Antrenarea simţului să fie bun

Învăţarea prin ceea ce vedem este învăţarea profundă,
acea învăţare a copilului în primii ani de viaţă când nu are competenţa vorbirii.
Deprinderile dobândite în acei ani
sunt extrem de greu de schimbat cu altele mai bune
tocmai pentru că ceea "ce învaţăm văzând" nu e deloc superficial.
În cursul acestui tip de învăţare ne modelăm valorile morale
(care, la rândul lor, ne modelează apiraţiile)
după cei care ne cresc -
şi e de observat că "cresc" poate să însemne
în multe cazuri "micşorează",
mai ales când suntem preluaţi de un sistem educaţional alunecos
tocmai din perspectivă morală.

Liderul este un model moral replicat (sic!) -
în organizaţie, învăţarea se produce tot pe căi vizuale:
e un comportament "oglindit"
aşa cum e văzut fizic (el, cu acţiuni cu tot),
şi urmat -
aşa cum e văzută în mintea "urmaşilor" viziunea pe care o afirmă.

Alinierea aspiraţiilor insului - mititel sau măricel - cu ceilalţi,
de regulă, toţi "măricei", nu garantează bunul simţ
nici în famile, nici în organizaţie.
Uneori, dimpotrivă!
Ştim cu toţii că există organizaţii în care
lipsa bunului simţ este norma.. de prestat
pentru avansarea ierarhică -
zona politicului nu este decât un caz "accentuat".

E adevărat că pare că vezi lipsa de bun simţ doar la altul.
Aşadar, e posibil să nu o vezi la tine?
Da, se poate să nu "ştii" când eşti lipsit de bun simţ:
atunci când ai practicat "lipsa" aşa de mult încât a devenit reflex.

Cum să dobândeşti reflexul bunului simţ? Ce-i de făcut?
Păi, să te antrenezi să formezi un nou obicei.
Ca în orice proces de învăţare, treci de la nu ştiu că nu ştiu
la ştiu că nu ştiu -
de exemplu, răspunzând la această întrebare foarte bună:
"Şi atunci ce devine mai important: 
să nu mint pentru că nu este bine sau să mă protejez?"*

Răspunsul tău este cel care constituie gradientul -
punctul de vedere (!) a creşterii noului obicei.
Apoi alegi ce să faci şi treci la faza următoare de învăţare:
ştiu că ştiu.. cum să am bun simţ.
Şi dacă ştii, îl exerciţi conştient până când devine.. reflex.
Nu ştii că ştii (ultima fază a învăţării) să ai bun simţ
pentru că nu mai e nevoie să ştii: e natura ta.
"Aşa sunt eu, am bun simţ."

*Întrebarea e din articolul Iulianei Stan, de aici
 http://www.businessmagazin.ro/opinii/opinie-iuliana-stan-bun-simt-11606535
 Postarea mea a apărut ca o reflecţie asupra textului respectiv,
 chiar ca o clarificare a unor aserţiuni spuse cam pripit.
 Din nou, vorba lui Goethe se adevereşte:
 totul e o ocazie să fii tot ce poţi. Mersi.