Comunicarea - mai importantă decât abilităţile de project management!

Chiar şi pentru specialiştii în finanţe.

De altfel, conţinutul şi structura NESTworking provin dintr-un training de comunicare pentru oamenii de pe piaţa de capital - cursul respectiv a fost aşa de solicitat de către participanţi (se făceau liste de aşteptare!), încât numărul programat aproape că s-a dublat! Aici, un testimonial al Asociaţiei Brokerilor, alaturi de unul al unei doamne care a participat la workshop, profesor de comunicare la o facultate de profil.

NESTworking este un format condensat de învăţare, cu tehnici specifice de antrenare pentru a asigura ceea ce se numeşte ''coaching transformaţional''.
Tocmai pentru că a avut şi are mare succes în mediul organizaţional, am decis să îl facem accesibil şi persoanelor care doresc să comunice mai bine - în interior şi în exterior. Pe de altă parte, îmbunătăţind rutinele de luare a deciziilor, crescând responsabilitatea şi autonomia de sine, absolvenţii noştri sunt mai bine echipaţi şi pentru progres profesional şi managementul oportunităţilor.
Pentru atelierele ope, informatii aici: nest @ nestworking .ro

Managementul schimbării - pe înțeles!

”Știi cum stă treaba cu fluturii de noapte și cu Icar: s-au ars, aripile li s-au topit. Și mai sunt și alte povești în care totul se termină prost, penalizând un vis prea mare, pe cineva care «nu-și cunoaște locul». Dar să fie visul sau orbirea problema sau faptul că s-au lăsat furați de vis? Și să știi că visele te fură, te absorb, te magnetizează – cam cum e când ești îndrăgostit.

Ca și dragostea, e vorba de un joc de putere în care eu văd trei posibilități: ori îți domini visul și atunci curând n-o să mai găsești în el nicio plăcere, ori te domină el pe tine și vei fi măcinat de o foame continuă, ori te adaptezi și te vei juca cu visul de-a șoarecele și pisica, într-un crescendo permanent, tu vei deveni o superpisică și visul un ultrașoarece. E o spirală, te transformi și crești. Neverending fun.

 
Așa cum învățăm din mii de povești, drumul te schimbă. Dacă ești flexibil și ești atent la ce se-ntâmplă cu tine și în jurul tău, te adaptezi la piedici și schimbi: punctul de vedere, armele,
partenerii. Ca să mai fac o paralelă: să luăm fitness-ul. După o vreme crești greutățile, schimbi exercițiile, frecvența, schimbi tipul de antrenament, schimbi antrenorul, arăți bine, toate gagicile sunt la picioarele tale, dar ce să vezi, parcă te plictisești de asta și ce contează mai mult e că ai dobândit self-respect, încredere în tine. Nu știai la început că asta căutai, credeai că vrei să te placă fetele.Totul se transformă - și tu, și visul. Și da, e o contradicție, e un paradox. Când focalizezi într-un punct departe, vezi bruiat aproape și invers. În mers, peisajul se schimbă, observatorul se schimbă.

Ce trebuie să ai tu:
1. curaj– primul pas e esențial;
2. perseverență– următorii pași sunt și mai grei;
3. toleranță la schimbare– să observi, să te ajustezi, să te adaptezi, să înveți.
Iar dacă stăm să ne gândim, punctul 3 e singurul lucru pe care nu-l au fluturii de noapte și la care
nu s-a gândit Icar.

Așteaptă-te ca socoteala din târg să nu se potrivească cu cea de acasă. Și câte soluții sunt la problema asta! Nu e de speriat, e de creat. Așa că tinde spre limită și învață pe drum!”

Simina Diaconu
manager de proiect
Revista de Povestiri
www.revistadepovestiri.ro/ateliere 

De aici, pagina 42: ”Dacă te transformi, limitele nu te ard.”

