imaginea e de pe blogul Enovate -
multumesc, si il pun ca imi pare cel mai "plinutz" brad :)
asa sa va fie anul ce vine, si mai departe!
Sarbatori bucuroase sa aveti,
group hug :))
*fruntie, ”săru-mâna”, că mi-or spuuus (nu frunce, cum scrisesem)
**http://coaching2success.blogspot.com/2009/09/september-cohen.html
M-am bucurat mult sa gasesc la informatia 5 definitia lui Tim Gallwey.
Am postat o afirmatie a lui şi am sa o scriu aici, pentru ca mi se pare partea ce urmeaza firesc frazei citate de tine: ”The greatest benefit the Inner Game coachbrings to the conversation is to trust clients more than the clients trust themselves.”
Coaching-ul cu metoda lui - Inner Game – este mai putin cunoscut la noi ”as it is”, desigur, GROW si orice alta antrenare autentica pentru performanta contine ”samanta” Jocului interior. Samanta este ACT – awarness, consciousness, trust.
Am zis sa spun asta in legatura cu informatia 6, unde as propune folosirea termenului de ”conştienţă” (in loc de ”conştiinţă”), care parcă sustine si mai bine adevarul afirmatiei tale, constiinta pretandu-se in general la analiza (in sensul Dilts: ”analyse=paralyse”)
Fructul plantei ce se dezvolta din samanta ACT este PIB – performanta, invatare, bucurie - am folosit acronimul cuvintelor in romaneste pentru semnificatia pib-ului J la care te referi in informatia 10. Am dat sa observ ca ar trebui adaugat un ”pentru ei insisi” la finalul frazei ”Coaching-ul are la baza convingerea ca oamenii vor si pot sa faca lucruri din ce in ce mai bune.” Dar am vazut ca exista o clarificare implicita prin informatia 12, unde se face legatura intre obtinerea de rezultate mai bune pentru organizatie si punerea in fapt a potentialului propriu al individului.
As zice ca formula ”coaching-ul e un mod de a gestiona oamenii si resursele” (13) e un pic periculoasa prin asemanarea cu ceva ce ne place mult (:)), si ca oameni, si ca manageri: directivitatea, ”ordine si instructiuni”- pe care le pozitionezi insa ”la locul lor” mai incolo. Intr-adevar, ”optimismul” coachingului are ca postament increderea ca oamenii isi pot asuma responsabilitatea ”gestiunii” a ceea ce sunt pentru a atinge ”optimul” de care e capabil fiecare.
Prin 16 imi pare ca esti coach de-a dreptul cu cititorul confruntandu-l cu un cadru de referinta de care poate, pana a citi aici, nu era constient: ”e mai usor sa faci decat sa nu faci!” (Lucru paradoxal, indeed, care nu trebuie lasat de capul lui, ci pus la treaba de.. capul fiecaruia :))
La ”foamea” de rezultate nu stiu ce sa zic – e o carte ”Eul, foamea si agresivitatea”/Perls. Dar o comunicare de tip coaching, in echipe, imbunatateste cu siguranta rezultatele fiecaruia si ale organizatiei, tocmai pentru ca ”trece” (vindeca) acea competitivitate – hm, ca sa zic asa – ”pesimista”, de vreme ce crezi ca altul e mai slab ca tine :)
Mi-a placut mult si m-a luminat imaginea din golf:
