30 apr. 2013

reflexul deşteptării :)

Întrebare la Radio 21 - "Cu ce te dai deştept cel mai des?"
Răspuns - "Cu parfum!"
(citat de N.C.)

Aci chiar e ceva adevărat: 
în sensul în care Proust mânca brioşe ;-) 
fiecare îşi poate condiţiona reflexul deşteptării (sic) cu ce vrea!
Dar aceasta înseamnă conştientizare a.. obiectivului:
poţi să mănânci madlene ca să te îngraşi,
sau ca să te cauţi - şi, o dată cu tine, 
timpul pierdut.
E un rebus în toate ;-)

”(..) principiul etic exprimat de Horatiu în versul 
est modus in rebus: există o măsură în toate. 
Există limite, hotare, graniţe pe care trebuie să le respectăm. 
Dacă le trecem, dacă le încălcăm, intrăm în iraţional.” 
Valeriu Gherghel, de aici: 
http://filosofiatis.blogspot.ro/2011/05/est-modus-in-rebus.html

29 apr. 2013

acum, că începe o săptămână anume - înainte de Paşti


Ia să ne lăsăm noi survolaţi mai de-aproape!
(să ne lăsăm cuprinşi, adică - am zis.)
  despre acest sculptor minunat, mai multe aici: 

Jocul interior/INNER GAME (modele de coaching/1)


 
În  anii 70, Tim Gallwey, în anul sabatic pe care şi-l luase de la Harvard, a început să facă ceva antrenamente cu cei care veneau la clubul de tenis unde juca şi el. Observând că jucătorii îşi îmbunătăţeau prestaţia mai degrabă pentru că nu ţineau seama de ceea ce le spunea el decât pentru că îi urmau indicaţiile, a devenit curios cum avea loc acel proces de învăţare. A observat că în capul jucătorului avea loc o conversaţie internă, şi a fost curios cine cui vorbeşte! Gallwey a numit Eul 1 pe cel care vorbea tot timpul (”Du mai repede racheta înapoi!”, ”Asta a fost o lovitură proastă!” etc.), şi Eul 2 pe cel căruia i se vorbea.

Reflectând asupra propriului joc de tenis, Gallwey a observat de asemenea că atunci când juca cel mai bine nu încerca să-şi controleze loviturile dându-şi singur instrucţiuni şi evaluând tot timpul ce făcea. Această experienţă a sa de a juca cât mai aproape de potenţialul său atunci când interferenţa produsă de conversaşia cu sine a exprimat-o prin formula:
Po-i=Pe
Potenţial –interferenţă=performanţă/prestaţie

Coach-ul care aplică metoda IG se concentrează pe acest ”joc interior” despre cum să reduci interferenţele generate de Eului 1 care te împiedică să fii în starea de maximă performanţă asociată Eului 2. Una dintre metode este să dai Eului 1 ceva de făcut – cum se va vedea în povestirea Smiley Faces.

Povestirea ilustrează şi rolul cheie pe care îl are conştientizarea situaţiei aşa cum este, (fără judecarea situaţiei), care ea singură conduce la învăţare şi la îmbunătăţirea performanţei. Sau, cum spune Gallwey : ”Conştientizarea este curativă”.

Pentru a genera conştientizare concentrată, un coach cu IG va fi auzit punând în mod repetat următoarea secvenţă de întrebări:
-         Ce observi?
-         Ce altceva?
-         Care dintre aceste lucruri ţi se pare cel mai interesant?
Aplicate bine, aceste întrebări îl pun pe coach într-o stare de concentrare focalizată, dar relaxată totodată, care nu lasă loc de desfăşurare Eului 1 (atenţie !, al coach—ului, n.m.), eliberând astfel potenţialul Eului 2. Totodată, această stare garantează că  e vorba despre interesul clientului şi nu de agenda coach-ului în modul în care se desfăşoară sesiunea de coaching – fapt ce face ca  metoda IG/a Jocului interior să fie puternic non-directivă.

Un exemplu de aplicare a modelului Jocul interior/IG este descris în articolul Smiley Faces, apărut în Fast Company, decembrie 2000.

Mulţumesc lui Mike Munro pentru permisiunea de a traduce acest material
www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 
Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

Nota mea: este interesant de observat că această prezentare a metodei de coaching cu Inner Game scoate în evidenţă utilitatea acestuia în formarea persoanei care doreşte să devină coach. Dacă un coach este condus de Eul 1, cel care evaluează şi judecă pe altul, ceea ce oferă NU este coaching.

