avem o societate - cum procedează (7)

bună dimineaţa, societate civilă :)
dumneata pe unde umbli mândră?!

la un atelier de antrenare (!),
după o exersare a comunicării cu sine,
o doamnă a povestit a doua zi:
"am mers aseară mândră prin apartament.
dar să merg aşa şi la job?! şi pe stradă?!"
hm.

Antrelier!

Lumea poate crede că e training, or nu e!
E antrenament la atelier - antrelier, cum minunat l-a botezat Călin 

NEST working e un loc de îmbunătăţit COMUNICAREA,
activitate care, cum se ştie, e în toate.
8 intalniri de o ora jumătate plusplus, o lună, plus o intalnire de „urmărire”.

Nu e power-point, e power & empower
pentru cel care îşi asumă răspunderea - ei, da! -
răspunderea vieţii lui, de vreme ce comunicarea e cu sine
şi cu ceilalţi, continuu şi ireversibil, vorba celor de la Palo Alto.

NESTworking e organizat împreună cu BrainFitness,
anume editorul Revistei de Povestiri ,
care, cum se ştie! :), are deviza
Mai puţină informaţie. Mai multă imaginaţie
aşa că, în afară de note cu ceva concepte, chestionare pentru măsurare şi fişe de antrenare (cum se vede :)),
are cu siguranţă ceva din dinamica şi efectul
a ceea ce se numeşte open innovation:
grupul imaginează opţiuni noi pentru fiecare participant.

E coaching efectiv pe obiective de progres
in felul in care comunica cei care participa.
Rezultatele sunt minunate, au fiecare o fişă de antrenament/coaching,
şi după follow-up la o săptămână,
continuu să îi asist pe email, timp de 2 luni.
Că un obicei NOU are nevoie de practică în mod conştient şi atent.

Am decis să fac asta, ca o ocazie
pentru cei care nu pot să îşi permită servicii de coaching,
şi să ajut cât mai mult astfel
societatea asta a noastră lipsită de asertivitate
şi de random kindness,
dar plină de 'hărţi' şi de poziţii de viaţă 'eu ok-tu non ok' .

Ca să fie timp pentru 'om cu om’
am limitat numărul de participanţi la 9 –
iniţial, mă gândisem la 12,
dar nu nu eram mulţumită de cât puteam să mă ocup de fiecare.

Aci, ce şi cum şi unde să trimită oamenii scrisoarea de motivaţie,
că aşa începe - şi deja! - practica responsabilităţii
şi a atenţiei la sine şi la alţii.

http://www.revistadepovestiri.ro/nestworking2/

La ce bun coaching în vremuri de criză

”Lorsque j'ai voulu franchir les Pyrénées, 
il n'y avait déjà plus de Pyrénées!”

Eugene Ionesco - Scaunele

Criza e mai bună (sic!) decât managementul ei: 

când managementul schimbării a ceea ce se întâmplă e gata, 

te trezeşti că nu mai ai cui să îl aplici.

 ”Când am vrut să cuceresc Pirineii, nu mai era nici urmă de Pirinei!”

Emisiunea ”Quest Means Business” a apărut pe CNN 
după declanşarea crizei economico-financiare. 
Înainte, Richard Quest era realizatorul ”Business Traveler”, 
care există şi ea, dar, acum, 
mai mult decât de întâlnirea cu alţii, 
e nevoie de întâlnirea cu tine însuţi.

”Our minds are no less inventive (…) 
Our capacity remains undiminished.” 
Sunt cuvintele lui Barack Obama pentru americani. 
Ce spun aceste cuvinte?  
Tu eşti răspunsul. Tu ai capacitatea să faci ce trebuie. Tu ai succes.
E nevoie de întrebări pentru a avea răspunsuri. 
Pentru a acţiona. Pentru succes.

E nevoie de cineva care:
1. să îţi creeze senzaţia urgenţei atingerii obiectivului propus
2. să îţi valideze deruta şi să te însoţească în procesul găsirii unei soluţii
3. să îţi faciliteze revelaţia viziunii optime şi a faptului că poţi să o realizezi
4. să te ajute să clarifici şi să explorezi opţiuni pentru a avea rezultatul dorit
5. să îţi consolideze energia de a decide ce să faci şi puterea de a face
6. să te asiste să obţii rezultate cât de mici, într-un timp scurt
7. să te ajute să analizeze consecinţe şi feedback, şi să corectezi
8. să faciliteze internalizarea acestui alt pattern, de succes*.

Acest facilitator al întâlnirii cu tine însuţi este coachul. 
A avea un coach înseamnă a avea acces la valoare. 
Valoarea ta. (De restul se ocupă Forbes:))

Înţelegem prin coaching antrenarea pe care un om/o echipă 

o solicită pentru a exersa/dezvolta abilităţi înnăscute 

de care are nevoie pentru un nivel mai bun al prestaţiei/perfomanţei, 

la care simte/obsevă că nu poate ajunge singur/singură
dacă foloseşte doar propria capacitate de antrenare.

Fiecare dintre noi ne antrenăm zilnic 

practicând activităţile pe care le-am ales,
descoperind abordări noi şi îmbunătăţindu-ne astfel ”lucrul”. 

Fireşte, oricine e liber să aleagă să nu se antreneze cu un coach.

Insă ar fi trist să nu se antreneze deloc 

pe calea pe care o urmează.

A te îndrepta spre ceva, a urma o cale anume 

şi a ajunge unde doreşti 

toate acestea sunt alegerea, determinarea/responsabilitatea,
performanţa şi bucuria ta. 

Calea aceasta se construieşte prin antrenament.
Uneori e suficientă atenţia proprie pentru a ţine calea. 

Alteori e necesar un antrenor pentru o bucată de drum.

Titlul acestei postări e o variaţiune pe tema celebrei  

La ce bun poeţii în vremuri de restrişte – a lui Holderlin. 

Constat că a fost şi un eveniment pe tema asta – 

"Cultura bate criza." 

E de observat ca verbul ”bate” 

nu se referă la bătaie ci la... bătaie :) 

Sensul acela de ”depăşire”.

A te antrena înseamnă să dobândeşti deprinderea victoriei – 

de acum şi a celei următoare. 

Coachingul bate criza. Deci.

*Vi se pare ceva cunoscut, nu-i asa? 
John Kotter – ”Eight Change Phases Model”: 

1.      Establish a sense of urgency

2.       Create a coalition

3.      Develop a clear vision

4.       Share the vision

5.      Empower people to clear obstacles  

6.      Secure short-term wins

7.      Consolidate and keep moving

8.       Anchor the change

(articol preluat şi de Learning Network)

    

NESTworking 1, feedback-ul participanţilor

.....a sunat cam așa:

• Am mai multă încredere în mine şi sunt mai puţin judgmental. A fost o experienţă FOARTE FOARTE plăcută.
• Un atelier valoros, cu concepte aplicate, multă practică, multă descoperire de sine și lucru cu sine. Pare ușor, dar nu e:) Recomand acest atelier tuturor celor care vor să se (re)descopere, să înțeleagă și alte perspective ale comunicării, să interacționeze cu oameni frumoși. Mulțumesc, Magda! (Camelia)
• Atelierul m-a făcut să conștientizez anumite patternuri în comunicare (a mea și a altora) și mi-a dat dorința să schimb ceva, să nu las lucrurile pradă obișnuinței. M-a făcut mai atentă la cei din jur. Mi-a adus aminte cât de important este nonverbalul și mi-a revelat niște lucruri despre mine (de exemplu, că transmit prea multe prin nonverbal). Magda este o minunată, e o bucurie să o vezi comunicând, și te face să-ți dorești să fii și tu așa. (Miruna)
• Mi-am dat seama că părinţii mei m-au învăţat să fiu mai mult copil, decât om. Şi e bine să fii şi om din când în când. Şi nu mai pot de dragul Magdei când văd cum poate să ne înSeteze de la o întâlnire la alta să fim mai atenţi – deci mai deştepţi, mai buni, mai noi (şi adjectiv, şi pronume personal).

şiiiiiiii NESTworking 2, aici:

http://www.revistadepovestiri.ro/nestworking2/

Despre învăţarea în cuibar :)

Bădie Mihai, 
nu pot să uit acele nopți albe 
când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, 
fără pic de gânduri rele, 
dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat 
si părăsit de toți. 
Și dimineața când ne întorceam la cuibar, 
blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare 
a Tincăi, care ne primea cu alai, 
parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi.
Cu toată dragostea,
Ionică
Ieși, 1877, decembre


Am terminat alaltăieri prima serie de antrenament NESTworking.
Azi Cristina S. a postat aceasta minunată scrisoare
a lui Creangă către Eminescu.

M-am bucurat mult să găsesc cuvântul cuibar,
şi fără pic de gânduri rele.
Aşa au fost şi oamenii care au fost la antrenament -
şi ei au avut ceva de mers de colo colo,
de la job la atelierul de comunicare, apoi acasă.

Au învăţat să fie mai atenţi la ei înşişi şi la ceilalţi,
au învăţat ca o echipă, practicând deschiderea, sprijinul reciproc,
orientarea pe acţiune, atenţia şi feedforward -
prin aplicarea combinată de team coaching şi
coaching individual pentru îmbunătăţirea acestora.
Ca în orice intervenţie de coaching,
este de la sine înţeles demersul de creare a unui mediu de comunicare
ce asigură siguranţă psihologică şi 'unconditional regard',
altfel dialogul este superficial şi rezultatul lui derizoriu.

Atelierul s-a terminat, dar învăţarea continuă :)
Comunicăm pe email despre atenţia la... variabilele esenţiale!
:)

E bine.
Iată ce am primit, direct:
"Pentru mine a fost un mare castig si o mare bucurie. 
Intalniri de genul acesta ma umplu de energie si de bine. 
Un motiv cat se poate de egoist, dar "works for me" :)
Iti multumesc ca esti un om bun, sufletist, 
ca daruiesti atat de mult celor din jur si ii ajuti sa creasca, 
sa isi puna intrebari, sa invete, 
sa se disciplineze si sa lucreze cu ei insisi.
Astazi mi-am adunat notitele din timpul seminariilor. 
"Pentru ce"-ul a fost evident :). 
Imi era dor de un mic review, 
mi-am reamintit conceptele discutate si, 
odata puse pe hartie s-au intiparit si mai bine. 
Bineinteles ca au inceput sa se invarta rotitele 
si sa ma gandesc cum sa le pun in aplicare 
in relatiile cu ceilalti si, de ce nu, in relatia cu mine insami. 
Caci, da, am o relatie cu mine :)." (C.D.)

Leadership-ul, o "emoţie" pe care o poţi antrena inteligent

"Calitatea relaţiei de antrenare
depinde de inteligenţa emoţională a antrenorului,
în toate cele patru dimensiuni definite de Daniel Goleman,
iar faptul că un client nu va rămâne într-o relaţie ”toxică”
poate constitui o tehnică de măsurare ad-hoc
a nivelului inteligenţei emoţionale a unui lider:
vorbeşte cu oamenii din subordinea ta
şi vezi ce (vi) se întâmplă.
Din păcate, în relaţia de muncă, cultura organizaţională
acţionează ca un amortizor emoţional,
astfel că liderul nu are parte de un feedback
care să îl determine să îşi dezvolte inteligenţa emoţională.  
Unless he acts as a coach!"

un articol scris de mine pentru aci:
Articol pe LEARNING NETWORK

CNN: ”Quest Means Business”

The show was aired after the beginning of the economical-financial crisis.
Before that, Richard Quest was the producer of „business traveler”.
This show is still on, but, more than meeting other people,
Now comes the time when you need to meet yourself.

”Our minds are no less inventive (…) Our capacity remains undiminished.” These are the words of Barack Obama towards the American people.
What do these words say?
You are the answer.
You have the capacity to do what must be done.
You are successful.

IT TAKES QUESTIONS TO RECEIVE ANSWERS. TO ACT. TO GAIN SUCCESS.
It takes someone who:

1. would create the feeling of pressing need in achieving the set goal
2. would validate your confusion and dilemma and
would accompany you in search for a solution
3. would facilitate the optimal vision revelation and the fact that you can accomplish it
4. would help you clarify and explore different options in order to achieve the desired result
5. would consolidate your energy to decide what to do and your power to do it
6. would assist you in obtaining results in a short time, as small as they are
7. would help you in analyzing consequences and feedback and in correcting
8. would facilitate the internalization of this other successful pattern * This facilitator of your meeting with yourself is the coach.
TO HAVE A COACH IS TO HAVE ACCESS TO WORTH. YOUR WORTH.
(The rest is already taken care of by Forbes.)

Magda Bunea, coach
Why me? There’s a first question. Quest means business.


----------------------------------------------------------
* familiar excerpt, isn’t it?

John Kotter – ”Eight Change Phases Model”:

1. Establish a sense of urgency
2. Create a coalition
3. Develop a clear vision
4. Share the vision
5. Empower people to clear obstacles
6. Secure short-term wins
7. Consolidate and keep moving
8. Anchor the change

De arătat!

Bunătatea e ca frumuseţea,
nu se termină oricât de mult s-ar arăta...

MB

Întreb totdeauna participanţii la training dacă sunt buni

şi de fiecare dată răspunsul este 'da!'.

Îi invit apoi să practice bunătatea atunci şi acolo,

faţă de toţi cei de faţă, să îşi spună unii altora

ceva adevărat şi care să îl bucure pe cel căruia îi e adresat,

şi spun că nu pot aşa, brusc -

le e greu să fie buni 'pe loc', deşi.. sunt de faţă :)

Inteligenţă emoţională

Daniel Goleman va fi în Bucureşti pe 25 septembrie, anul ăsta.
El e cunoscut drept cel care a lansat termenul de
inteligenţă emoţională.
Goleman era jurnalist, el nu a ajuns la operaţionalizarea acestui nou domeniu învăţând ci observând cum  simte - ca de simţit, simţim toţi.

La ce anume a fost el atent?
La propriul corp, la felulul lui de a fi - al corpului său-
în diverse situaţii - la self, la sine:
- self-awareness: conştienţa de sine, cunoaşterea de sine
- self-management: alegerile sinelui conform.. obiectivului "de sine"
- empathy: cum simt sinele altuia în sinea mea (sic!)
- social skills: cum intervin toate astea în comunicarea sine cu (alt) sine

Conform celebrei raţii mehrabiene - 7/38/55 -
practic, un procent de 93% din comunicare nu ţine de intelegere
ci de cum (te) vezi şi cum (te) auzi.
Să-l vezi pe Goleman pe viu e cea mai puternică
ocazie de dezvoltare a propriei inteligenţe emoţionale.

Dacă nu ajungeţi la conferinţă, puteţi ajunge aci
şi să citiţi un articol foarte bun despre:
Inteligenţă emoţională şi leadership

atenţia la măsură

Măsurarea/scalarea simplă 
a unor trăsături specifice eficacităţii echipelor:
deschiderea, sprijinul reciproc, orientarea pe acţiune,
stiluri de lucru personale pozitive şi
aplicarea combinată de team coaching
şi coaching individual pentru îmbunătăţirea acestora.

Ca în orice intervenţie de coaching,
este de la sine înţeles demersul de
creare a unui mediu de comunicare
ce asigură siguranţă psihologică,
altfel dialogul este superficial
şi rezultatul lui derizoriu.

de aici:
team coaching practici si modele

avem o societate - cum procedează (6)

bună dimineaţa, societate civilă :)
hai, domnule SĂ VEDEM!

"Cel care, vazand un nenorocit,
isi transporta in el fiinta,
da nastere - din iubire - in cel nenorocit,
macar pentru o clipa,
unei existente independente de nenorocire.
[...]
Transporatandu-si fiinta insasi in cel pe care il ajuta,
el ii da pentru o clipa acea existenta proprie
de care nenorocirea l-a lipsit."

Simone Weil, Autobiografie spirituală

Coaching - increasing the capability to act

“You can't connect the dots looking forward; 

you can only connect them looking backwards. 

So you have to trust that 

the dots will somehow connect in your future.”

The training to ‘connect the dots’, as Steve Jobs said,   

consists in being IN, aware of self – in&out – 

and this is the very meaning of being in a coaching relationship.

As for the ”collective intelligence” and ”correlated system” 

for synchronicity as a tool to (be - sic!) noticing  

the way dots are drawing,

I will rather follow Teilhard du Chardin 

naming it LE MILIEU DIVIN :)

And I will try a translation from Romanian: 

”The charm of Divine Medium is to be more 

and more intens within ourselves.”, 

and further ”to be part of it is to be at full extent of your own.”

The more presence, the more extension 

and chance for noticing synchronicity - as stated by Jung

"In a person's life, synchronicity served a role 
similar to that of dreams, with the purpose of 
shifting a person's egocentric conscious thinking 
to greater wholeness."

What for?!

Well, as the most quoted friend of Niels Bohr said, 

”God is not playing dice”.

(and lets highlight that Einstein was also closed to Jung)

So, as du Chardin said - ”acting is increasing the capability to love”,

I would say coaching is increasing the capability to act.

q.e.d.

când e viaţa scurtă ;-)

Dacă nu ştii unde vrei să ajungi,
orice viaţă e scurtă. (am zis)

(după cunoscuta aserţiune:
Dacă nu ştii unde vrei să ajungi, 
orice drum e bun.
mulţumiri lui Andrei pentru această reformulare
care mi-a ocazionat-o pe cealaltă)

o lectură utilă: Coaching Network

numarul 1 al revistei se poate citi cu folos* aici:

http://issuu.com/business-edu/docs/cn_nr_1

*am scris intai ”gratuit”, apoi.. mi-am dat seama!
:)
e o munca in folosul comunitatii
pe care o tratez cu toata seriozitatea -
si pe munca, si pe comunitate.
iar prin ”comunitate” inteleg comunitatea de coaching,
dar si comunitate romaneasca in dezvoltare ”trebnică”
(ca sa fim in contra vorbei lui Eminescu -
afurisita netrebnicie romaneasca)

activitatea inertă..

Inerţia e totdeauna activă! 

Paradoxal, dar strict adevărat,

însă cel mai trist e că, de cele mai multe ori, 

e singura activă.

Inerţia e 'the leading guidence' 

în lipsă de alt…referenţial

Inerţia e massa (!) şi poate fi schimbată numai de leadership -

pentru că liderul reprezintă 50% din imaginea ’produsului vândut angajatului’=compania în care munceşte.

despre avere (sic!)

Ce-am avut, am tot crescut.

 MB

După zicala românească: ce-am avut, si ce-am pierdut,
care se ocupă să micşoreze ce ai pierdut,
ca să nu fi necăjit, fără să ţină seama
că micşorează ceea ce ai şi poţi să sporeşti în timp -
că doar avere e infinitivul lung de la a avea.

Avem o societate. Cum.. procedează? (5)

Bună ziua, societate civilă
Câţi şerpi ai de gând să desenezi azi celor din jur?
Şi poate chiar ţie?! Şi pentru ce?

Am văzut pe plaja ceva fioros: unei fetiţe delicate şi foarte frumoase, cam de doi ani, îi era frică să calce pe nisip - probabil părinţii nu-şi dăduseră seama şi cândva nisipul fusese prea fierbinte pentru micul picioruş.
Acum, însă, 'îşi dădeau seama' (citeşte 'măsura')
i-au spus: "dacă nu mănânci, îţi punem nisip pe picior!"
:((

Am văzut astfel de proceduri şi în organizaţii...

imagine din Revista de Povestiri nr 10
autor George Roşu

Dacă Eminescu avea un coach...

... m-am gândit acum mai mulţi ani,
şi iute am stat şi l-am ascultat atent pe.. eminul ei drag :)
Ascultarea atentă e cea mai importantă activitate
în practica antrenării - ascultare cu toate,
"trup şi suflet", minte mai puţin, că chiar minte!
E necesară şi mintea, mai încolo şi deodată,
pentru că a genera şi explora opţiuni
înseamnă tehnic brain storming,
să ai, adică, ce sinapse să vânturi cu folos.
(Să observăm că a vântura înseamnă să separi bobul de pleavă,
dar înseamnă şi să ţii omu' ocupat aiurea..)

Toţi avem un antrenor interior,
că altfel nu am învăţa, nu am creşte.
Culmea e că tocmai la "culme", la maturitate,
îl uităm pe el şi învăţăm de la ai altora.
Eminescu nu a uitat niciodată de el - de al lui.

Un coach îţi poate da un supliment de atenţie către/la -
hm, am găsit cuvânt bun-bun :) - înde tine,
atunci când ai căpătat obiceiul "distracţiei" (!),
când ai reflexul distragerii.
(navigarea pe Internet e un exerciţiu zilnic,
care garantează dobândirea.. competenţei în chestie,
dar şi corporatismele se încorporează - well, bine rău.)

Eminescu era atât de atent la el însuşi
încât nu a dat atenţie prea mare nici Veronichii,
darămite lui Maiorescu...

Vorba unui amic slab-ţâr:
"Dacă scopul meu în viaţă era să am 100 de kile,
aveam până acum" :))
Dacă goal-ul (ah) lui Eminescu era un doctorat îl obţinea.
Şi aici se vede clar adevărul acelei afirmaţii-fundament în antrenare:
orice persoană ştie/simte ce e mai bine pentru ea.

Eminescu avea un coach - pe el însuşi.

Despre atenţie, punct de vedere, cadru de referinta,
arta de a (te) intreba, tipar de comportament,
resurse interioare, şi creşterea de Sine -
aici: 
Cum se "antrena" Eminescu, fragmente din caietele eminesciene
 

p.s.
am citit recent postări şi articole împotriva coaching-ului
şi sunt cu totul justificate în contextul care le-a iscat.