Salutare, societate civilă
Îmi place domnul Pleșu, cum altfel?! Ce minunate plimbări prin pădurea speculativă! Numai că mă miră nițel pentru ce le pornește.
Oare domnia-sa crede că pesedeii cei vocali i se adresează anume? Sau că ăia li se adresează cititorilor dilematici?
Că nu cred că e așa. De altfel, un semnal clar e locul unde persoanele in chestie toacă ceapa ”julien”: fix în locul unde știu că plânge alegătorul potrivit - la tele..vizuini. Textul frumos și documentat al domnului Pleșu nu convinge pe nimeni care nu e deja convins că derbedeii, ca derbedeii. Dar acoloșa, la buza canalului (sic!) potrivit ales, textul ăsta nu cârmește nasul de la damful ”umpluturii”.
Nicio șansă să îl cârmuiască, așadar!
Sau e vorba de manipularea prin încrederea în oameni. Domnul Pleșu crede că derbedeii cred ce spun! Păi, nuuuu, nu cred.
Dar știu. Știu că dacă mint în legătură cu un adevăr, oamenii buni se reped să restabilească adevărul atacat în loc să stabilească mincinosul.
Mno, unde se vădește că dacă pui mâna pe adevăr nu e o garanție că pui un deget și pe mincinos. Ba poate chiar invers - el pune un deget pe tine, ăla, da.
Una peste alta, tot la starea educației ajungem. Of.
Pentru că toți suntem români, stabilitatea materială nu te face mai român, și nici sărăcia nu te face mai puțin român...
Frumosul articol îl puteți citi aici: ”Noi suntem romani....”
http://adevarul.ro/news/politica/noi-romani-1_581638a15ab6550cb80e7936/index.html
O atenționare de la Goethe, aici:
