a'nceput de ieri să cadă câte-o frunză - n-a mai stat ;)

salutare, societate civilă
e timpul, domne, vara va fi scurtă wink emoticon
hai!

mdeci, de ani buni, petrec fiecare sfârşit de august cu pohema asta frumoasă a lui Rilke - sunt mai multe traduceri, dar asta a lui Philippide mi se pare aşa, cea mai.. galbenă:)

a, desigur, e şi un punct bun de alegere: perspectiva melancolică, de, ''eh, dacă posmagii erau muieţi..'' sau perspectiva mai cu presiune în instalaţie - ''zacusca e bună'' :))

(The four humors of Hippocratic medicine are black bile (Greek: µέλαινα χολή, melaina chole), yellow bile (Greek: χολή, chole), phlegm (Greek: φλέγμα, phlegma), and blood (Greek: αἷμα, haima), and each corresponds to one of the traditional four temperaments)

“The real completion seems it's empty, then it's inexhaustible” – Lao Tse

Co-Ching

About coaching as Chinese painting
Maybe you will overlook the subtitle and you will read – through a more used filter – “Chinese pinching”. That's wonderful! You just learned something else about yourself, you had the opportunity to leave the inner voice to talk, you made one more step towards that Gauguin’s “Where are we going?”, he himself given to the Chinese space, via Tahiti.

About coaching is it often stated that it’s not a theory, but a professional activity, a practice: to be a coach is more like master a craft – is to develop skills (this, to use newer words). Being a coach means to be usable. It means to leave the other person space to project himself. Just like a painter cannot tell you what you should see on his canvas, no coach can tell you what to do with your life. But you need that frame, and that craft master. The coach only helps you to focus on the topic – on what you call “the problem”, he helps you see it in a perspective, he assures the necessary space for your idea about yourself: he proposes you to see the gap as a place, as an opportunity for a better emplacement. (did you misread again, maybe replacement?)

“The real completion seems it's empty, then it's inexhaustible” – Lao Tse. The most important thing that a coach must do is to be silent. It is the way in which the masters of completion and emptiness were preparing themselves to perform. It is said about a great Chinese painter, Gua Xi, that he was holding a certain preparing ceremonial before he began to paint: he washed his hands, as if he would expect a very important guest; afterwards he kept quiet for a long time, to cool his mind and to gather his thoughts - he often spoke of the fear he had: fear of staying in front of the canvas thinking elsewhere. This fear is the one to overcome in coaching too. The way in which you manage not to think at the one in front of you (and even less, his problem!) but to be perceive like being there for him - this non-deed gives the means of quantifying the other one’s deeds.

It is said that, being asked why doesn’t he paint the wonderful dragons’ eyes, too, the painter Sengyou replied: "If I were to give them eyes, the dragons would fly away!". A coach stands in front of you and looks at you. Until you realize that you’re looking at him too. That you have eyes.

 

  Dragon without eyes, drawing by Zhang Sengyou

The article was first published on my blog in 2008.

A version in Romanian here: http://coaching2success.blogspot.ro/2008/11/co-ching.html

The facilitator’s prizing or acceptance of the learner is an operational expression of his essential confidence and trust in the capacity of the human organism. - Carl Rogers

''I see the facilitation of learning as the function which may hold constructive, tentative, changing, process answers to some of the deepest perplexities which beset man today.'' (..)

''If we are to survive, is the facilitation of change and learning. The only man who is educated is the man who has learned how to adapt and change; the man who has realized that no knowledge is secure, that only the process of seeking knowledge gives a basis for security. Changingness, reliance on process rather than upon static knowledge, is the only thing that makes any senses a goal for education in the modern world.'' (..)

''Perhaps the most basic of these essential attitudes (which facilitates learning - my note) is realness or genuineness. When the facilitator is a real person being what he is, entering into a relationship with the learner without presenting a front or facade, he is much more likely to be effective. This means that the feelings which he is experiencing are available to him, available to his awareness, that he is able to live these feelings, be them, and able to communicate them if appropriate. It means that he comes into a direct personal encounter with the learner, meeting him on a person-to-person basis. It means that he is being himself, not denying himself.''

''There is another attitude which stands out in those who are successful in facilitating learning. I have observed this attitude. I have experienced it. Yet it is hard to know what term to put to it, so I will use several. I think of it as prizing the learner, prizing his feelings, his opinions, his person. It is a caring for the learner, but a non-possessive caring. It is an acceptance of this other individual as a separate person, having worth in his own right. It is a basic trust a belief that this other person is somehow fundamentally trustworthy. Whether we call it prizing, acceptance, trust or some other term, it shows up in a variety of observable ways. The facilitator who has a considerable degree of this attitude can be fully acceptant of the fear and hesitation of the student as he approaches a new problem as well as acceptant of the pupil’s satisfaction in achievement. Such a teacher can accept the student’s occasional apathy, his erratic desires to explore the by-roads of knowledge, as well as his disciplined efforts to achieve major goals. He can accept personal feelings which both disturb and promote learning —rivalry with a sibling, hatred of authority, concern about personal adequacy. What we are describing is a prizing of the learner as an imperfect human being with many feelings, many potentials. The facilitator’s prizing or acceptance of the learner is an operational expression of his essential confidence and trust in the capacity of the human organism.''
from  Freedom to learn, 1969

Carl Rogers on Empathy:

A treia natură!

Dacă ''a doua natură'' te face să suferi şi te ţine pe un loc pe care nu îl simţi al tău, adu-ţi aminte că tu ai construit-o. Observă partea bună a lucrurilor: ai fost ''desenat'' cu cea mai bună natură posibilă - arhitectul e totdeauna inspirat - tu eşti constructorul ''naturilor'' tale ulterioare: ai această capacitate. Foloseşte-o şi construieşte.. ''a treia natură''.

În atelierele NESTworking pe care le susţin, convingerile auto-limitative - ''naturile'' noastre conjuncturale - sunt continuu confruntate cu opţiunile mai bune de răspuns pe care le are fiecare dintre noi, dar pe care le vedem mai greu sau deloc în turbionul vieţii cotidiene. Însă, cu ajutorul unui nestworker, vezi mai multe, alegi mai curajos şi faci ce vrei cu mai multă voinţă.

 Varianta ''open'' a aNtrelierului continuă şi anul ăsta, în parteneriat cu dragul meu furnizor de educaţie, acest ''education workshops-supplier of choice''- Revista de povestiri.

Despre importanţa primei naturi vă invit să citiţi aici Hai să ne dăm voie să fim în felul nostru.
Despre limitarea care limitează puteţi citi aici  Cheia schimbării unei convingeri care ne limitează cu una care ne inspiră să ne dezvoltăm. Iar aici despre cum să te creşti cum vrei.

one by one..

time by time..
a beautiful video with Leonard Cohen's voice
and Henri Cartier Bresson amazing images

well, speaking of coaching for performance & stuff,
you know, true performance is a state of being -
as you participate at a banquet, celebrating your life.
success is this inner rhythm of living...


"A banquet is in itself a difficult matter, because even if it be arranged with ever so much taste and talent there is something else essential to its success, to‑wit, good luck. And by this I mean not such matters as most likely would give concern to an anxious hostess, but something different, a something which no one can make absolutely sure of: a fortunate harmonizing of the spirit and the minutiae of the banquet, that fine ethereal vibration of chords, that soul‑stirring music which cannot be ordered in advance from the town‑musicians.'' Soren Kierkegaard, The Banquet

So, lets not behave like an ''anxious hostess'' of our own life :)

(quote from here  http://www.ccel.org/k/kierkegaard/selections/veritas.htm)

Lucidité

Ou sont les mots d'antan? Hein?
:)
Lucidité - ''État de quelqu'un qui a toute sa conscience'' 
Lucide - ''Qui juge, voit clairement, objectivement les choses dans leur réalité''
Larousse

Synonymes :
• acuité
• clairvoyance
• pénétration
• perspicacité
• sagacité

Contraires :
• aveuglement
• crédulité
• démence
• égarement
• fanatisme
• folie
• illusion
• passion
• ramollissement
• sénilité

Observons que les contraires sont plus beaucoup - et plus dangeruex...
En plus:

Coaching, then and now

''Cel mai tare m-a impresionat felul cum dispari ca viata personala in fata celui caruia ii oferi coaching.''
Magda Bunea, Coaching, 2007

La prima conferinţă dedicată profesiei, organizată de platforma de learning Business-Edu.

Chiar din zorii tinereţii, vorba poetului naţionale :)

Un pic din ce am zis, aici:

http://coaching2success.blogspot.ro/2008/12/ce-am-spus-la-prima-conferin-naional-de.html
Tot atunci am scris un articol despre coaching pentru Coaching Institute - cred că printre primele articole de la noi despre această tehnică de optimizare(=drum spre optim) personală. E un text bine citit și acum. Tocmai pentru că e util! Îl găsiți aici:  Forul interior

În 2008 am avut ocazia să fiu prima care vorbeşte despre coaching la Radio România Cultural. Spre mirarea mea, m-am trezit sunată de colegi coach să îmi spună ''Ce bine sună coaching-ul povestit de tine.'' Am pe undeva înregistrarea audio, dar e pe CD, dar iată un fragment transcris aici:
Antrenament la radio.

Între timp, am zis şi am scris multe despre coaching, în mai multe locuri:
pe Pulse, feed-ul de business news al LinkedIn:
Despre coaching
In Search of Curiosity
On Locus of Control
The Inner For
în revista Manager Expres:
Team coaching pentru echipe de competitori
Fii încrezut?!
pe platforma Learning Network
La ce bun coaching în vremuri de criză
Self-actualization şi coaching
AER-ul comunicării interne. 
AER a devenit un acronim-instrument pentru evaluarea rapidă a ”sănătății” unei organizații. (Hm, poate ar trebui să îl înregistrez :) )
Articolul a apărut prima dată în 2010, în revista de people management AIDA - îl folosisiem prima dată în seria de 11 traininguri dedicate comunicării în structuri organizaționale de pe piața de capital.

Ca să nu mai zic cât am scris aci pe blog!

Am tradus două cărţi importante pentru industrie:

  şi 

şi  am colaborat cu Simina Diaconu la traducerea principalei lucrări despre metoda Inner Game aplicată în organizaţii: Jocul interior şi munca.


Despre Inner Game am avut ocazia să vorbesc niţel la o ediţie a celor  de la Cărtureşti, ''Vitamina CE? Întrebări de luat acasă'' Imagini şi un mic clip aici:
Pregătindu-te să fii coach, ceea ce dezvolți cel mai mult e „obiceiul” de a găsi perspective noi asupra lucrurilor

Şi am făcut şi prima - şi singura! - revistă dedicată COACHING NETWORK, tot cu Clementina.
Am lucrat mult şi cu plăcere la structură, şi mi-a ieşit un sumar apreciat drept ''foarte ambiţios'' (Horea Murgu)
Numărul 1 a fost dedicat Inner Game şi conţine un interviu consistent cu Timothy Gallwey

Între timp, m-am şi.. maturizat niţel :)

şi am dat şi două interviuri frumoase, mulţumesc Siminei Diaconu şi Alinei Botezatu
Nimeni nu creşte pe altul micşorându-se pe sine
Un om frumos e un erou ospitalier

Mda. Şiiii acum doi ani am construit un.. cuib ospitalier!

Acest mediu de învățare, cultivare și creștere, imaginat și aplicat de mine, a fost apreciat drept cel mai util, mai aplicat și și mai frumos workshop - din cele 17 prezentate, unele cu licenţe internaţionale - în cadrul primei Leadership Summer Academy organizat în 2013 de către Teach for Romania, o organizație dragă, pe care am sprijinit-o după puterile comunicării (sic!) încă de la început.

În anul următor a fost apreciat la fel de mult ca PCM! Păi, mă bucur că micul meu produs românesc e la fel de bun ca un produs american andorsat de NASA, creat de către un psiholog vestit, Taibi Kahler, student al lui Eric Berne. :)

Ieri am vorbit cu un participant la un atelier open NESTworking - l-am întrebat ce a rămas din luna de antrenament de acum aproape un an. Am primit un răspuns foarte frumos - şi emoţionant!
''Păi, nu mă gândesc tot timpul, dar... ''e pe ecran'' şi când apare o situaţie, pac!, fac click pe iconiţă şi îmi aduc aminte lucruri pe care le pot aplica imediat''
Alte răspunsuri minunate aici, că vorba unui participant: După atelier, am scris un email de mulţumire şi organizatorului - simţeam nevoia să mai mulţumesc cuiva :) 