Simina Diaconu nu știe cine e, dar știe ce face. Îi place să citească, să scrie, să socotească - iată că se putea opri la clasa I

:)

Despre Revista de Povestiri, antreprenoriat cultural și schimbare
în câteva din interviurile editorului:

La început:

Într-adevăr, ”mai vedem, cu idei plouă” din interviul de aici:
Proiectul s-a născut toamna trecută, ca orice idee, într-un context-purtător



La mijloc

”Mi se pare că am făcut o promisiune pe care trebuie să o țin cât de mult pot. Deci, să zicem că m-a motivat angajamentul.(să continue publicarea lunară, n.r))”

Din interviul de aici: Ai declarat într-un interviu că Revista de Povestiri se adresează unui public căruia i-a plăcut filmul Amelie. Mai precis, cum ai caracteriza acest public?

Simina Diaconu: E un public care nu e apăsat de realitate, poate găsi în ea pliuri în care să se piardă, care să îl fascineze, așa cum poate făcea și Amelie. E vorba de un public cu o anumită perspectivă asupra vieții. Curios, curajos, prietenos.

”Fara voluntarii mei, nu se putea. In fine, nici nu vreau sa mai zic ca e greu, am constatat ca empatia e ceva de o mie de ori mai rar decat mi-am imaginat.”

 Din interviul de aici: Motivul pentru care vreau sa publicam colectia in engleza e ca nu sunt fana ideii „mai bine-n satul tau fruntas”. Nu-mi pasa atat de mult cat de codas la oras o sa fim, vreau sa fim la oras.

La un nou început

Revista de Povestiri e locul de joaca al scriitorilor de orice nivel - juniori, intermediari sau seniori. In spatele proiectului se afla Simina Diaconu si alti cativa entuziasti indragostiti de scriitura de calitate, pe care i-am mai cunoscut (o intalnire pe video e aici, si inca una, text).
Dupa debutul din print, acum mai bine de trei ani, Revista de Povestiri si-a mutat, recent, tot continutul in online, petrecandu-se astfel un soi de repozitionare. Pe langa partea de publishing, echipa organizeaza ateliere creative - sursele financiare ale proiectului - mutate, si ele, pe un nou site numit Clubul Revdepov. 

Din interviul de aici: Simina spune, insa, ca desi strategia s-a schimbat, misiunea revistei ramane aceeasi

Revista de Povestiri - 4 ani de la lansare!

În fine, lansarea a fost pe 14 martie, azi suntem in 17.
Da, sărbătorim de trei zile, că tot o cheamă şi Domniţa pe Simina Diaconu, editorul-dictatorul :)
Mdeci, de ce scriu eu despre Revista de Povestiri?Păi, pentru că lucrez acolo! Da, sunt... reportofan. Cum se şi vede bine în caseta redacţională :)

Aşa.

Revista de Povestiri s-a lansat acum patru ani. În martie 2012, Clubul Taranului din Bucuresti s-a dovedit a fi neîncăpător: peste 250 de oameni au venit să vadă ce se spune despre o revistă literară micuţă, dar elegantă, în care autori români necunoscuţi scriau proză scurtă. 

''Vă reamintim ideea: o revistă exclusiv de proză scurtă (în afară de cele 2 pagini de recomandări de evenimente, nimic din conținut nu a expirat, avantaj ficțiunea!). Povestiri scurte, de maximum 3 pagini, scrise în general de autori debutanți, cu excepții simpatice - Florin Iaru, Marius Chivu, Răzvan Petrescu, Alex Tocilescu, Iulian Tănase, Mike Haulică, Liviu Radu, iar iv cel naiv ne-a mai ajutat vânzările cu câte o poezie. În unele dintre numere (10, 15, 16) au publicat și absolvenții atelierului de scriere creativă. Motanov apare ca ilustrație în revistă, e un motan mov care deschide fiecare număr cu o povestire umoristică, inspirată de copertă. Revista a fost distribuită prin Cărturești, Bastilia, Nemira, Elefant.ro, etc, dar acum nu prea o mai găsiți decât la noi, așa că a devenit o colecție de colecție :P.'' Text preluat de aici: butic.

