cunoscuta sintagma pe care o emit aici pentru intaia oara(:)):
mintea curiosului singura isi gaseste raspunsul!)
”Se poate numi doar pana unde se cunoaste.”
(Wittgenstein se vede ca stia asta de la Ion.
Ion e din bancul spus acolo:
Ioane, cum se zice corect, funicular sau furnicular?
Ion - dupa cateva minute de gandire - la ce?!)
Cioran NU era ambitios – desi a avut incredere in el.
Tzeapa, ca si realitatea (sic!), e complexa.
Daca te autodepasesti, nu inseamna ca ai ramas in urma ta.
La job e ca in fotbal şi in armata:
lumea se lupta si (se) sapa. De aceea conteaza… generalul.
Oamenii sunt valorosi pentru ei insisi. Valoarea cuiva scade
daca altul se ocupa sa o scada.
Obiectivele cuiva nu au nicio legatura cu obiectivele altora.
E greu sa faci FATZA problemelor daca tii de scaun cu dintii.
Ceea ce ai, cu aia te (re)prezinti. (poate sa fie si o capra)
Darwin nu a considerat managerii specie, ca urmare,
natural, nu i-a selectat.
Intr-o organizatie trebuie sa te preocupe
cum esti perceput, nu cum esti.
Daca vrei sa responzabilizezi angajatii, trebuie sa le dai puterea.
If you pay peanuts, you get monkeys.
Multi manageri isi selecteaza in mod constient subalternii. Altii, nu.
Daca angajatul e loial, inseamna ca e supus,
n-are opinie personala şi nici nu (poate) alege!
Managerul vrea sa palpeze rezultatele si
sa cunoasca personalitatea celui ce le produce.
(si invers! – care.. invers? invers si atat)
Lupta intre inteligenta si prostie e nedreapta.
(True. „Mama prostilor e mereu gravida”/Exarhu)
Pozitia face succesul. (eh)
Daca doresti mai mult, dai cu capul de plafon.
Indispensabilii sunt buni. (ca sa nu folosesc exprimarea lui Platon)
(s-a spus ca ”e bine sa ai intotdeauna in preajma un taun
(”ca sa folosesc exprimarea lui Platon”) care sa intepe, sa piste si
sa tina treaz. In marea majoritate a cazurilor este foarte enervant,
dar on the long run, e indispensabil”.)
Angajaţii generează rezultate bune pentru sefi,
nu pentru ei însisi. De altfel, ei NU au obiective personale.
"Locus"
(s-a subliniat ca ”Ambitia e cu internal locus of control.
Invidia e cu external locus of control.”)
a ajuns din latina in engleza neschimbat, spre deosebire de
"condus cu mana" care a dat management. (:))
Dorel nu are nici potential, nici calitati deosebite,
desi e brand personal naţional!
Ca sa ajungem o societate prospera, trebuie sa ne mutam langa una care e.
!
Concluzia despre cum sa-ti faci/conduci echipa ar fi:
Poti sa lucrezi cu oameni desosebiti numai daca ai timp.
Angajaţii nu isi stiu rolul, de aceea ei sunt plasati.
Inteligenţa şi loialitatea NU pot convieţui.
Exploatarea, manipularea, reorientarea, lucratura si canalizarea (sic!)
omului de catre om sunt the core managerial skills.

Hm. Nimeni nu vrea sa urce Carpatii!!!
(s-a spus: ”Urcatul pe dealuri e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe munte. Urcatul pe munte e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Mont Blanc. Urcatul pe Mont Blanc e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Everest.”)
Deci:
-Cum se zice in romaneste management, leadership, improvement, enabler, drive?!
-La ce?!!! – zice Tot Ion
-La filozofie!

Acta est fabula. Asa ca am urmatoarea intrebare:
Poti sa crezi ca TOTI oamenii au capacitatea sa gandeasca si sa aleaga? Ca au!
Si urmatorul raspuns la întrebare:
avand in vedere ”spune-mi cu cine te aduni, ca sa iti spun cine esti”,
ai echipa care esti!
(de ce, madam, de ce? de franghie, nene Iancule!)