Varianta in-house a NESTworking a fost aplicată cu efecte pe termen lung - schimbări evidente de climat de comunicare și performanță - în organizații de dimensiuni mici, deocamdată. Pe de altă parte, am avut câțiva participanți la cursurile open din HR și management care au dus în organizațiile lor - mari, de mii, respectiv sute de angajați - anumite părți din workshop. M-am bucurat că mi-au spus! Mi-au spus și că au avut succes :)

Varianta ''open'' a aNtrelierului continuă şi anul ăsta, în parteneriat cu dragul meu furnizor de educaţie, acest ''education workshops-supplier of choice'' Revista de Povestiri

.......................................
Up-date 2016:
Iată, 10 ani de la primul curs de coaching cu Alain Cardon...
Imaginea de aci e din anul următor, cu prima grupă cu care Alain Cardon a făcut pentru prima dată trainingul ACSTH ( ICF ) care avea să ajungă faimos și internațional în anii următori: Coaching Fundamentals 

















...și de la primele sesiuni de coaching în grupul foarte activ de peer coaching de atunci. Între timp, probabil că am depășit demult mia de ore de coaching.

Anul ăsta am răspuns cu drag unor întrebări interesante, pentru două platforme online dedicate business-ului.
Interviurile au fost bine citite deoarece, s-a spus, sunt ”foarte consistente, lucru cu care nu prea suntem obișnuiți” (sic!)
 PR Romania: ”Antrenează comunicarea, asigură-te că e în formă”, Magda Bunea.
”Informația/investiția e peste tot, procesarea ei face diferența. Și aici mi se pare că rolul comunicării interne este critic. Și, tocmai de aceea, cred că e de accentuat nevoia auditării, a măsurării rezultatelor.” (Ancheta privind comunicarea internă/PR România.)
Risco România/Practici în afaceri: Atenția naște performanța
”Cum se știe, Daniel Goleman i-a dedicate atenției – ”this little-noticed and underrated mental asset” - o carte întreagă Focus, cu subtitlul ”The Hidden Driver of Excellence”. În românește s-a tradus ”motivația ascunsă a performanței”. Consider că e o traducere neatentă!”

A, și seria atelierelor continuă!
În povestirile despre NESTworking apare... Harap Alb, sau formulări de genul ”cursul vieții mele”. Recent, am primit un endorsement pe LinkedIn, de la un manager de resurse umane extrem de bine apreciat în interiorul și în exteriorul firmei foarte mari în care lucrează. Ce să vezi, a apărut cuvântul magie :) ”Magda is special. Magda creates magic. Magda creates insights. I like and appreciate a lot her coaching style and her training skills. I highly recommend her Nestworking approach, both for individuals and companies.”


.......................................
Up-date 2017:

Limitarea care limitează*

Convingerile auto-limitative sunt acele lucruri pe care le credem despre noi şi care ne limitează în a face tot ceea ce putem face.Ele pot avea un fundament real sau nu, dar specific lor este că deducţia ocazionată de acel fapt real, din trecut, nu are niciun suport în realitatea noastră actuală - ''prezentă''. De exemplu, în rândul publicului ţintă al unui proiect de re-integrare pe piaţa muncii, apare deseori ‘’convingerea’’: M-am născut la ţară, asta înseamnă că am şanse mai puţine în viaţă - ea porneşte de la un fapt, dar nimic nu susţine… ‘’concluzia’’! Respectiva limitare – ‘’am şanse mai puţine în viaţă’’- este pur şi simplu un ‘’produs’’ al minţii. Din păcate, astfel de convingeri acţionează ca frâne în calea a ceea ce putem să fim cu adevărat.

 

http://38.media.tumblr.com/tumblr_meacybRaZB1r3fy1ko1_500.gif

Convingerile auto-limitative sunt cele care duc la un nivel ridicat de rezistenţă la schimbare - ca urmare, la rezistenţă la orice proces de coaching, chiar dacă clientul afirmă că doreşte schimbare şi succes! (O mică anchetă despre rezistenţa la succes găsiţi aici: ''People are reluctant to success! How come?!'') Procesele de tip NESTworking ''tratează'' cu mare efect această reluctanţă - tocmai de aceea oamenii fac schimbări semnificative în viaţa lor: După cursul cu tine...''