 

Antreprenoriatul cultural e o încercare dură, dat fiind că rata de ‘mortalitate’ a micilor afaceri e de 90% în primul an de funţionare, si dupa 3 ani tot e sus, pe la 56%. Aplicat pe antreprenoriat, ‘’factorul’’ literatură putea fi fatal. Totuşi, iată-i vii. Nu pot să spun şi nevătămaţi, totuşi...   

A fost şi este greu. Au scos 16 numere pe hârtie. Ne bucură că şi textele sunt la fel de vii ca acum trei ani. Din octombrie 2015 au reluat publicarea povestirilor online. Dar se mândresc cu 3 absolvenţi publicaţi pe hârtie! Şi numărul scriitorilor e în creştere.

La patru ani de la lansare, Revista de Povestiri  înseamnă  revista de short stories online, 12 ateliere pentru adulţi:  de scriere – în română şi engleză, poezie, scenaristică, SF&F, caligrafie, comunicare (dada, NESTworking-ul meu ;) ), argumentare. Concentrarea activităţilor este tot în zona scrisului: s-au desfăşurat şapte ediţii ale atelierului de scriere creativă. Participanţii pot să continue să îşi cizeleze abilităţile în cadrul unor întâlniri cu adevărat inedite: Creative Writing Sundays. Cu o lună în urmă, au anunţat că oferă feedback de la un scriitor cunoscut pe manuscrisul unui scriitor încă necunoscut: Feedback pe manuscris.

Au şi 2 ateliere pentru copii, unul de scriere creativă şi altul de caligrafie, prin Academia Motanov. 

 

Da, Motanov Motanul Mov, antrenorul de imaginaţie,  e mereu şi peste tot prezent! 

Că doar i se citeşte pe chip: ‘’Eu nu pot să nu exist!’’

 

Dacă vreţi să citiţi şi un interviu extraordinar daţi clic aici: ''Care este scopul tau pe acest Pamant?

Sunt aici ca un fel de fan. Sunt fanul imaginatiei voastre, sunt aici sa o incurajez. Asa incat sa se exprime mai des, mai fara retineri. Misiunea mea e sa va stimulez sa creati lumi neasteptate, exercitiul asta o sa va faca sa va simtiti puternici si liberi. Va va da incredere, pentru ca veti fi mandri.''

 :)

Revista de Povestiri a făcut un rebranding din care au rezultat 3platforme online: una dedicată revistei de short stories, Revista de Povestiri, alta atelierelor reunite sub numele Club Revdepov, şi a treia platformă dedicată activităţilor asociaţiei noastre, BrainFitness. Revista de Povestiri este un proiect al asociatiei Brain Fitness, care isi propune sa stimuleze creativitatea prin proiecte culturale si educative. Sunt semnale că reuşeşte!

Din octombrie 2015 Revista de Povestiri publică short stories online:
publicăm din nou povestiri, ca pe vremea când apăream pe hârtie! În schimb, lăsăm selecția pe mâinile experților. Povestirile vor fi alese de scriitorii cu care lucrăm, în timpul atelierelor de scriere creativă și prin concursuri trimestriale. Deci publicăm povestirile care au supraviețuit criticii, la asta se referă parașuta din noul logo.






To be continued!

This post is dedicated to 4 years celebration of the launching the first Romanian literature magazine dedicated to publishing only short stories: for English readers: about Revista de Povestiri
The magazine has an ''imagination coach'' Motanov Motanul Mov - read here: 
''Motanov is the mascot of a new Romanian literary journal called Revistade de Povestiri, which means The Short Story Magazine, an artsy sort of magazine that features short stories by young aspiring writers''

............................

În caz că îşi spune cineva că e cam neserioasă doamna asta care scrie într-una despre lucruri aşa serioase, coaching, leadership, management şiiii nestworking. Ei bine, vreau să spun că... poate invers! Sunt un om bucuros, ceea ce apare în orice proces bun de coaching, aşa, din cuvânt în cuvânt.

''Mă văd practicând coaching?''

