Through 'Nestworking' you build an energetic gradient for the change you want to achieve - "Growing is an act of freedom"
25 feb. 2012
Cum să te autoîmplineşti fără să.. te aştepţi!
Titlul ofera punctul pentru două (re)vederi.
Una, asupra conceptului de ”aşteptări autoîmplinite”,
cu partea lor cunoscută negativă, mai ales –
acel ”numai mie mi se întâmplă” pentru că
”eram sigur/a ca asa va fi” –
ţine de teoria lui Eric Berne /games people play/
din analiză tranzacţională.
Orice om are un scop al vieţii şi
îşi (pre)dispune viaţa să îl împlinească,
conform ”script”-ului pe care îl scrie în copilărie,
cu ajutorul celor din jur, şi mai apoi cu ajutorul lui însuşi
dar, uneori, nu observă că poate să aducă modificări -
tot el însuşi.
A doua perspectivă se referă la
a fi (pre)dispus să fii surprins de tine însuţi,
de a fi ne-aşteptat chiar pentru/de tine.
Şi în jocuri, şi în viaţă adevărată
e vorba de autoîmplinire:
diferenţa e că în jocuri stabileşti o dată pentru totdeauna
cum să te ”împlineşti” şi stai cu ochii pe scenariu
să nu intre ceva neaşteptat în el;
în viaţa adevărată stai cu ochii pe viaţă,
curios să vezi ocazia de a fi tot ce poţi,
să te împlineşti fiind curios de.. neaşteptat –
tocmai pentru ca îţi oferă alt-ceva.
Un lucru uşor de făcut ca să ieşi din joc (sic!)
e să faci o listă cu ce ai observat nou(= neaşteptat!)
la fiecare tură de eşec pe care ţi l-ai (pre)destinat
şi, desigur, îl şi recunoşti ca atare.
Poţi să îţi formezi astfel obiceiul de a fi atent
la realitate şi la tine, şi nu la scenariu.
Poţi muta consecvenţa practicării ”jocului”
în consecvenţă a practicării curiozităţii –
cine sunt eu, altul decât cel care mă.. aştept (să fiu).
O aşteptare autoîmplinită înseamnă
să fii tot acolo după ce ai aşteptat.
O autoîmplinire neaşteptată înseamnă
să fi/i*.. înaintat!
*ca nu degeaba are verbul atatea timpuri :)
21 feb. 2012
owl necessity for.. ownership
- Own yourself
Owe to yourself
says the owl
Owe to yourself
says the owl
- Ow!
says the person..
"An owl necessary even during the day.
Sees beyond surface and says what she sees."Horea MURGU endorsement for my work as guest senior trainer and coach at EXELO
20 feb. 2012
comunic, deci performez
În orice profesie, a fi competent înseamnă să ai şi să dezvolţi trei seturi de capacităţi:
- cognitive: să deţii cunoştinţele necesare domeniului de activitate
- tehnice: să ai abilităţile specifice practicării meseriei respective
- comunicaţionale: să fii capabil să interacţionezi eficace cu ceilalţi
O dată cu trecerea la tehnologii sofisticate, angajatul a devenit ceea ce Peter Drucker a numit ”the knowledge worker” - cel care foloseşte în principal informaţii la locul de muncă.
Pentru performanţă, o astfel de persoană are nevoi specifice în gestionarea şi îmbunătăţirea schimburilor informaţionale - a comunicării.
In faza de inceput a industrializarii, a fost considerat ca exista doua interactiuni specifice la locul de munca: 'persoană – maşină' si 'persoană – persoană', cu patru caracteristici comune:
- intenţionalitatea activităţii
- învăţarea în timpul prestaţiei
- controlul procesului
- sincronizarea comportamentulu
S-a dovedit, însă, că interacţiunea dintre doi oameni este cu mult mai complexă şi modelul trebuie completat din perspectiva altor aspecte, extrem de importante, care pot determina eşecul în comunicare, chiar dacă ”eu îţi spun şi tu asculţi”...
18 feb. 2012
whom the 'being in charge' is granted to
14 feb. 2012
Antrenorul şi dovezile lui
Motto: ”Dacă aş fi făcut o şcoală de înţelepciune, aş fi pus pe frontispiciul ei un citat din Leon Bloy: ”Nu se ştie cine dă şi cine primeşte”. Constantin Noica
În orice antrenament bun, nu e vorba ”despre cineva” ci despre relationarea cu cineva si efectul ei asupra ta, ca viata profesionala si personala. Ca români, avem şansa să se fi petrecut o astfel de întâlnire exemplară şi – mai ales – şansa că a fost ”înregistrată”, că avem ”studiul de caz” - cu debriefing cu tot, am zice, dacă ne-am îngădui să stricăm limba minunată în care cei doi antrenaţi au scris despre experienţa personală cu antrenorul comun – Constantin Noica.
Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu – cei doi ”doveditori” - scriu cărţi. Scrisul e un antrenament cu sine şi, în acelaşi timp, cu cel care te citeşte. De anul acesta, amândoi antrenaţii au o emisiune de televiziune în care încearcă să (ne) antreneze, de vreme ce domnul Pleşu a precizat că: ”Noi trebuie să prevenim telespectatorii că noi înşine nu suntem aici în situaţia să livrăm soluţii sau răspunsuri definitive. Am fi mulţumiţi dacă am transmite o nelinişte, câteva întrebări, o perplexitate.” Este exact ce face un coach – nu livrează soluţii ci spaţiu pentru răspuns personal.
Constantin Noica se întreba: ”In ce fel sa pregatesti si sa faci rodnice creierele? (..) Cum sa faci ca virtualitatea din ei sa devina act? (..)” Dacă vom citi atent cărţile lui şi ale celor doi, vom înţelege ce desosebeşte acest tip de interacţiune de altele (educaţie, instruire, mentorat, consiliere, terapie) şi care erau ”uneltele” de antrenament.
Antrenorul:
”N-am nicio tehnică. Am dragoste. Când întâlnesc un tânăr el devine brusc mai important decât mine însumi.”*
Uneltele de antrenament:
- relaţia
”În jurul lui Noica, ceea ce se petrece este mai curând o pierdere de densitate, o suspensie a determinărilor imediate. Prezenţa lui nu ne leagă. Ne trece în posibil şi ne face posibili.”*
- atenţia
”E mereu atent să închidă buclele”*
”Filozoful avea un ochi de a doua instanţă şi era capabil să vadă într-o situaţie ceea ce îndeobşte nimeni nu vedea.”**
- întrebările
”Care îţi e ideea? Întrebarea cu care Noica ne teroriza periodic, însemna: ”Care e felul tău de a privi lumea? În lumina cărei idei apărute în tine lucrurile vor arăt altfel decât au arătat până acum?”**
- paradoxul
”Filozofia începe cu o sinteză pe care o desfăşoară ulterior.” (Dl. Noica) Gabriel: ”Dar cum ajungi la această sinteză originară?” Dl. Noica: ” Explică-mi cum te-ai îmbătat!”*
- punctul de vedere/variabila esenţială
”Seninătatea prematură” (după expresia domnului Pleşu din cartea citată) ”Îţi începi drumul cu un condei prea sigur. Nu există în textele dumitale nicio pierdere de sine a gândului…” (dl. Noica)*.
- conştientizarea intenţiei vieţii/coaching transpersonal
”Pasiunea lui Noica pentru ”spiritul obiectiv” (chiar dacă îi spune Duhul Sfânt, ”dihania” trans-individuală). Când te aduni ”în numele lui” îi devii exponent.”*
- sincronicitatea/funcţia formatoare a obiectivului/alinierea
”Când faci ceva în ordinea spiritului, acel ceva se integrează în ordinea respectivă, indiferent de circumstanţe (loc, moment, public etc.)”
- realizabilitatea obiectivului/ coaching-ul este despre ”a face”
”O idee nu e mare decât dacă poţi să ieşi cu ea pe stradă.”*
În spiritul ”antrenorului” Constantin Noica (vezi Rostirea filozofică românească) şi al axiomei ”coaching is about language”, e de observat că avem în română două variante pentru cea mai frecventă întrebare de coaching, în limba engleză, ”why?”: ”de ce?” şi ”pentru ce?”. Speculând lingvistic, ai zice că românii înaintează greu din cauză că stau să se întrebe de ce şi nu pentru ce se îndreaptă către ceva.
”(…) să faci o sărbătoare din fiecare zi a vieţii tale.” **
O notă la ediţia a doua a Jurnalului de la Păltiniş spune că, o dată cu prima sa apariţie, în 1983, ”s-a născut mitul Noica. Tinerii (şi nu numai ei) luau drumul Păltinişului, sperând – şi câteodată izbutind – să cunoască ei înşişi vraja (subl. red.) aspră a unei Şcoli nebănuite înainte.” În cărţile sale despre Inner Game, ]n anii 70, Timothy Gallwey vorbe despre magia care pare că însoţeşte antrenamentul pentru performanţă.
Da, nu e nimic nou sub soare. Dar e de trăit ce e.
Magda Bunea
Revista CoachingNetwork 1/Inner game, 2011.
Rubrica Oameni antrenati
În orice antrenament bun, nu e vorba ”despre cineva” ci despre relationarea cu cineva si efectul ei asupra ta, ca viata profesionala si personala. Ca români, avem şansa să se fi petrecut o astfel de întâlnire exemplară şi – mai ales – şansa că a fost ”înregistrată”, că avem ”studiul de caz” - cu debriefing cu tot, am zice, dacă ne-am îngădui să stricăm limba minunată în care cei doi antrenaţi au scris despre experienţa personală cu antrenorul comun – Constantin Noica.
Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu – cei doi ”doveditori” - scriu cărţi. Scrisul e un antrenament cu sine şi, în acelaşi timp, cu cel care te citeşte. De anul acesta, amândoi antrenaţii au o emisiune de televiziune în care încearcă să (ne) antreneze, de vreme ce domnul Pleşu a precizat că: ”Noi trebuie să prevenim telespectatorii că noi înşine nu suntem aici în situaţia să livrăm soluţii sau răspunsuri definitive. Am fi mulţumiţi dacă am transmite o nelinişte, câteva întrebări, o perplexitate.” Este exact ce face un coach – nu livrează soluţii ci spaţiu pentru răspuns personal.