Pentru înţelegerea folosirii acestei metode - fundamentale în orice context de coaching autentic şi consistent - se pot citi cu folos şi însemnările de pe acest blog, sub eticheta: 
inner game/timothy gallwey
Extrem de utilă este lectura cărţilor din seria INNER GAME - două dintre ele traduse şi în română de mine împreună cu Simina Diaconu: Jocul interior şi stresul şi Jocul interior şi munca.

27 apr. 2013

Dreptul de a fi noi (sic)


”Între toate drepturile intime pe care trebuie să le cucerim,
nu de la legi, ci de la obiceiuri,
dreptul nu cel mai puţin necesar
este dreptul de a ne contrazice,
de a fi în fiecare zi nou,
fără ca prin aceasta să încetăm de a fi mereu aceiaşi.”*
Miguel de Unamuno

Vorbim cu toţii foarte mult despre schimbare - sunt sute de programe care îţi vând ''alt tu''. Organizaţiile oferă continuu angajaţilor ocazii de schimbare, fără să dea prea mare importanţă faptului că nimeni nu te dezvoltă personal dacă, personal, nu vrei. Şi cel mai adesea nu vrei pentru că te simţi desconsiderat aşa-cum-eşti. Cred că e foarte important să fie conştientizat acest paradox: ''doresc ca omul să se schimbe şi motivaţia - şi decizia! - pentru schimbare să o ia el, cel care este înainte de schimbare''. Ca urmare, ''programele'' de recunoaştere a bunătăţii-omului-aşa-cum-e ar trebui să le preceadă pe cele de schimbare propriu-zisă.** Desigur, cel mai bine ar fi să se întâmple recunoaşterea prin specificul culturii organizaţionale în firma respectivă, printr-o comunicare internă de calitate.

Da, deci schimbă-te dar rămâi tu. Pe de altă parte să observăm şi că:
Deseori, oamenii spun despre un obicei despre care observă că a început să devină păgubos: ''nu pot să schimb, asta e - asta sunt!, mi-a devenit a doua natură''. Păi, adu-ţi aminte de.. prima natură - cea care te-a ajutat să îţi faci ''a doua natura''. Vezi, poate poţi să îţi faci a treia natură :)

*citat preluat din Breviarul sceptic şi alte eseuri despre simplitate,
Valeriu Gherghel, Editura Polirom, 2012
** şi/sau să le.. con-ţină - aşa cum se întâmplă în programele mele NESTworking.

24 apr. 2013

antrenare sociala!

ce mai postez pe facebook :))

buna seara, societate civilă!
avem coşmar:
dacă trenuleţul nostru nu e în tunelul cu luminiţa*?!!
dacă!

*de câţiva ani circulă politic (sic!) vorba
”vedem luminiţa de la capătul tunelului”

Acum, că a venit vorba, ce am fi zis noi 
dacă în decembrie1989 cineva (politic) ne spunea:
”Ex-tovarăşi, acum o să intrăm într-un tunel!”
Am fi zis: Care tunel? Care din ele?! Am fi zis???

Acum, că a venit şi vorba asta, ia să ne amintim un banc:
Propagandă la căminul cultural, anii 70.
Tovarăşul: În comunism o să avem de toate, o să fie pentru toţi, 
chiar şi creveţi, languste..
Badea Ion: No, mie nu îmi plac langustele.
Tovarăşul: O să-ţi placă!

Iaca, nu!


23 apr. 2013

„arăt bine azi” :)

"Azi, 23 aprilie, până la miezul nopții, 
poftiți la abonamente pe 6 luni la rev de pov, cu 50% mai sexy. 
Adică dezbrăcate de jumătate din preț. Adică 25 de lei.
Dați un mailușor la butic at revistadepovestiri.ro
puneți subject „arăt bine azi” 
(întotdeauna ne-au plăcut stencilurile alea din oraș) 
și scrieți ceva acolo, vă răspundem noi cu detalii plicticoase despre comandă.
Să citim mai mult, așa să ne-ajutăm singuri!"

voi ce i-aţi da cadou cărţii iubite de ziua ei de azi?! 
 io i-as da Revista de Povestiri, să vadă şi ea, Cartea, 
ce înseamnă să creşti copiii de mici ;-) 
de la o povestire de o frază, la hopa-sus o pagină, 
la hai sa inventăm vocabulare şiiiiiiii  ”ooo! am făcut o revistă :)”

Aflaţi mai mult despre acest proiect cultural - şi curajos! - aici:
Să fim mândri de noi


şi aici:
greierele si ceva 
 şi şi aici:
ceci c est l amour  

the antidote-question


From time to time, we all find our selves.. nell Inferno!
"Nel mezzo del cammin di nostra vita 
mi ritrovai per una selva oscura"
Dante, Divina Commedia
 
We find our selves in a mess we are not responsible for, 
but a mess which wants to control us.
We think we react getting anxious, 
but in fact we mess with, and re-act the same bothering action.

