La două zile după ce am postat acest text aci,
a fost semnalată pe un grup de discutii pe LinkedIn
apariţia unei pledoarii pentru.. gândirea negativă!
Se termina cu ceva întrebare din cunoscuta serie
"ce îţi va scrie pe mormânt?".
E de observat că însăşi această întrebare e, de fapt,
din categoria "pozitivă" - ai încă timp să faci ceva -,
şi, mai ales, e de observat că e din categoria
gândirii curioase: te întrebi "ce".
Gândirea negativă ar fi, ca să o zic silogistic-amuzant:
O să ajung într-un mormânt.
Mort fiind, nu o să mai pot citi ce scrie.
Ca urmare, puţin îmi pasă de asta.
Un exemplu de gândire negativă ca ne-simţire
este celebra poveste cu posmagii -
dacă posmagii nu sunt moi, aleg să nu fac nimic
pentru a-i mânca şi a-mi salva viaţa.
Speculaţia pe tema "gândirii negative"
poate avea ca punct de plecare faptul că,
din cele şase emoţii general acceptate*
patru se referă la teamă ca motivator de a face ceva.
Dar e vorba de motivaţii pe termen scurt,
pentru a scăpa de ceva, nu pentru a ajunge undeva.
("away from" şi nu "toward to" -
cu termenii specifici programării neurolingvistice.)
Să observăm că acele trei reacţii specifice la stress:
fight, freeze, flight
nu folosesc la nimic pe termen lung,
şi un program de viaţă bazat pe ele
s-ar transcrie într-un epitaf de o tristeţe enormă,
care, rezumat, ar fi: "A gândit negativ".
Gândirea curioasă e 'formatată' de sens.
Ea este pozitivă prin prisma faptului că
are ca temelie faptul că sensul există,
dar nu are acea aşa-zisă pozitivitate proastă a convingerii
că el se împlineşte fără să faci nimic pentru asta.
Etimologia cuvântului curiozitate duce la
noţiunea de căutare plină de grijă,
şi de încredere.
Eşti curios cum să faci lucrurile
ca să împlineşti sensul despre care gândeşti că există.
Gândirea curioasă de sens se întemeiază
pe hotărârea de a trăi responsabil,
de a asuma responsabilitatea sensului propriei vieţi.
În această perspectivă, Viktor Frankl**
pare obiectivarea exemplară.
"A fost frumos şi nimic nu m-a durut"
un desen al lui Kurt Vonnegut pentru.. eventualitate
*"general acceptate" în sensul că formularea lor e oarecum similară şi în Est: joy, anger, sadness, fear, love, disliking and liking (cultura chineză veche), şi în Vest: anger, disgust, fear, happiness, sadness and surprise (Paul Eckman, 1972)
** “Ultimately, man should not ask what the meaning of his life is, but rather must recognize that it is he who is asked. In a word, each man is questioned by life; and he can only answer to life by answering for his own life; to life he can only respond by being responsible.” Viktor Frankl, Mn's Search for Meaning