Bună dimineaţa cu soare, societate civilă...
Acu, ia să vedem noi: la ce e bună ceaţa! în fiiiine, norul, ploaia aia-aia
“Any future is unknown – but sometimes it acquires a particular fogginess, as if some other force had come to the aid of destiny's natural reticence and distributed this resilient fog, from which thought rebounds.”
Vladimir Nabokov, The Luzhin Defense, Apărarea Lujin, in româneşte la Humanitas (recomand TOT Nabokov, de fapt)
Iaca şi o aparatură pentru un quick fix, în caz că nu aveţi nicio ceaţă la îndemâna destinului celui reticent să se arate - well - gol!
Eh, trişti? Există opţiuni: să observăm că, deşi naturii îi place să se ascundă*, dacă suntem atenţi vedem că există zei şi aici** - în şi cu noi.
Ar mai fi de băgat în seamă cum cuvintele astea ale lui Nabokov vorbesc frumos despre modul in care ne transformăm: ''thought rebounds'' este literalmente o reconfigurare a referinţelor prin care convingeri (citeşte gânduri) păguboase îşi (sic!) aşază altfel cuvintele, îngăduind altă privire asupra limitelor - alt curaj în ceea ce facem.. să ne umplem viaţa; să ne implinim destinul, de.
Imagine de aici www. zyliethebear. com
* ''naturii îi place să se ascundă'', Heraclit a zis: "Nature loves to hide'' of Greek text: phusis kruptesthai philei, o analiză interesantă.
** ''există zei şi aici'', vorbă atribuită tot lui H: ''There are gods there too'', mai mult aici.