Reiau aci o postare de acum doi ani despre.. coaching pentru coach! De altfel, am mai scris* despre caracteristica esenţială în orice interacţiune umană: starea de prezenţă, atenţia la text şi la context. În coaching cu atât mai mult cu cât e vorba de a sprijini** clientul să găsească soluţii pentru viitor, soluţii bazate pe prezentul lui, cu el cu tot.

Toate perspectivele de coaching sunt derivate din modelul clasic al învăţării/deprinderii de a găsi soluţii şi a progresa, model în care atenţia e cheia – şi în critical thinking, şi în self-reflection, ca să folosesc termeni aparent complicaţi pentru lucruri aparent simple: clarificarea, explorarea şi evaluarea-cu-prezentul (!) a situaţiei ”de schimbat” şi a celei ”schimbate” /dorite, precum şi a planului de acţiune spre ceea ce vrei.

 

Există multe modele de coaching, dar cel mai bun în verificarea gradului în care un coach e pregătit să fie coach mi se pare modelul Inner Game***. Cum se ştie, metoda şi tehnicile Jocului interior constituie abordarea pe care Timothy Gallwey a lansat-o în anii 70, şi care este, de fapt, fundamentul pe care John Whitmore a dezvoltat binecunoscutul operator GROW: goal, reality, options, way-to-go/will/wrap-up.

Din păcate, am văzut situaţii în care aşa-zisul coach aplică ”organigrama” GROW, dar nu o aplică.. organic, nu este în proces, ci se observă acţionând. Anume, e controlat de propriul Eu 1, eul critic. În contextul pradigmei Inner Game (citiţi un text consistent de prezentare aici), întrebarea pe care o pui clientului este, în fapt, ”variabila critică” a ta, coach, esenţială pentru gestionarea propriei prestaţii de antrenare, nu doar ’tehnică de acompaniere a clientului pentru a-şi găsi soluţia proprie la propria problemă’. Aplicate bine, aceste întrebări îl pun pe coach într-o stare de concentrare focalizată, dar relaxată totodată, care nu lasă loc de desfăşurare Eului 1 (atenţie !, al coachului), eliberând astfel potenţialul Eului 2. Concentrarea coach-ului e oglindită şi de client - altminteri, dacă prestatia coachului e falsă, falsă va fi şi implicarea clientului.Totodată, această stare de prezenţă autentică garantează că e vorba despre interesul clientului şi nu de agenda coach-ului în modul în care se desfăşoară sesiunea de coaching.

“If you can’t measure it, you can’t improve it”, vorba lui Peter Drucker e valabilă oriunde. Ca urmare, pentru o ”auditare” rapidă şi simplă a felului în care faci coaching, pune-ţi câteva întrebări:
Mă văd practicând? Mă evaluez pe mine în rol (!) de coach? În timp ce acompaniez clientul, măsor calitatea mea în acompaniere şi nu calitatea procesului? Apoi, încă o dată – dar alt fel – ”Mă văd practicând coaching?”

...................

* aci, despre perspectiva pe care o aduce teoria lui Daniel Kahneman asupra relaţiei de coaching:
Who is talking to whom - and for what?

** pentru acest a sprijini, a însoţi engleza are acest cuvânt excepţional to steward - într-adevăr questions could steward the individual to challenge her/his frame of reference, cum am zis în acest articol bine citit de pe Pulse/LinkedIn: On locus of control.

  *** Aici, prezentarea Modelului Inner Game 

Pentru a vedea modelul la lucru, vino la NESTworking! Să vezi cum să fii un ''flight attendant of choice'', că tot am menţionat... steward-ul :)

Despre portdrapel şi... portdraperii

Mno, a mai apărut un articol cu subiectul coaching pe platforma republica.ro. Am să pun link aci.

Ce să zic, e la fel ca şi cu învăţământul: se vorbeşte despre cum se face şi nu despre ce e şi ce rost are.
E adevărat că e cam greu să ştii ce e coachingul cu atâtea... ''portdraperii'' care fâlfâie pe la noi. Dar mă aştept ca un jurnalist serios să se documenteze mai mult decât fix pe după ureche.

