La ce bun coaching în vremuri de criză*

Înţelegem prin coaching antrenarea
pe care un om/o echipă o solicită pentru
a exersa/dezvolta abilităţi înnăscute
de care are nevoie pentru un nivel mai bun
al prestaţiei/perfomanţei,
la care simte/obsevă că nu poate ajunge singur/singură
dacă foloseşte doar propria capacitate de antrenare.

Fiecare dintre noi ne antrenăm zilnic
practicând activităţile pe care le-am ales,
descoperind abordări noi şi
îmbunătăţindu-ne astfel ”lucrul”.

Rezistenţa la antrenare este rezistenţă la propria împlinire.

Fireşte, oricine e liber să aleagă să nu se antreneze cu un coach.
Insă ar fi trist să nu se antreneze deloc pe calea pe care o urmează.

În sport, trebuie să te ”încălzeşti” pentru a performa.
În muzică trebuie să faci vocalize pentru a ”încălzi” corzile vocale.
Ce faci, de fapt, când te ”încălzeşti”? Ce este ”încălzirea”?
Este calea de a ”exprima” ceea ce este ”imprimat”,
de la im-presie la ex-presie –
calea de la ce eşti la ceea ce faci fiind.

A te îndrepta spre ceva,
a urma o cale anume şi
a ajunge unde doreşti este
alegerea, determinarea, performanţa şi bucuria ta.

Calea aceasta se construieşte prin antrenament.
Uneori e suficientă atenţia proprie pentru a ţine calea.
Alteori e necesar un antrenor pentru o bucată de drum.

*Titlul acestei postări e o variaţiune pe tema celebrei
La ce bun poeţii în vremuri de restrişte – a lui Holderlin.
Constat că a fost şi un eveniment recent pe tema asta –
"Cultura bate criza."
E de observat ca verbul ”bate”
nu se referă la bătaie ci la... bătaie :)
Sensul acela de ”depăşire”.

A te antrena înseamnă
să dobândeşti deprinderea victoriei –
de acum şi a celei următoare.

Coachingul bate criza. Deci.

despre La ce bun ... si aici:
http://coaching2success.blogspot.com/2009/08/cnn-quest-means-business.html