"Who the heck you think you are?!" - 
is a common question, but leads to a rhetoric serving
just to embody the other's shameless action,
and to stuck - by our free will! - in his/her muddy waters,
keeping us in the obscurity referred to by Dante.


Lets remember the innate question:
"Who the God does think I am?!"
Well, this very one sets the true scene - 

the good frame of reference: God is the true reference! -
and the right balance in life :)

22 apr. 2013

"the point of view" - a powerful coaching tool/case study

In a coaching session the main thing a coach has to do is to focus on client's pattern to approach reality, because this very pattern is the one which has "headed" (oups) him/her to the problem he/she would want to solve.
In the saying What you see is what you get the "dealer" of what-you-get is what YOU SEE.
There are as many realities as many people are seeing them.
"You" is the point you shape a view. Then you "frame" it, and take it with you and look at any reality through it.
"The point of view" is a personal reference more powerful than the view it self.
On the other hand, nobody could see the real view. But we could try to make it work for us!

A coach job is to "deliver" different points of view for client to choose and - the most important thing - in order the client to learn to generate himself/herself different point of views on his/her situation.

This image above was posted by I. L. on social media with this comment:
 -  "The road ahead?"
 The sentence could've been a descriptive one, but the fact that was a question shifts it in a decision-making situation, and that makes the emotions arise. Their very expression is the "painter" of the frame of reference the speaker tends to apply.

A coach approach is to view the things which can help for using a situation to solve the problem attached to. It is the very skill the client could practice in the coaching session in order to change his/her pattern of relating to any other situation. I said:
 -  Lets see the best in it: 
if it will be raining you can step on stones (and do not be washed down by torrents); 
you get further, and higher, because the path is climbing; 
you can see the rainbow because there is a properly sized woods 
and.. you are alive because you actually are there ;-) 

"Client's" answers were:
 - And, if you're not careful, you can break your neck
 - Let's hope it will not rain too much before I'll get on higher grounds :)

It "paints" the frame of a terrifying future, where the focus is on dangers not on goal or on how to step safely to the goal, where the commitment to achieve the goal is in others control, and it shows a ready-to-accept-failure state of mind because of "the others" - God was (sic) raining!

As a coach, I go further acknowledge the present perspective the client displays, and working on this very one - as a new "image" on which to have new points of view. I said:
- From a coach's point of view (coaching is about language) what about using ”believe” instead of ”hope” - you know, it put the responsibility where it is suppose to be, and to belong ;-)

The answer was:
- I belive I can stretch my limits, even improve myself, learn more ... however I do not believe I can control rain, storm, wind :)

And here we are another "image" - another frame client paints revealing his/her references, in this particular case reinforcing the previous perspective about a ready-to-accept-failure "because of others". So, as a coach, lets use the same tool - propose another point of view on the new situation. I said:
- Do you can control what you do when it is raining, snowing, windy? And, may I tell you a Chinese proverb: The one who knows his limits is the King of the World. How about do not stretch limits, just know them?
About ”believing” in one situation, and not - in another, lets notice a technical fact: if you do not believe it is kinda you can believe.
 
The answer was:
- I do believe, but is too general to say so :)

And here we are a new "image" - a more profound frame of reference: the client moves from steps (on stones) to beliefs. Is the very place he/she can start to know him/her better, to choose, to grow.
It is actually the "stepping  stone".

19 apr. 2013

Jocul interior - metodă de a c t u a l i t a t e*



Cum v-a influenţat metoda de antrenament a lui Tim Gallwey?/Inner Game
Am pus aceste întrebări pe câteva forumuri internaţionale de discuţii.
Iată câteva răspunsuri:

”Am participat la două seminarii cu Tim şi i-am citit toate cărţile. Este într-adevăr un maestru al coachingului şi ”Inner Game of Coaching” poate fi titlu de carte. Clienţii vin la coaching cu ”jocul lor interior” şi întâlnesc ”jocul interior”al coach-ului. Ideile lui Gallwey m-au ajutat enorm.”
Pierre-Jean De Jonghe, MCC (ICF), preşedinte al Leading & Coaching Academy, Bruxelles. Domeniul său de expertiză este coachingul ontologic.