Cat despre evoluţia afacerii – pai, ca echipa!,
e intr-una din etapele clasice:
Forming, Storming, Norming, Performing …

As mai zice ca impartirea oamenilor in
”Inteligenti, dar mai greu de stapanit si limitati, dar credinciosi”
il scoate din echipa pe Einstein!
El era inteligent, dar destul de greu de stapanit,
si, totodata, limitat, dar credincios – ca zicea:
”nu m-am gandit la multe lucruri, dar m-am gandit mult la un singur lucru”.
Acu, noi la care lucru sa ne gandim mult?!
:)

De reţinut: în discuţie au fost şi intervenţii ale altor persoane decât cele cu funcţii manageriale; punctul lor de vedere s-ar putea rezuma la ”culegi ce semeni”, dacă e să traduc funcţia de coaching a leadershipului :))); aceste persoane au pus o serie de întrebări ”cutremurătoare” pentru edificiul mental românesc - solid, căci construit adânc pe ”las-o, bă, că merge!”- au încercat să provoace schimbarea cadrului de referinţă – cum se spune în coaching; aceste persoane erau de profesie coach.

(toate asertiunile de mai sus folosesc cuvinte din discutie, luate cate... altfel :);
cand am spus ca zic eu, am zis eu;
la Ion, Platon, Locus şi Mont Blanc s-a referit Radu Mihaiu,
care mi-a dat voie sa-l citez, in scris, cu stiloul omonim :))

Do something! (You can't tell how you like it till you've done something..)

MA: I like it very much, but I don’t know what you’ll think of it.
SK: Neither do I. Let’s hear it.
MA: But what if you don’t like it?
SK: I can’t tell till I’ve heard it.

 A fabulous interview with Martha Argerich
 But one doesn’t choose to be a performer. 
One doesn’t choose one’s character.
I think one’s character is formed early and then you happen to be a performer later.


"But why not [Beethoven] Four? 
Perhaps because 
it’s wise not to touch what you really love? I  don’t know."
Martha Argerich

Avem o societate - cum procedează (15)

bună dimineaţa, societate civilă

"Şi dacă o casă se va dezbina în sine, 
casa aceea nu va mai putea să se ţină"
Marcu, 3:25
mai cunoscută ca vorba a lui Abraham Lincoln, 1858:
"A house divided against itself cannot stand. I believe this government cannot endure, permanently, half slave and half free. I do not expect the Union to be dissolved — I do not expect the house to fall — but I do expect it will cease to be divided."

hai să căutăm şi înde noi,
pe pereţei, prin profil, prin cover
suntem acoperiţi.. moral?
ştim care sunt valorile şi principiile democraţiei?
le "purtăm"?!

Despre importanţa primei naturi!

"Constantin Noica: „Va veni un moment cînd veţi înţelege 
că limitele interioare sînt mai greu de depăşit 
decît limitele exterioare.“ 
Am descoperit, într-adevăr, că libertăţile proaspăt cîştigate 
nu garantează succesul, nu te eliberează de tine însuţi, 
de inerţiile şi idiosincraziile proprii, de blocajul – 
greu de trecut – al firii tale. 
Într-un anumit sens, 
libertatea e mult mai solicitantă decît prizonieratul: 
îţi trebuie imaginaţie, tenacitate, putere, răbdare, curaj. 
Trebuie, cu alte cuvinte, să-ţi evaluezi corect resursele, 
să lucrezi cu sinele tău, 
să-l modelezi în perspectiva scopurilor pe care ţi le propui. 
Libertatea e, prin urmare, terenul de luptă al eului 
cu nelibertăţile dinlăuntrul său."

Andrei Pleşu 

din articolul de aici:

Uite că se poate

Articolul se referă la libertatea aşteptată în comunism,

dar care, o dată ce a venit, nu a rezolvat 

tot ceea ce era aşteptat (sic!) să rezolve la nivel personal.

