Do you look up? :) @ to stop and to start

Ce e dincolo de ceea ce observi și faci?
Cum te modifică ceea ce observi și faci, cum îi modifică pe ceilalți?

Iată o secvență din filmul Don`t look up:

Iată un moment - această replică sarcastică la adresa diverselor curente în self-help, personal development &All - iată un moment în care putem să ne oprim nițel: să râdem și să reflectăm și să SA INCEPEM  

Atenție: descrierea scurtissimă a filmului e asta: „Don't Look Up 2021 ‧ Comedy/Disaster”
Comedy/Disaster
!

Deci, între râs și plâns, cum să observi când și că e momentul să faci ceva să schimbi direcția?

Despre importanța oricărui „stop” aici: 

How come we resist.. ''stop''? (Enlarging frame of reference for the New Year resolutions - 1)

Be happy by being present! ( @new old things :) )

 " La plupart des moments de notre vie seraient délicieux, si l'avenir ou le passé n'y projetaient pas leur ombre, et nous ne sommes malheureux d'ordinaire que par souvenir ou par anticipation. " - Marguerite Yourcenar, o scriitoare extraordinara, pe care nestoworkerta noastra o recomanda.

Nu e nimic nou sub soare, dar e de vazut ce e, si de facut ce pot tu insuti - obisnuim sa spunem la atelierul NESTworking*In the mood for grow

Ca tot se poarta cuvantul "narativul" - hai sa observam ca narativul cunoscut - trecut sau viitor, scris de tine sau de altii (!) - e mai usor deeeee trait! E mai greu sa scrii alt ``narativ``, in care sa fii mai prezent asa cum vrei. Cuibul nostru - cele 8 plus 1 sesiuni de coaching de grup - cuibul nostru e un loc care inlesneste re-cunoasterea povestii tale si scrierea ei asa cum e. Cand zicem `scriere` zicem mers, da?! Ca doar avem vers ``Cand mere, gandesti ca scrie``

Aici, o poza cu autoarea citatului, in vremea ideala cand nu tinem minte trecutul, iar viitorul e... prezent :)

sursa (buna de citit) aici https://www.vietinghoff.org/php/chrontab/show_chrontab.php?pageNum_Chrontab_ref=1&totalRows_Chrontab_ref=110&ct_auto_id=8

Simțul ridicolului (definiția bunicii mele :)

Mama o invita duminica la masă la noi, drumul includea și un vârf (mic) de delușor, pe care iarna, de la săniuțe, se putea aluneca. De la o vârstă încolo, bunica a refuzat să mai vină - a zis că nu vrea să cadă. Familia a aprobat, păi da, să îți rupi vreun picior, asta ar fi grav. Bunica a zis nu, nu vreau să cad și să devin ridicolă. Așa a zis, fără semnul exclamării.

Nu îmi amintesc nicio situație în care bunica mea să fi fost ridicolă. Dacă detecta oameni cu potențial în a face realitatea lunecoasă (!) refuza drumul în preajma lor - necum cu ei.

„Dacă te amesteci în tărâțe, te mănâncă porcii, Menule!”

(Menule eram io :))

Diaconu Alexandrina, născută pe 23 septembrie 1906, învățătoare aproape 40 de ani la aceeași școală, cunoscută pe uliți cu numele „Doamna” (aici cu Domnița, strănepoțica)