Motto: ”Dacă aş fi făcut o şcoală de înţelepciune, aş fi pus pe frontispiciul ei un citat din Leon Bloy: ”Nu se ştie cine dă şi cine primeşte”. Constantin Noica
În orice antrenament bun, nu e vorba ”despre cineva” ci despre relationarea cu cineva si efectul ei asupra ta, ca viata profesionala si personala. Ca români, avem şansa să se fi petrecut o astfel de întâlnire exemplară şi – mai ales – şansa că a fost ”înregistrată”, că avem ”studiul de caz” - cu debriefing cu tot, am zice, dacă ne-am îngădui să stricăm limba minunată în care cei doi antrenaţi au scris despre experienţa personală cu antrenorul comun – Constantin Noica.
Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu – cei doi ”doveditori” - scriu cărţi. Scrisul e un antrenament cu sine şi, în acelaşi timp, cu cel care te citeşte. De anul acesta, amândoi antrenaţii au o emisiune de televiziune în care încearcă să (ne) antreneze, de vreme ce domnul Pleşu a precizat că: ”Noi trebuie să prevenim telespectatorii că noi înşine nu suntem aici în situaţia să livrăm soluţii sau răspunsuri definitive. Am fi mulţumiţi dacă am transmite o nelinişte, câteva întrebări, o perplexitate.” Este exact ce face un coach – nu livrează soluţii ci spaţiu pentru răspuns personal.
Constantin Noica se întreba: ”In ce fel sa pregatesti si sa faci rodnice creierele? (..) Cum sa faci ca virtualitatea din ei sa devina act? (..)” Dacă vom citi atent cărţile lui şi ale celor doi, vom înţelege ce desosebeşte acest tip de interacţiune de altele (educaţie, instruire, mentorat, consiliere, terapie) şi care erau ”uneltele” de antrenament.
Antrenorul:”N-am nicio tehnică. Am dragoste. Când întâlnesc un tânăr el devine brusc mai important decât mine însumi.”*
Uneltele de antrenament: -
relaţia”În jurul lui Noica, ceea ce se petrece este mai curând o pierdere de densitate, o suspensie a determinărilor imediate. Prezenţa lui nu ne leagă. Ne trece în posibil şi ne face posibili.”*
-
atenţia”E mereu atent să închidă buclele”*
”Filozoful avea un ochi de a doua instanţă şi era capabil să vadă într-o situaţie ceea ce îndeobşte nimeni nu vedea.”**
-
întrebările”Care îţi e ideea? Întrebarea cu care Noica ne teroriza periodic, însemna: ”Care e felul tău de a privi lumea? În lumina cărei idei apărute în tine lucrurile vor arăt altfel decât au arătat până acum?”**
-
paradoxul”Filozofia începe cu o sinteză pe care o desfăşoară ulterior.” (Dl. Noica) Gabriel: ”Dar cum ajungi la această sinteză originară?” Dl. Noica: ” Explică-mi cum te-ai îmbătat!”*
-
punctul de vedere/variabila esenţială”Seninătatea prematură” (după expresia domnului Pleşu din cartea citată) ”Îţi începi drumul cu un condei prea sigur. Nu există în textele dumitale nicio pierdere de sine a gândului…” (dl. Noica)*.
-
conştientizarea intenţiei vieţii/coaching transpersonal”Pasiunea lui Noica pentru ”spiritul obiectiv” (chiar dacă îi spune Duhul Sfânt, ”dihania” trans-individuală). Când te aduni ”în numele lui” îi devii exponent.”*
-
sincronicitatea/funcţia formatoare a obiectivului/alinierea”Când faci ceva în ordinea spiritului, acel ceva se integrează în ordinea respectivă, indiferent de circumstanţe (loc, moment, public etc.)”
-
realizabilitatea obiectivului/ coaching-ul este despre ”a face”
”O idee nu e mare decât dacă poţi să ieşi cu ea pe stradă.”*
În spiritul ”antrenorului” Constantin Noica (vezi Rostirea filozofică românească) şi al axiomei ”coaching is about language”, e de observat că avem în română două variante pentru cea mai frecventă întrebare de coaching, în limba engleză, ”why?”: ”de ce?” şi ”pentru ce?”. Speculând lingvistic, ai zice că românii înaintează greu din cauză că stau să se întrebe de ce şi nu pentru ce se îndreaptă către ceva.
”(…) să faci o sărbătoare din fiecare zi a vieţii tale.” **
O notă la ediţia a doua a Jurnalului de la Păltiniş spune că, o dată cu prima sa apariţie, în 1983, ”s-a născut mitul Noica. Tinerii (şi nu numai ei) luau drumul Păltinişului, sperând – şi câteodată izbutind – să cunoască ei înşişi vraja (subl. red.) aspră a unei Şcoli nebănuite înainte.” În cărţile sale despre Inner Game, ]n anii 70, Timothy Gallwey vorbe despre magia care pare că însoţeşte antrenamentul pentru performanţă.
Da, nu e nimic nou sub soare. Dar e de trăit ce e.
Magda Bunea
Revista CoachingNetwork 1/Inner game, 2011.
Rubrica
Oameni antrenati
* Note, stări, zile, Andrei Pleşu, Editura HUMANITAS, 2010
** Întâlnire cu un necunoscut, Gabriel Liiceanu, Editura HUMANITAS, 1991