Convingerile auto-limitative mai apar şi sub denumirea ‘’profeţii auto-împlinite’’ – formulat astfel, numele lor exemplifică bine mecanismul prin care ne auto-sabotăm: dacă credem că ni se va întâmpla ceva rău, dacă credem că nu vom reuşi, dacă credem că ‘’lumea e împotrivă’’ vom ‘’reuşi’’ să nu.. reuşim!

Acest lucru se întâmplă pentru că noi acţionăm ca şi cum acea credinţă e adevărată – deci acţionăm să o validăm în continuare: lucrul pe care dorim să il obţinem (‘’să nu reuşim’’) ne schimbă comportamentul (suntem indecişi, leneşi, nu ne folosim toate resursele etc.), ca urmare ceilalţi văd asta şi ne răspund în consecinţă – ne desconsideră, nu ne sprijină, evocă piedici pentru că văd că noi asta aşteptăm să ni se spună. Astfel, de fiecare dată când chiar am luat-o pe drumul bun, ele ne opresc dacă începem să progresăm în schimbarea pe care ne-o dorim pentru a nu ne infirma ‘’programarea interioară’’ negativă şi ne validează ‘’profeţia’’ că nu putem!

Cheia schimbării unei convingeri care ne limitează cu una care ne inspiră să ne dezvoltăm constă în a observa că noi suntem cei care determinăm acest cerc vicios: comportamentul nostru faţă de ceilalţi influenţează comportamentul lor faţă de noi, - şi că tot noi îl putem face o spirală virtuoasă. Ca urmare, schimbând comportamentul nostru, ceilalţi vor schimba comportmentul lor, acest lucru ne va valida noua atitudine faţă de viaţă şi va face să dobândim o convingere progresistă asupra a ceea ce putem face. Aceasta, la rândul ei, poate fi şi ea îmbunătăţită. Şi tot aşa!

Dar pentru a face acest lucru este important să ne identificăm convingerile auto-limitative – iar lucrul cu un coach este de mare ajutor în acest de caz. Odată identificate, ele trebuie eliminate. Acest lucru se întâmplă, pe de o parte, confruntându-le cu realitatea - pentru a observa că nu au un temei real -, şi pe de altă parte, dând întâietate convingerilor care ne sprijină să ne dezvoltăm: acordând mai multă atenţie convingerilor care ne ajută şi mai puţină spre deloc celor care ne sabotează, împiedicându-ne să facem ce putem şi vrem cu adevărat.

E important de observat că eliminarea convingerilor păguboase are un impact direct asupra creşterii nivelului inteligenţei emoţionale. Cum se ştie, spre deosebire de inteligenţa cognitivă care este înnăscută şi nu se mai modifică semnificativ, inteligenţa emoţională poate fi crescută prin creşterea nivelului de auto-cunoaştere, auto-motivare şi auto-control, şi prin îmbunătăţirea comunicării cu ceilalţi crescând nivelul empatiei şi al încrederii în oameni. De asemenea, se ştie că, la acelaşi nivel de inteligenţă cognitivă, succesul sau insuccesul în viaţă e determinat de diferenţa de inteligenţă emoţională.

În atelierele NESTworking pe care le susţin, convingerile auto-limitative sunt continuu confruntate cu opţiunile mai bune de răspuns pe care le are fiecare dintre noi, dar pe care le vedem mai greu sau deloc în turbionul vieţii cotidiene. Însă, cu ajutorul unui nestworker, vezi mai multe, alegi mai curajos şi faci ce vrei cu mai multă voinţă.

(c) Magda Bunea & Brain Fitness
(in fine, toate textele de pe blog sunt proprietatea cui le-a scris, da?!)

*Limitarea care limitează - este o propoziţie inspirată ''în oglindă'' de ''limitarea care nu limitează'', conceptul filosofic susţinut de Constantin Noica, al cărui spirit poate fi redat în esenţa lui de zicerea chinezilor: ''Cine îşi cunoaşte limitele e Regele Lumii''