Fapt este ca prostul, prost fiind, nu poate patrunde in miezul lucrurilor, nu are discernamant, percepe faptele in sine, desprinse din contextul lor, e incapabil sa asocieze sau sa disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri, cat de cat complexa, nici sintetiza elemente in aparenta disparate.
Cum lumea ii este greu de inteles. o potriveste el, cumva, putinei sale intelegeri, punand, de bine de rau, la un loc notiuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga si bogata traditie a prostiei omenesti.
Lucru firesc, pentru ca, neputand abstractiza, prostul trebuie sa se foloseasca de generalizari gata facute de altii, la fel de prosti ca si el, daca nu si mai rau.
Intr-adevar, dintre doua sau mai multe posibilitati, prostul o alege fara gres pe cea mai stupida si apoi se odihneste asupra ei. (...)"
Petru Cretia - Luminile si umbrele sufletului
Aici, despre prietenie: