22 oct. 2017

Cum să ieși din fundătura sufletească în care te-a împins abuzul asupra ta...

... și cum să eviți să devii tu însăți/însuți abuzator

Reinventing your life - how to break free from negative life patterns, Jeffrey E. Young and Janet S. Klosko, fragmente traduse de mine din capitolul ”Capcana neîncrederii şi a abuzului”.



''Drumul de a ieşi din capcana neîncrederii şi abuzului este lung şi dificil. Dar tocmai de aceea poate fi unul dintre cele mai recompensatorii. Drumul poate să te ducă spre ceea ce ai vrut din totdeauna – să iubeşti şi să fii iubit. Nu îţi lăsa toată viaţa prinsă în această capcană. Cere ajutor ca să ieşi de acolo. Capcana apare din abuzul asupra copilului. Nu ai de ce să îţi fie ruşine că ai nevoie de ajutor. Cere acele lucruri care sunt ale tale de drept – toate bucuriile care sunt posibile în relaţiile umane prin care oamenii sunt sprijin unii altora.
(..)
Abuzul este resimţit ca un amestec complex de sentimente: durere, teamă, furie şi tristeţe adâncă/deznădejde. Sentimentele sunt intense, clocotesc, în interior, dar aproape de suprafaţă. Se poate întâmpla să ai stări de spirit instabile. Te superi brusc, plângi sau eşti furios. De multe ori, ceilalţi sunt surprinşi. În alte situaţii e ca şi cum nu mai eşti de faţă: ceea ce noi numim „te disociezi”. Pare că eşti în altă parte. Lucrurile ţi se par nereale. Pare că nu simţi nicio emoţie. Este un obicei pe care oamenii şi-l formează ca o formă de salvare psihologică în faţa abuzului.
(..) 

E posibil să observăm că suntem atraşi de parteneri abuzivi. Oameni care ne folosesc, ne lovesc sau ne insultă şi ne desconsideră – sunt iubiţii care generează cea mai mare 'chimie’.
(..)
Este posibil să faceţi lucruri care să încurajeze oameni care s-ar fi purtat frumos cu voi să se poarte rău. Faceţi asta micşorându-vă valoarea în relaţia respectivă: faceţi prea repede tot ce vă cere persoana respectivă, vă desconsideraţi, îi permiteţi partenerului să câştige pe seama voastră, îi transmiteţi mesaje că nu meritaţi să fiţi trataţi bine.
(..)

Pe de altă parte, puteţi să alunecaţi în cealaltă extremă şi să aveţi probleme cu agresivitatea. Este un exemplu de contra atac ca instrument cu care să faci faţă unei situaţii. Se întâmplă atunci când crezi că „cea mai bună defensivă e ofensiva”. De vreme ce te aştepţi tot timpul ca cealaltă persoană să te atace, te asiguri că ataci tu primul. Nu observi că nu mai e aceeaşi situaţie şi că tu eşti singurul care ataci.
(..) 

În astfel de situaţii e mai bine să fii singur. Când eşti singur, ai cel puţin şansa să te vindeci şi să îţi reconstruieşti sentimentul de stimă de sine, să găseşti un partener care să te trateze diferit.
(..)


Paşii de făcut:


1.      Fă tot posibilulul să mergi la un terapeut, mai ales dacă e vorba de abuz sexual sau fizic
2.      Găseşte un prieten de încredere (sau terapeutul). Refă filmul. Încearcă să îţi aduci aminte abuzul. Retrăieşte fiecare incident în detaliu.
3.      În timp ce vezi cele întâmplate în trecut, arată-ţi furia către abuzator. Încetează să te simţi neputincios în acea secvenţă în care te vezi.
4.      Încetează să te învinuieşti. Nu ai meritat acel abuz.
5.      Ia în calcul varianta să alegi să nu îl mai vezi pe abuzatorul tău în perioada în care lucrezi asupra acestei capcane.
6.      Dacă este posibil, când eşti pregătit, confruntă-l pe abuzatorul tău faţă în faţă sau trimite-i o scrisoare.
7.      Încetează să mai tolerezi abuzul în relaţiile curente.
8.      Încearcă să ai încredere şi să te apropii de oamenii care merită asta.
9.      Încearcă să ai o relaţie cu un partener care îţi respectă drepturile şi care nu vrea să te rănească
10.  Nu îi abuza pe oamenii care îţi sunt apropiaţi

Dacă ai abuzat pe cineva pe care îl iubeşti, încetează chiar acum. Dacă nu poţi să te opreşti apelează imediat la ajutor. În loc să te laşi prins de comporatmentul vinovatului şi să continui ciclul, stoparea te poate ajuta. Spune-le că îţi dai seama că ai greşit şi că îi rogi să te ierte. Spune anume, subliniază în ce fel te vei schimba. Aminteşte-ţi propriul copil interior. Este cea mai bună cale de a te feri să ajungi tu însuţi un abuzator.''

8 oct. 2017

Cine câștigă partida interioară, doar acela câștigă și partida exterioară


... în caz că o conștientizează pe prima și a ales să o joace pe cea de-a doua :)
Ia să o felicit* și eu cum se cuvine pe Simona Halep ! Și, ca tot felicitatorul de ieri și de azi, să și profit (For the record: nu am criticat-o bărbos, dar nici nu am consolat-o mămos - doar am observat-o cu încredere.)
sursa foto: Romania libera
Mdeci, profit de faptul că zilele astea s-a zis cuvântul ”#coach” într-un context care onorează profesia așa cum merită. Coaching-ul adevărat e bun. Faptul că a fost spus în contextul sportului ajută să poată fi înțeles în eficacitatea lui. Coaching-ul e o practică pentru a îmbunătăți prestația - munca, deh, pe teren, sau pe unde e ea, pân veață, inclusiv. 
Coaching-ul a ajuns in business din sport, cam din anii 70. Da. Tim Gallwey, pe atunci căpitanul echipei de tenis a studenților de la Harvard, a scris o carte ”The Inner Game of Tennis”, fundamentală pentru tenis - a crezut el atunci, dar iute s-a vădit că e fundamentală și pentru muncă! Și, până la urmă, pentru viață, în general, cum zisei. Da, veți observa elemente de budism, de diverse isme dedicate studierii psihicului, dar și de Rumi și, ce să vezi, Goethe! - omul, Tim, e absolvent de literatură universală la Harvard. În cărțile din seria Inner Game nu folosește deloc cuvântul ”mindfulness”, dar activitatea respectivă e subînțeleasă, însă nu ca adesea, acum, ci în litera și spiritul ei: fii atent la ce contează cel mai mult într-o situațiune. 
De unde știu ce cuvinte sunt prin cărțile despre ”jocul interior”? Păi pentru că am tradus una - ”Jocul interior și stresul”, și am revăzut alta, tradusă de Simina Diaconu, ”Jocul interior și munca”. Când pregăteam versiunea românească (2010), am căutat să văd dacă există pe la noi referiri la metoda lui Gallwey. Și am găsit un domn care scrisese cartea ”Forța interioară”, având în minte chiar cartea despre tenis a lui Tim. Domnul acesta se numește Silviu Zancu. Ei bine, Simona Halep a lucrat cu Silviu, mental coaching, cum văd că îi zice el. 
Cu ocazia lansării primelor traduceri din seria Inner Game, Timothy Gallwey a fost invitat în România, la trei evenimente: lansarea cărții/apărute la Editura Spandugino, o demonstrație de tenis cu instrumente ”inner game”, la Federația Română de Tenis, și prezentarea metodei pentru mediul de business, la evenimentul special organizat de Learningnetwork.ro (pe atunci, Business-edu). La FRT lui Silviu i s-a indeplinit un vis - să il cunoască și să joace cu Timothy Gallwey. (M-am bucurat mult că am avut ideea să caut și, astfel, el să găsească - aci e o referire la un citat ”nu ai căuta dacă nu ai fi găsit”, care se vede că funcționează.)
Și asta nu e tot :) La invitația șefei Business-edu, Clementina Anghelache, am realizat prima revistă în limba română dedicată profesiei acesteia - Coaching Network. Primul număr poate fi răsfoit aci: https://issuu.com/business-edu/docs.... Veți găsi și un articol de Silviu Zancu, ”Calea naturală a împlinirii”, paginile 12-13 , și un interviu foarte consistent, cu întrebări multe, la care a avut bunătatea să-mi răspundă domnul Gallwey - paginile 6-11. Despre ”Inner Game” am scris și eu un prim articol, în 2011 - ”Jocul interior – metodă de antrenament pentru a avea cel mai mare PIB personal şi profesional (un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”), în revista de people management AIDA editată de România liberă și coordonată de Clementina. Iaca link la articol pe blogul meu, pentru că revista era tipărită și nu are variantă online: http://coaching2success.blogspot.ro/... (Da, am să precizez și că workshopul pe care îl susțin #NESTworking (marcă înregistrată) e dezvoltat pornind de la coaching cu Inner Game și de la lucrarea mea de licență în domeniul electronicii medicale - ”Coaching through biofeedback in heart disease”. Și de la ”Șotron”, de Julio Cortazar)
MB: Folclorul unui popor este “povestea”lui – hm, de succes. Românii au aşa : « Bătaia e ruptă din Rai », « Capul plecat de sabie nu e tăiat » şi, pentru a fi siguri că ”reuşim” în viaţă : « Pe roman, timpul nu îl sinchiseşte ». Ce întrebare ar fi potrivită într-o sesiune de antrenament cu un astfel de «corp»? 

Timothy Gallwey: La începutul sesiunii de coaching, aş pune întrebări referitoare la măsura în care persoana respectivă crede în astfel de ”adevăruri”, şi aş relua exact aceleaşi întrebări la finalul întâlnirii. Conştientizarea convingerilor e primul pas pentru a putea să le examinezi. Credinţele nu sunt cunoştinţe, nu se bazează pe ştiinţa a ceva. Ele pot fi schimbate prin experienţe şi percepţii noi de îndată ce sunt văzute ca fiind pur şi simplu ceva ce crezi.


(c) foto Romania libera
............................
*tocmai am aflat, pe la finalul redactării notei ăsteia, că Simona Halep a pierdut finala de la Beijing. Păi OK-OK. Partida interioară se joacă continuu. Și, atenție!, partida interioară va fi câștigată și când resursele fizice ale Simonei (read ”oricui”) se vor micșora, dacă va observa și va recunoaște ca fiind în afara controlului ei recuperarea lor. Dar acum sunt!

18 sept. 2017

Internal Communication - Business Discipline (excerpt)



I believe that now internal communication has just begun to be recognized as a business discipline, it is no longer a nice-to-have culture feature in a organization, it is a must to have. I like a lot how Kevin Roberts, former Saatchi & Saatchi CEO, ”read” teh well-known ROI: return on investment becomes return on involvement. It is interesting to note how, after writing lots of books over science of communicating, current communication in organizations returns to Palo Alto's simple observations: "Communicate at an informational and relational level." Indeed, informations is everywhere, is a common commodity, but processing it makes the difference. And in this precise respect, it seems to me that the role of internal communication is critical.
 

Regarding classical internal communication activities, I think there are tools that have become stronger and there are also new techniques. I would like to emphasize the change that using coaching in a larger and larger scale inside companies brings a new aspect in the way with communicates with the internal public. 

Years ago it was not about it - Fayol was still at the buttons "command" and "control." A recent PwC study says that 90% of global leaders say they are making changes in how they conduct their business in response to "the evolution of labor expectations." The point is that these changes contain all, explicitly or implicitly, the activity of communicating: it is about increasing collaboration, trust, responsibility, and motivation of employees. As we know, there is a lot of talk about the manager as a coach, the leader as a coach, and, as a natural consequence, a "culture of coaching" in organizations. As a result, it seems essential to the role of internal communication in shaping - and formalizing, making operational - the specific processes of coaching communication. It is about not only having an open communication climate but, moreover, having a solution-oriented communication climate. And this is the characteristic of the performance businesses.


