Inner Game - key words: asumarea răspunderii performantei personale, a invata sa inveti, mobilitate, ACT, PIB

INNER GAME (Jocul interior) este o cale de a învăţa să înveţi să fii tot ceea ce poţi să fii - spre binele tău, al organizaţiei, al familiei, al societăţii.
Fundamentat pe cunoştinţe solide şi pe observarea proceselor de creştere a performanţei persoanelor şi echipelor (în sport şi în corporaţii), Timothy Gallwey a operaţionalizat Jocul interior, făcându-l astfel utilizabil oriunde e vorba de a-ţi trăi viaţa – personală şi profesională – la optimul înnăscut.

Jocul interior este o metodă de a munci cel mai bine, învăţând din muncă şi bucurându-te de viaţa ta ”la serviciu” – pentru că chiar eşti ”la serviciu” în jocul exterior al cărui protagonist trebuie să nu uiţi că eşti.

Jocul interior este un antrenament pentru ”performanţă responsabilă”,
ghidat de ACT (awareness, choice, trust) -
atenţia, alegerea conştientă,
şi încrederea în capacitatea înzestrarea personală.

Jocul interior este focalizat pe calitatea de a fi om -
libertatea de a fi ce eşti.
În această calitate, orice persoană are dreptul şi posibilitatea
de a alege, dezvoltând astfel ”obiceiul” mobilităţii:
configurarea dinamica şi continuă
a stării de excelenţă de către ţelul personal.

Cum ştii că ai reuşit?
Poi, cum, ca omu', de!
performezi, înveţi, te bucuri/PIB.


alte postari inspirate (sic)
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/inner-game-1.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/inner-game-2.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/when-coaching-is-game.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/02/joaca-interioara-1.html

si un citat din autor
http://coaching2success.blogspot.com/2010/09/greatest-benefit.html

Inner Game - studiu de caz

Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura,
Ca si când n-ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea – si râd de câte-ascult
Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult.
(1876, 1 septembrie)
Melancolie, Mihai Eminescu

mda.
un joc interior recunoscut.
si un Eu 2 in forma.. mare!
atentie - ”a recunoaste” are multe sensuri, si utile

"e mai usor sa faci decat sa nu faci!” (Lucru paradoxal, indeed, care nu trebuie lasat de capul lui, ci pus la treaba de.. capul fiecaruia :)

am scris cele de mai jos in completarea
unor informatii utile despre coaching, de aici

http://www.mihaistanescu.ro/2011/04/26/20-de-informatii-utile-despre-coaching/

M-am bucurat mult sa gasesc la informatia 5 definitia lui Tim Gallwey.
Am postat o afirmatie a lui şi am sa o scriu aici, pentru ca mi se pare partea ce urmeaza firesc frazei citate de tine: ”The greatest benefit the Inner Game coachbrings to the conversation is to trust clients more than the clients trust themselves.”

Coaching-ul cu metoda lui - Inner Game – este mai putin cunoscut la noi ”as it is”, desigur, GROW si orice alta antrenare autentica pentru performanta contine ”samanta” Jocului interior. Samanta este ACT – awarness, consciousness, trust.
Am zis sa spun asta in legatura cu informatia 6, unde as propune folosirea termenului de ”conştienţă” (in loc de ”conştiinţă”), care parcă sustine si mai bine adevarul afirmatiei tale, constiinta pretandu-se in general la analiza (in sensul Dilts: ”analyse=paralyse”)
Fructul plantei ce se dezvolta din samanta ACT este PIB – performanta, invatare, bucurie - am folosit acronimul cuvintelor in romaneste pentru semnificatia pib-ului J la care te referi in informatia 10. Am dat sa observ ca ar trebui adaugat un ”pentru ei insisi” la finalul frazei ”Coaching-ul are la baza convingerea ca oamenii vor si pot sa faca lucruri din ce in ce mai bune.” Dar am vazut ca exista o clarificare implicita prin informatia 12, unde se face legatura intre obtinerea de rezultate mai bune pentru organizatie si punerea in fapt a potentialului propriu al individului.

As zice ca formula ”coaching-ul e un mod de a gestiona oamenii si resursele” (13) e un pic periculoasa prin asemanarea cu ceva ce ne place mult (:)), si ca oameni, si ca manageri: directivitatea, ”ordine si instructiuni”- pe care le pozitionezi insa ”la locul lor” mai incolo. Intr-adevar, ”optimismul” coachingului are ca postament increderea ca oamenii isi pot asuma responsabilitatea ”gestiunii” a ceea ce sunt pentru a atinge ”optimul” de care e capabil fiecare.

Prin 16 imi pare ca esti coach de-a dreptul cu cititorul confruntandu-l cu un cadru de referinta de care poate, pana a citi aici, nu era constient: ”e mai usor sa faci decat sa nu faci!” (Lucru paradoxal, indeed, care nu trebuie lasat de capul lui, ci pus la treaba de.. capul fiecaruia :))

La ”foamea” de rezultate nu stiu ce sa zic – e o carte ”Eul, foamea si agresivitatea”/Perls. Dar o comunicare de tip coaching, in echipe, imbunatateste cu siguranta rezultatele fiecaruia si ale organizatiei, tocmai pentru ca ”trece” (vindeca) acea competitivitate – hm, ca sa zic asa – ”pesimista”, de vreme ce crezi ca altul e mai slab ca tine :)

Mi-a placut mult si m-a luminat imaginea din golf:

ca necunosctoare, am crezut ca
mingiuca intra in.. context – o gaura in iarba.
Cand, ce sa vezi!, e asteptata taman de.. text,
causul acela e parte din joc:
daca nu-l nimeresti pe el, nu te nimeresti pe tine.