(La nivel social nici atât)

Dacă citim pasajul de mai sus în termenii specifici antrenării,

identificăm uşor o mică spirală de învăţare de tip GROW,

precum şi o partidă interioară între un Eu 1, 

cel al nelibertăţilor dobândite, ca să zic aşa,

cele devenite "a doua natură", cum spunem,

şi care blochează Eul 2 - firea să.. fie, şi acest Eu 2..

 “The sight of a child…will arouse certain longings in adult, 
civilized persons — longings which relate to 
the unfulfilled desires and needs of those parts of the personality 
which have been blotted out of the total picture 
in favor of the adapted persona.”
C.G. Jung, Memories, Dreams, Reflections

O întrebare bună de antrenament - împotriva adaptării - pentru poate fi:

ceea ce faci acum faci că e prima ta natură

sau faci că e.. a doua natură?
De altfel, deseori ne opunem schimbării zicând:
''Dar asta a ajuns să fie a doua natură pentru mine!''

Aristotel e citat adesea cu observarea

"eşti cum eşti /faci cea mai mare parte din timp"

Hai să ne dăm voie să fim în felul nostru.

Coaching cu metoda focalizării pe soluţie (modele de coaching / 7)

Foarte multe din demersurile noastre de a schimba ceva sunt focalizate pe problemă, adică încercăm să mergem mai departe explorând problema: încercăm să înţelegem ce este ea, ce a determinat apariţia ei, şi ce trebuie să facem ca să scăpăm de ea.

O astfel de abordare funcţionează chiar bine în multe situaţii, anume în cele în care e vorba de dispozitive, de maşinării sau obiecte făcute de om. De exemplu, dacă observăm că maşina se cam duce într-o parte, ne gândim să vedem cam care e situaţia roţilor, descoperim că un cauciuc este desumflat, îl înlocuim şi problema este rezolvată!

Dar când avem de-a face cu oameni, dignosticarea problemei ne dă adesea prea puţine indicaţii despre cum ar putea ea să fie rezolvată, iar concentrarea pe problemă înrăutăţeşte adeseori situaţia. Din fericire, putem să ne focalizăm atenţia pe soluţie.

La baza coaching-ului care foloseşte orientarea pe soluţie stau următoarele:

-         află ce funcţionează în situaţia dată şi fă mai mult acel lucru

-         opreşte-te din a face ceea ce nu merge şi fă altceva în loc de asta.

Această abordare a antrenamentului nu înseamnă că refuzăm să discutăm cu clientul despre problema lui ci că folosim orice conversaţia despre problemă pentru a descoperi ce vrea să facă clientul, pentru a afla care este pasiunea lui, căror lucruri se dedică, şi de a scoate la lumină – sau chiar de a desţeleni – dovezi ale abilităţilor şi resurselor pe care persoana respectivă le are şi le foloseşte deja.

OSKAR este un acronim pentru setarea cadrului de coaching cu metoda focalizării pe soluţie.

1. Outcome/rezultat/

-         Care este obiectivul acestui antrenament?

-         Ce vrei să obţii azi?

2. Scaling/măsurarea/

-         Pe o scală de la 0 la 10, unde 0 reprezintă situaţia cea mai rea prin care a trecut persoana respectivă, şi 10 viitorul pe care şi-l doreşte, unde ar plasa situaţia în care se găseşte acum?

-         Eşti la n acum, ce ai făcut pentru a ajunge la acest nivel?

-         Cum ai să ştii că ai ajuns la n+1?

3. Know-how şi resources/cunoştinţe şi resurse

-         Ce te ajută, ce îţi e de folos ca să acţionezi la nivelul n pe scala respectivă, mai degrabă decât la nivelul 0?

-         Când s-a întâmplat să ai rezultatul dorit, chiar şi într-o măsură mică?

-         Ce ai făcut ca să obţii asta? Cum ai făcut asta?

4. Affirm and action/afirmare şi acţiune
   

-         Ce merge deja bine?

-         Care e cel mai mic pas care poate să urmeze după ceea ce deja ai obţinut?

-         Eşti la n acum, ce ar trebuie să refaci ca să ajungi la n+1?

5. Review/re-vederea: ce este mai bine?

-         Ce ai făcut ca să determini să aibă loc schimbarea?

-         Ce afecte au avut schimbările?

-         Ce te gândeşti să schimbi mai departe?

Mai multe aici  The Solutions Focus: Making Coaching and Change SIMPLE

şi aici www.thesolutionsfocus.com

Mulţumiri Dr. Mike Munro Turner pentru permisiunea de a prelua textul de mai sus.
http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 

Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

Esti de pe aici?!

Ce înseamnă că 'nu eşti de pe aici'?
”Crezi că oamenii vor să fie mândri şi bucuroşi de ei înşişi şi de cei din jurul lor.” Mica Domniţă.
Pe scurt, faci o revistă de povestiri - scurte, deci.
Munceşti de nu mai poţi, tu şi prietenul tău imaginar mov, şi câteva mâini, cu din ce în ce mai puţine degete. http://www.revistadepovestiri.ro/le-rev-est-mort-vive-le-pov/

Puteţi - încă! - să susţineţi acest proiect frumos oferind cel puţin o Revistă de Povestiri în cadouri frumoase de moşi.
 Cumpără şi dă mai departe :)

Preţul este redus, dar conţinutul este la fel de bun de citit - e o colecţie de texte literare scurte şi vii -
o revistă de imaginaţie ”la viaţă”, nu de informaţie la zi.

Avem o societate - cum procedează (13)

bună dimineaţa, societate civilă 

"Dacă ţi se pare că nu eşti suficient de bun, 
dacă te compari cu alţii şi te simţi mic, 
dacă sunt oameni care te critică 
şi te fac să te simţi rău, 
nu te lăsa prins în spirala asta. 
Iubeşte-te şi ai grijă de tine, 
viaţa e frumoasă când nu te simţi dator 
să faci, să fii, să ai.
Doreşte-ţi să fii mai bun la ce te face fericit. Şi atât
Cu drag,
Simina"
Editorial, Revista de Povestiri, 8, noiembrie 2012

imagine de la Cristina S.
work by robert taplin, vocea interioară

"De ce ai casa plină de cărţi?"

Da, am multe cărţi, şi bune. Totdeauna am citit mult. 

Cititul îţi dezvoltă „tăcerea prezentă”, 

ca să zic aşa, iar asta este tehnica de bază în coaching – 

aveam să aflu mult mai târziu. 

Poate aşa am ajuns să fiu antrenor până să ştiu că e o meserie – 

chiar din liceu, erau colegi lângă care tăceam bine :) 

şi ei găseau singuri soluţii la problemele lor. 

Cititul îţi dezvoltă ascultarea, atenţia la altul. 

Explorarea pereţilor şi găsirea cailor verzi – 

verzi, adică buni de mers înainte. 

Pe de altă parte, orice mare scriitor e 

un coach avant la lettre – 

am şi o rubrică pe blog numită aşa. 

Pentru că orice mare scriitor e foarte atent la el însuşi, 

are, cum ar fi, un coach interior căruia îi acordă toată atenţia. 

La Eminescu se vede foarte frumos cum funcţionează. 

Zice el că e preocupat să „găsească punctul întrebării”, 

pentru a creşte, pentru 

„a ridica lucrurile asupra manierei lor de a fi”. 

Este exact ce propune coachingul profesionist: 

să măreşti cadrul de referinţă, să cauţi opţiuni, 

să faci altfel lucrurile, mai bine pentru viaţa ta.

Un pasaj forte frumos de antrenare este în Şotron, 

minunata carte a lui Cortazar: 

„Am impresia că îndată ce am să îndrept ca lumea cuiele, 

 o să ştiu la ce îmi sunt de folos.” 

Ce e foarte interesant, şi mă validează ca profesionist în ale citirii – 

dar şi în ale coachingului! – 

e că acest pasaj pe care l-am reţinut bine 

e tocmai sămânţa din care a crescut cartea, 

aşa povestea Cortazar într-un interviu.

Cititul te antrenează să simţi esenţialul – punctul de creştere.

Aş vrea să mai adaug că mă ocup şi să transmit obiceiul lecturii, 

explorez cu un domnuleţ minunat 

(pe care nu îl cunosc decât din postări!) 

varianta ca toată lumea să vină la nunta lui 

cu cadoul într-o carte, nu în plic :))

din interviul de aici:

 http://www.revistadepovestiri.ro/interviu-cu-magda-bunea/

"Dance, even if you have nowhere to do it but your living room."

 "Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40-year-olds I know still don't."

"Enjoy your body. Use it every way you can. Don't be afraid of it or of what other people think of it. It's the greatest instrument you'll ever own."

transcript din film, şi anume din articolul de aici, despre care Kurt Vonnegut a zis că ar fi fost bucuros să îl scrie el (textul este cel mai adesea atribuit lui :))

http://www.chicagotribune.com/news/columnists/chi-schmich-sunscreen-column,0,4054576.column

Să pornim de la ce există

"Pentru orb, asta este situaţia, el cu asta trăieşte,
nu de la ce nu există. Nu suferă după ceva ce nu există.
Nici noi nu vedem nicio culoare în dreapta violetului,
în spectru, şi nu-i nimic.
Dacă ne simţim nefericiţi nu e din cauza asta."

Scrisorar, Mihail Şişkin

The Storytelling Coach (modele de coaching / 6)

Coach-ul povestitor

Acest model de coaching poate părea neobişnuit având în vedere că a fost alcătuit pentru un anumit domeniu: cum să spui o poveste (storytelling).

A fost descris de Doug Lipman în lucrarea Storytelling Coach, şi s-a dovedit că această metodă de a-i antrena pe oameni să fie povestitori de succes poate fi aplicată în mult mai multe domenii decât cele vizate iniţial.

Lipman foloseşte o structură de coaching în patru părţi. În ordinea descrescătoare a importanţei lor, acestea sunt: ascultă, oferă aprecieri, oferă sugestii şi gestionează obiectivele rămase.

• Ascultarea: este cel mai puternic instrument în cadrul acestui model, având în vedere că se subliniază că ascultarea activă, empatică are un aport de 80% în beneficiul general adus de coaching. Într-adevăr, în unele sesiuni, ascultarea este tot ce trebuie să facă un coach. Este, totodată, intervenţia cu cel mai scăzut risc.
• Aprecierea: este al doilea cel mai puternic instrument.El aduce circa 15% din beneficiul potenţial pe care îl are clientul din coaching, şi implică un risc un pic mai crescut decât activitatea de a asculta.
• Sugerarea: are intenţia de a lărgi concepţia despre ceea ce este posibil prin a propune alternative pe care clientul-povestitor ar putea să le aleagă )declarându-şi reacţiile personale faţă de ceea ce îi prezintă antrenorul) sau punând întrebări care să suscite creativitatea.
• „De ce altceva ai nevoie?”:  faptul de a fi ascultat ajută să iasă la iveală unicitatea coachee-ului şi a demersului său; aprecierea îi dă acestuia informaţii despre ce anume are succes în demersul său, iar  sugestiile îi oferă informaţii despre căi posibile de îmbunătăţire. Singurul lucru care mai rămâne de făcut este să descoperi ce altceva mai are nevoie coachee-ul.

Cartea The Storytelling Coach se încheie cu concluzia că: „Societatea actuală perpetuează o mare convingere distructivă, şi anume: „mergi singur”. Coaching-ul este o tehnică pentru a ne echipa cu extraordinara putere a lui „mergem împreună”. Coaching-ul ne ajută să gustăm bucuria de a trăi o viaţă în care ne sprijinim şi suntem sprijin unii altora.”

Mulţumiri Dr. Mike Munro Turner pentru permisiunea de a prelua textul de mai sus.
http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 

Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.