Modelul de coaching OSKAR /Modele de coaching 11


OSKAR

Este un model folosit cu precădere în demersurile de coaching de tip solution focused, model care ambiționează să facă mai rapidă, mai eficientă și mai eficace focalizarea clientului pe soluție (care e, cum se poate realiza etc.), decât pe problemă (de ce a apărut, cum se manifestă etc.)
OSKAR e un acronim ce a fost obținut din inițialele în engleză ale celor cinci faze ale procesului de coaching:


 Sursa imaginii: model de coaching oskar de pe www.free-management-ebooks.com

  • Outcome/rezultatul:  ce dorește să obțină clientul – pe termen lung, mediu și scurt. Cu alte cuvinte care ar fi scenariul perfect de rezolvare a problemei. În această fază a sesiunii, persoanei respective i se vor adresa întrebări despre ce vrea să obțină din sesiunea respectivă  și cum va ști că acel lucru le va fi util în soluționarea situației. E un stadiu al procesului de coaching în care coachul poate să folosească cu succes întrebarea ”Dacă s-ar produce un miracol și ai găsi soluția, ce ar trebui să se întâmple în fapt?” Răspunzând , clientul are ocazia să vizualizeze și să detalieze rezultatul pe care și-l dorește.
  • Scaling/măsurarea: după ce persoana căreia i se oferă coaching și-a clarificat imaginea rezultatului dorit, coachul pune întrebări care să ajute la stabilirea cât mai realistă a poziției clientului față de soluționarea descrisă anterior. E vorba de a-l invita pe client să se poziționeze pe o scală de la 1 la 10 față de obiectivul dorit, din diverse perspective: cât de aproape e în prezent, cât dorește să înainteze – chiar și o întrebare aparent paradoxală ”cât de mult își dorește să înainteze?” poate fi de mare folos.
  • Know-how/ce și cum se poate face: în această fază a coachingului în care trebuie alocat suficient timp pentru a evidenția resursele pe care le are clientul, cum poate recurge la ele, ce îi trebuie în plus și cum poate avea acces.  Coachul adresează întrebări deschise, pentru a-l ajuta pe client să fie cât mai realist în aprecierea lucrurilor pe care le are de făcut și a măsurii în care le poate face, precum și a demersurilor curajoase pe care le poate întreprinde. 
  • Affirm&Action/afirmare și acțiune: este faza în care coachul trebuie să ofere validare, remarci prin care să reia și să recunoască, cu încredere și admirație, acele aspecte pe care clientul le-a enumerat ca puncte forte ale sale, ca abilități pe care se bazează în soluționarea problemei sale – sau ca situații din viața lui care favorizează atingerea rezultatului dorit. Pot fi folosite exprimări de tipul ”sunt impresionat de cunoștințele pe care le ai în domeniul...”, ”extraordinar cum te-ai descurcat în trecut, se vede puterea de a duce lucrurile la bun sfârșit”, ”din ce spui, e evident că vei reuși să...”
  • Review/recapitulare: este faza dedicată evaluării progresului făcut spre soluție ca urmare a acțiunilor făcute de client în timpul dintre sesiuni. Adeseori, această recapitulare are loc la începutul sesiunii următoare. Accentul trebuie pus pe a vedea ce a mers bine prin întrebări de genul: ”ce e mai bine acum?”, ”ce ai făcut pentru ca schimbarea să aibă succes?”, ”ce te gândești să schimbi mai departe?”, ”care e următorul pas?”

