regula limitei şi limita regulii

Respect limita regulii şi, tocmai de aceea, 
pot să să să.. o schimb (zic de regulă, nu de limită).
Până la urmă, toţi avem cam aceleaşi limite, 
regulile după care jucăm în interior (sic!) sunt diferite, 
şi, da, le putem schimba. 

Textul de mai sus a ieşit din reflexul antrenării,
aplicarea 'coach-like attitude'' oriunde:
- atenţie focalizată
- conştientizare
- întrebare ce altceva e aici?, 
bazată pe încrederea că e ceva, pot să văd ce e,
şi mă face să cresc(=să fac ceva mai bine azi decât ieri)
Cineva a postat o afirmaţie valabilă aparent, 
dar contradictorie, la o citire atentă:
"Suntem cu adevarat maturi, cand ne simtim autonomi si liberi,
respectand in acelasi timp limitele regulilor "jocului" in care suntem"
E, în fapt, o simplă repezeală sintactică, reformularea
"limitele impuse de regulile jocului" susţine miezul enunţului.
Ca în proverbul chinezesc
Cine îşi cunoaşte limita e regele lumii.

Atenţia la enunţ mi-a dat ocazia bună să observăm
că regula limitei e ceva de care trebuie să ţii seama -
altfel dai cu capul în acelaşi perete:
"vai, o să murim" -,
şi că tocmai ţinând seama te eliberezi şi poţi înainta,
dar şi că limita regulii e ceva de care trebuie să ţii seama -
altfel dai cu capul în acelaşi perete (altul, însă :)):
"vai, numai mie mi se întâmplă" -
şi tocmai observând asta poţi să schimbi regula,
şi poţi înainta spre altceva, aşa cum doreşti.

Ceea ce seamănă bine cu spusa aceea:
God, grant me the serenity to accept the things I cannot change,
The courage to change the things I can,
And wisdom to know the difference.

Aşa că să facem deosebirea între limită şi regulă!
(hehe, aceasta e doar o regulă)

Despre limite şi importanţa regulilor din interiorul lor
şi aici: despre importanţa primei naturi