Pun aci o trimitere la o postarea despre cum foloseşte coachingul Warren Buffett.
http://www.warrenbuffett.com/coaching-a-key-growth-factor-at-berkshire-hathaway-homeservices/

Articolul in chestie e aci. E al doilea într-un timp scurt, mdeci coachingul vinde, domnule ;)
http://republica.ro/in-pelerinaj-la-arsenie-boca-al-corporatistilor

Şi aci un link la  revista de coaching in limba română ce cu atenţie am realizat:
http://coaching2success.blogspot.ro/2013/09/o-lectura-utila-coaching-network.html

Coaching development overview (1)

Here we are some findings and results of research on coaching development:

About the coach of the future:
The Future of Coaching 2020

''To sum up and map out my key findings I developed a dynamic structure that evolves over time. It a mindset diagram illustrating what motivates and drives people in the western world. It is meant to inspire vision and fuel new thinking in your field. So what matters to people? These four distinct mindsets distill coaching styles appealing to Tomorrow’s People:

* To the Power Coach excellence is the gradual result of always striving to do better.

* For the Creative Coach teacher and pupil are located in the same individual.

* The Caring Coach knows that by moving forward together success takes care of itself.

* A Karma Coach understands that happy people are successful, healthier and live longer.''

It is interesting how these four types could be mirrored in these four direction great leaders score best:

- They know the whole business
- They are great decision-makers
- They know the industry
- They form deep, trusting relationships
From this article on Harvard Business Review: 
A 10-Year Study Reveals What Great Executives Know and Do

Regarding coaching for CEOs, a concise perspective from Stanford:
Executive coaching survey 2013

''(..) nearly 100% of CEOs in the survey responded that they actually enjoy the process of receiving coaching and leadership advice (..)
Top areas that CEOs use coaching to improve. Sharing leadership and delegation, conflict management, team building, and mentoring. Bottom of the list: motivational skills, compassion/empathy, and persuasion skills. “A lot of people steer away from coaching some of the less tangible skills because they are uncomfortable with touching on these areas or really don’t have the capability to do it,” says Mr. Miles. “These skills are more nuanced and actually more difficult to coach because many people are more sensitive about these areas. However, when combined with the ‘harder’ skills, improving a CEO’s ability to motivate and inspire can really make a difference in his or her overall effectiveness.”''

And a small survey, but with interesting insights from Saba:
Employee Coaching Survey Results: Important and Engaging

Vladimir Horovitz AND Martha Argerich

''There was a time when I asked myself to choose between them, and I almost literally became dizzy. So then I decided that I would never try to choose one over the other.'' (from comments)
 :)

Classical morning - in the 5th dimension, as the physicians reveal last October that there is a completely separate realm for classical music:
“Classical music transcends both the linear, forward flow of time and the Euclidean space we are used to,” said Rolf-Dieter Heuer, the director general of CERN. “A musical work is a mysterious entity whose essence totally eludes our senses.”

Here we have some mystery:

Well, both these interpretations are great, but I do feel Vladimir Horovitz actually being that music...

The CERN related findings here: “When you leave a museum, you know the paintings are still there. But where does Beethoven’s Fifth go when you’re not around? Now we know.”

NESTworking - un cuib în care probezi (sic!) instrumente ca să fii mai autentic în relaţia cu tine

''Inainte de atelierul de comunicare cu Magda, nu eram atat de atenta la mesajul nonverbal pe care il transmit, voit sau nu. Ulterior, prin discutiile avute si exercitiile facute la atelier -in cuib- am inteles ca putem schimba modul in care comunicam verbal sau nu. Putem alege, in fiecare moment.''

''M-a facut constienta de faptul ca, daca am o problema de comunicare cu cineva, trebuie sa ma concentrez la cum sa imi schimb eu abordarea si nu la cum as vrea sa se poarte celalalt. De multe ori imi iroseam energia pt cauze pierdute :) ''
Cristina Micu

''Participarea la atelierul de comunicare mi-a oferit perspective noi asupra unor situatii din viata mea. M-a ajutat sa fiu mai atenta si mai receptiva la mesajele celorlalti, comunicate verbal si mai ales nonverbal. Ascult mai atent si cu interes atunci cand cineva imi spune ceva. In concluzie, mi-a fost foarte util faptul ca am primit instrumente de care sa ma pot folosi oricand am nevoie in comunicarea cu altii, dar si cu mine.''

''Pentru mine, o mai mare incredere in mine si o deschidere fata de cei din jur care au si remarcat asta. Am aflat mai multe despre mine si m-am simtit incurajata sa aflu si eu lucruri despre altii. Daca ar fi sa rezum in cateva cuvinte, o relatie autentica cu mine si cu cei apropiati si o incredere mai mare in mine fata de cei mai putin apropiati. Si am invatat sa zambesc mai mult :) ''

''Magda Bunea – face parte din acele putine intalniri din viata cu oameni pe care-ti pare rau ca nu i-ai cunoscut mai demult si care au darul de a-ti ramane mereu in suflet. Are darul de a crea un mediu cald, deschis, prietenesc in care fiecaruia ii este permis sa se descopere si sa se integeze foarte usor inca de la primele intalniri. Are abilitatea data doar celor cu minte ascutita si sufletul de aur de a intelege profunzimea “situatiilor” si apoi cu respect, maiestrie si umor sa te asiste discret in cresterea ta urmand a-ti lua zborul din cuib increzator in fortele tale gata sa explorezi si sa depasesti noi limite precum pescarusul Livingston.''
Mirela Buduroiu

 Alte păreri despre ''proba'' NESTworkingului aici - cred că avem cât de o broşurică :)
 http://coaching2success.blogspot.ro/2015/05/azi-e-ziua-de-recomandari.html

NESTworking chiar este o formă de învăţare pentru viitor.

Pentru înscrierea la formatul open, pe unul din cele doar 9 locuri, aici:
www.revdepov.ro/ateliere/NESTworking 

Pentru programe NESTworking în organizaţii, vă invităm să îi scrieţi Siminei, la adresa din link-ul de mai sus. 
Despre efectul NESTworking în firme:
Magda Bunea’s „NESTworking” is the best team communication training that I have ever experienced. Magda’s approach allows team members to understand themselves and to truly integrate concepts explored during the workshops in their day-to-day interactions. Almost 1 year after initially participating in Magda’s workshop, its effects are still evident in our team interactions. I recommend that all teams participate in a NESTworking to improve communication and overall interaction. 
John Soleanicov, CEO Teach for Romania

Dealing with barriers in the workplace

I planned to wrote something about the subject today, and, as usual, I search Internet for some trustful data to describe the addressed situation. And suddenly synchronicity reveals that my intention is legit! Here we are a post from today:

''Our reader poll today asks:
Where does the biggest threat to your organization come from?
– From within — we’re our own worst enemies: 76.82%
– From the outside — the market is our biggest threat 23.18%''
(source here: http://www.thoughtleadersllc.com/2016/02/where-does-the-biggest-threat-to-your-organization-come-from/)
  
So, the strongest barriers are within organizations, quite similar with personal development barriers which lie within our inner world.

Here we are in short some action to take within companies - from this article worth to read: Eight Ways To Break Down Barriers In Traditional Workplace Culture

Let it be (sic!):

1.  Transparent / allowed to fail

2.  Least conventional as possible

3.  Risk Neutral

4.  Scrappy

5.  Appreciation of individuality

6.  Trust on individual label

7.   Ideas are created equals

8.   Opinionated

..............
Lets make a simply observation: these very features for a performance oriented workplace are expected to be in acting in a performance oriented workshop! And they allegedly are, but the barriers to learn, to make changes are quite the same as in an organization. Well, it could proof not such an odd perspective that the way training is provided in organization could empower actually the very characteristics training is bought to change. Our NESTworking workshops have really lightning effects, ''get people outside the box'', as them selves acknowledge. Maybe because we do act in all those 8 direction - ''scrappy'' included :) 
Some testimonials in Romanian here: NESTworking works Well, ''testimonial'' is rooted in... test, isn't it? :)