Copyright Magda Bunea pentru prezenta traducere și adaptare după The Solutions Focus, autori Paul Jackson și Mark Mc. Kergow

13 sept. 2017

Motan mov în cuib! ”Cum contribuie NESTworking la o mai bună relație a părinților cu copiii lor?” (prima parte)



Motanov Motanul Mov este coachul de imaginație care se ocupă cu antrenarea (păi, ovcozzz) oamenilor cu mintea tânără (că așa e descris targetul frumosului proiect cultural-educativ Revista de Povestiri). Motanov are el însuși Academie!, și site, și organizează ateliere pentru copii - pentru copiii celor cu mintea tânără - cei cărora le dă pe acolo (prin minte!) - că e foarte bine să îi antrenezi talentul copilului, că e mai bucuros și are mai multă încredere în el să facă lucruri când își vede lucrul cu ochii :) Povestirile sunt tipărite și autorii le iau acasă. Puteți citi aci varianta pdf: http://www.motanov.ro/wp-content/uploads/2014/02/REVdePOV_NAIVELE.pdf

Motanov se ocupă și de adulți, în fiecare seară a zilei de muncă :)
Puteți participa pe pagina lui de facebook - aici - sunt teme foarte faine! 

Onorată să apară în cuib!


Salut, nestworkerițo :) Așa, ca între coachi pe bune, Bunea dragă, vreau să-mi`au (se citește ”meow”) câteva răspunsuri de la tineee

Salut, moveule ;), cum bine știi, noi, antrenorii, avem mai ales întrebări. Dar și observări de calitate, da.

Păi, asta e, observări. Eu observ că, deși nu ții antrenamentele în fiecare seară, ca mine, și nici măcar în fiecare lună!, în feedback-ul de la absolvenții atelierului tău NESTworking, participanții zic că le e de folos și în relația cu copiii lor - și cu părinții lor, că sunt și participanți foarte tineri. Ce le faci?

Ce le fac?! Domnule, aș zice că le fac… loc! Și nu glumesc. Oamenii sunt înghesuiți de șefi, de context, de către proprii părinți sau, da, chiar de their significant others. Nu mai știu care e locul lor, nu mai au timp să își aleagă locul și să îl ”amenajeze” așa cum vor. Atelierul e un loc în care poți să stai în locul pe care îl vrei, să îți faci locul tău, să te bucuri de el, să fii conștient de el și de faptul că nu poate să ți-l ia nimeni. Dar și că nici tu nu poți atenta la locul altuia. 

Dacă ai căzut pradă ”obiceiului înghesuirii”, ca să zic așa, te apuci și tu să îi înghesui pe alții, și, desigur, îi alegi pe cei care opun cea mai mică rezistență. Și care sunt ăia? Mno, ce să vezi: copiii. Și înghesuiala e un hap cu spectru larg: de la înghesuială la propriu, la înghesuiala la figurat – părinți care stau cu ochii în tot felul de device-uri, până la înghesuieli rafinate de tip teme și parateme, să țină copilul ocupat. Îți înghesui copiii ca să îți faci loc ție?! Oups.

La atelier observăm o evidență: bunătatea nu se termină, nu e o commodity, e un fel  de a fi: dacă ai fost bun azi cu unul nu înseamnă că nu mai ai și pentru mâine, și pentru poimânie. De fapt, ”observarea” și ”întrebarea” sunt abordările de bază în atelier – self awareness and critical thinking, cum li se zice în obște. Pe aceste căi, cei care vin încep să comunice cu ei înșiși altfel, cu mai mare atenție și responsabilitate, reflectează la diverse aserțiuni care îi fac să aibă alte perspective asupra lor, asupra puterii de a înțelege, de a alege și a face ce vor. Poate părea paradoxal, dar calea sigură de a crește auto-controlul e să fii bun la întâmplare. Crește astfel încrederea în tine însuți și stima de sine. Dar și încrederea și respectul pentru altul. Și curiozitatea! De-adevăratelea. O doamnă ne-a spus cum a reușit să obțină de două ori mai multe răspunsuri punând mult mai puține întrebări decât de obicei fiului ei adolescent. Pentru că a învățat în atelier să îl întrebi pe cel din fața ta nu pe cel din capul tău, iar pentru asta e nevoie de timp și bunătate. Foarte multe așa-zise conversații cu copilul - și cu alții, de altfel - se întâmplă cu imaginea lui din capul nostru. Ăștia, alții, se supără și nu spun de ce. Copiii spun… ”La ce te lefeli? Sau spun ”Vezi că simt că nu vorbești cu mine” așa cum pot: sunt neatenți, nu răspund, mint, nu învață, sunt obraznici și, din păcate, ajung să își facă și rău. Situațiunea e frecventă și în școală, între copii și profesori. Apropo de întrebarea ta, știi că ”le-am făcut ceva” și celor de la Teach for Romania - cei din primele două generații au aplicat și aplică la clasă tehnici învățate la NESTworking. Mi s-a spus că au fost cazuri când au preluat și copiii aceste obiceiuri de comunicare. Păi asta e chiar grozav!