Constantin Noica se întreba: ”In ce fel sa pregatesti si sa faci rodnice creierele? (..) Cum sa faci ca virtualitatea din ei sa devina act? (..)” Dacă vom citi atent cărţile lui şi ale celor doi, vom înţelege ce desosebeşte acest tip de interacţiune de altele (educaţie, instruire, mentorat, consiliere, terapie) şi care erau ”uneltele” de antrenament.
Antrenorul:
”N-am nicio tehnică. Am dragoste. Când întâlnesc un tânăr el devine brusc mai important decât mine însumi.”*
Uneltele de antrenament:
- relaţia
”În jurul lui Noica, ceea ce se petrece este mai curând o pierdere de densitate, o suspensie a determinărilor imediate. Prezenţa lui nu ne leagă. Ne trece în posibil şi ne face posibili.”*
- atenţia
”E mereu atent să închidă buclele”*
”Filozoful avea un ochi de a doua instanţă şi era capabil să vadă într-o situaţie ceea ce îndeobşte nimeni nu vedea.”**
- întrebările
”Care îţi e ideea? Întrebarea cu care Noica ne teroriza periodic, însemna: ”Care e felul tău de a privi lumea? În lumina cărei idei apărute în tine lucrurile vor arăt altfel decât au arătat până acum?”**
- paradoxul
”Filozofia începe cu o sinteză pe care o desfăşoară ulterior.” (Dl. Noica) Gabriel: ”Dar cum ajungi la această sinteză originară?” Dl. Noica: ” Explică-mi cum te-ai îmbătat!”*
- punctul de vedere/variabila esenţială
”Seninătatea prematură” (după expresia domnului Pleşu din cartea citată) ”Îţi începi drumul cu un condei prea sigur. Nu există în textele dumitale nicio pierdere de sine a gândului…” (dl. Noica)*.
- conştientizarea intenţiei vieţii/coaching transpersonal
”Pasiunea lui Noica pentru ”spiritul obiectiv” (chiar dacă îi spune Duhul Sfânt, ”dihania” trans-individuală). Când te aduni ”în numele lui” îi devii exponent.”*
- sincronicitatea/funcţia formatoare a obiectivului/alinierea
”Când faci ceva în ordinea spiritului, acel ceva se integrează în ordinea respectivă, indiferent de circumstanţe (loc, moment, public etc.)”
- realizabilitatea obiectivului/ coaching-ul este despre ”a face”
”O idee nu e mare decât dacă poţi să ieşi cu ea pe stradă.”*
În spiritul ”antrenorului” Constantin Noica (vezi Rostirea filozofică românească) şi al axiomei ”coaching is about language”, e de observat că avem în română două variante pentru cea mai frecventă întrebare de coaching, în limba engleză, ”why?”: ”de ce?” şi ”pentru ce?”. Speculând lingvistic, ai zice că românii înaintează greu din cauză că stau să se întrebe de ce şi nu pentru ce se îndreaptă către ceva.
”(…) să faci o sărbătoare din fiecare zi a vieţii tale.” **
O notă la ediţia a doua a Jurnalului de la Păltiniş spune că, o dată cu prima sa apariţie, în 1983, ”s-a născut mitul Noica. Tinerii (şi nu numai ei) luau drumul Păltinişului, sperând – şi câteodată izbutind – să cunoască ei înşişi vraja (subl. red.) aspră a unei Şcoli nebănuite înainte.” În cărţile sale despre Inner Game, ]n anii 70, Timothy Gallwey vorbe despre magia care pare că însoţeşte antrenamentul pentru performanţă.
Da, nu e nimic nou sub soare. Dar e de trăit ce e.
Magda Bunea
Revista CoachingNetwork 1/Inner game, 2011.
Rubrica Oameni antrenati
* Note, stări, zile, Andrei Pleşu, Editura HUMANITAS, 2010
** Întâlnire cu un necunoscut, Gabriel Liiceanu, Editura HUMANITAS, 1991
13 feb. 2012
a coaching net works! (1)
numarul 1 al revistei se poate citi cu folos* aici:
http://issuu.com/business-edu/docs/cn_nr_1
*am scris intai ”gratuit”, apoi.. mi-am dat seama!
:)
e o munca in folosul comunitatii
pe care o tratez cu toata seriozitatea -
si pe munca, si pe comunitate.
iar prin ”comunitate” inteleg comunitatea de coaching,
dar si comunitate romaneasca in dezvoltare ”trebnică”
(ca sa fim in contra vorbei lui Eminescu -
afurisita netrebnicie romaneasca)
7 feb. 2012
cosmetică de interior
O prietenă îmi spune
”Dragă, lumea zice că am 10 ani mai puţin
m-am gândit, şi e aşa:
3 de la cosmetică şi 7 de la atitudine!”
Cum se stie, cosmetica vine de la cosmos,
Stima de sine şi de ceilalţi te face!
Ce te face?
Ce eşti!