Dreptul de a fi noi (sic)

”Între toate drepturile intime pe care trebuie să le cucerim,
nu de la legi, ci de la obiceiuri,
dreptul nu cel mai puţin necesar
este dreptul de a ne contrazice,
de a fi în fiecare zi nou,
fără ca prin aceasta să încetăm de a fi mereu aceiaşi.”*
Miguel de Unamuno

Vorbim cu toţii foarte mult despre schimbare - sunt sute de programe care îţi vând ''alt tu''. Organizaţiile oferă continuu angajaţilor ocazii de schimbare, fără să dea prea mare importanţă faptului că nimeni nu te dezvoltă personal dacă, personal, nu vrei. Şi cel mai adesea nu vrei pentru că te simţi desconsiderat aşa-cum-eşti. Cred că e foarte important să fie conştientizat acest paradox: ''doresc ca omul să se schimbe şi motivaţia - şi decizia! - pentru schimbare să o ia el, cel care este înainte de schimbare''. Ca urmare, ''programele'' de recunoaştere a bunătăţii-omului-aşa-cum-e ar trebui să le preceadă pe cele de schimbare propriu-zisă.** Desigur, cel mai bine ar fi să se întâmple recunoaşterea prin specificul culturii organizaţionale în firma respectivă, printr-o comunicare internă de calitate.

Da, deci schimbă-te dar rămâi tu. Pe de altă parte să observăm şi că:

Deseori, oamenii spun despre un obicei despre care observă că a început să devină păgubos: ''nu pot să schimb, asta e - asta sunt!, mi-a devenit a doua natură''. Păi, adu-ţi aminte de.. prima natură - cea care te-a ajutat să îţi faci ''a doua natura''. Vezi, poate poţi să îţi faci a treia natură :)

*citat preluat din Breviarul sceptic şi alte eseuri despre simplitate,
Valeriu Gherghel, Editura Polirom, 2012
** şi/sau să le.. con-ţină - aşa cum se întâmplă în programele mele NESTworking.