(to be continued :) )

2 sept. 2017

”Recomand frumosul atelier care ne incurajeaza sa fim mai atenti la noi”



”Magda este un om de comunicare extraordinar (categoria "vrem sa fim ca ea cand vom fi mari"), dar in acelasi timp e funny, smart, cam tot ce trebuie sa fie un trainer ca sa te faca sa mergi la cursul lui. Chiar daca in mintea ta nu ai nevoie. Pentru mine, a fost vorba de cateva saptamani in care abia asteptam sa rup o ora-doua numai pentru mine.
Go to NESTWORKING, faceti atelierul cadou prietenilor, vorbiti frumos cu voi, cu altii si inlocuiti "o sa incerc" cu "o sa incep". Daca nu stiti la ce ma refer, este pentru ca nu ati ajuns inca in cuib. Unde, btw, mai sunt si alti "pui" draguti. ” Carmen

"Nu doar cum vorbești cu ceilalți contează, ci și cum vorbești cu tine, cum te încurajezi să vezi partea bună a lucrurilor, să pornești la drum să-ți împlinești visul și tot așa . Vino la atelierul de comunicare să conștientizezi acest dialog interior." Simina

”Coaching accesibil ca preț, în grup mic și cu un super-om de care mie îmi place foarte mult. Citiți și înscrieți-vă cu încredere!” Dana

”Povestea asta cu coaching-ul e un mare câh HR-ist de cuvinte mari si goale. been there, done that si singurul motiv pentru care as mai merge la ceva de genul este Magda Bunea. Magda e un super om, super priceputa la constientizare si stie si bancuri misto. daca vrei sa inveti cum sa privesti obiectiv - pe tine, pe ceilalti, relatiile tale - go for it.” Alexandra

 ”Magda Bunea este unul dintre cei mai buni oameni de comunicare pe care mi-a fost dat sa-i cunosc. Va invit cu caldura la atelierul din septembrie. Detalii si inscrieri la http://revdepov.ro/ateliere/nestworking/”

Ce se mai spune despre mine și despre atelierul meu NESTworking.
Multe-multe vorbe minunate găsiți pe aci, pe blog. De neuitat e Natalia cu mărturisirea: ”După atelierul ăsta, simt că am devenit mai inteligentă, domnule!”
So, deschidem cuibul pe 11 septembrie! Numai 9 locuri - e un atelier serios, deși se râde mult.
Vii mergând și pleci zbur(d)ând ;)
Scrie la simina @ revdepov .ro pentru ce vrei să vii.
Dacă simți că ai ceva motive dar nu știi cum să le zici, avem o colecție de ”aș vrea să” aici. :)

 
..............................
Atelierul pentru publicul larg e organizat impreuna cu Asociația Brain Fitness și platforma Revista de Povestiri & Club Revdepov. De ce? Pentru că obiectivul lor e să antreneze oamenii să fie în starea de a se bucura mai mult de ei înșiși, de viața lor, șiii... pentru că organizatorii sunt cei mai onești și frumos intenționați oameni din câți cunosc. Iar în meseria asta numită coaching există o singură reglementare - un cod de etică, citiți mai mult aici.