”Impresia mea este că relevanţa metodei Inner Game este în continuare foarte mare. Mesajul ei principal – că există două Eu-ri aflate în conflict în interiorul fiecăruia dintre noi – încă este cheia de a creşte conştiinţa de sine, fiind totodată un instrument care permite înţelegerea rapidă a oricărei situaţii”
Christine McCreath este HR Manager la IBM, UK

”Pentru mine, coachingul este o practică foarte aliniată cu atenţia concentrată a minţii, care înlesneşte astfel accesul la a fi prezent şi, astfel, determină conştientizarea clară a aceea ce se întâmplă cu adevărat. Privit astfel, coachingul produce o stare de ”curgere” mai accentuată, pentru că clientul, prin intervenţia coach-ului, devine mai curios, observă situaţia şi explorează posibilităţile care îl pot duce spre scopul dorit, înaintând cu încredere spre acesta.”
Wendy Allonby, coach

(text publicat în revista COACHING NETWORK, decembrie 2011) 

* pentru clarificarea perspectivei asupra ”actualităţii”, citiţi şi:
self-actualization şi coaching

15 apr. 2013

stand up

Get up, stand up
Stand up for your right
(Bob Marley)
My life is my right. I will stand up for it.
MB

the quality employee*


If you do not link people performance with their identity,
other words: if you do not acknowledge
the ownership of their good work -
you will pay them more!
Because they will give you more "results"
(they will do more "work" in the same working time),
but less worthy, because
they do not care about the quality 
that is not linked to their very person.

A very useful conference on TED
is not speculating on motivation, it gives facts:
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=5aH2Ppjpcho

*There is this expression: having "quality time".
Depriving a person of his/her quality
by disdaining his/her work is
depriving his life of its quality.

O minune utila (sic)

Ia să practicăm noi mersul!
Dacă nu vă place muzica asta e ok:
jumătate din video doar merge pe scenă.
O lecţie excepţională de mers şi reverenţă.. în sus!
Minunat. Şi util.
(nu ştiu de ce oamenii cred că minunile sunt inutile! ;-))
iaca
http://www.youtube.com/watch?v=eR2estxUcXI 
 sa precizam ca Maria Callas "doar" merge pe scena, iar publicul aplauda, aplauda, aplauda, aplauda
 
 

6 apr. 2013

the manager s secret! (sic)


If you need to keep a secret
(away of the people you work with)
in order to succeed to manage your company
you have to be aware that the secret manages you,
and the awareness that there is a secret
manages the organization.
MB

The Passover (!)


There is this pitfall of taking knowing for meaning.

It is a thought that crossed my mind when a friend said
that the word ”achieving” has no meaning while being in nature,
enjoying landscapes, climbing mountains.
It recalled a well known phrase of Ludwig Wittgenstein:
”What can be said at all can be said clearly,
and what we cannot talk about we must pass over in silence.”
 Meaning is the passover (sic). 

iubire desenată :)

”Pentru că îţi era frică de şerpi,
nu ţi-am mai desenat”

a scris George Roşu,
şi a desenat dedesubt numai elefantul cel micuţ.
Povestirea vizuală din numărul 10 al Revistei de Povestiri.
Aflaţi mai mult despre acest proiect cultural - şi curajos! - aici:
Să fim mândri de noi

iar aici, ilustraţia originală din Micul Prinţ:



4 apr. 2013

”Top ten for Succes” - Thomas Leonard (2)



  1. Am menţinut un nivel foarte scăzut pentru cheltuielile personale şi de business. Trăiesc cu mai puţin de 40 000 USD pe an şi Coach U a lucrat numai cu voluntari. E greau să faci bani în zona de training şi ştiam asta. Dar lucrul pe bază de voluntariat mi-a permis să plătesc pentru greşelile pe care le-am făcut pe ”curba de învăţare” fără să pun în pericol compania. 
  2. Am ştiut că o să vând Coach University din ziua în care am început proiectul. Având acest obiectiv în minte, am avut libertatea necesară pentru a munci la realizarea lui. Am vâdut în 1996, la momentul şi omului cele mai potrivite.
  3. Am creat prin răspunsul la ceva şi nu prin efortul de a crea ceva anume. Viaţa este catalizatorul meu cel mai important. Sunt un ”răspunzător” la ceea ce se întămplă în jurul meu, mai degrabă decât un creator din nimic. Cheia este să te ”predai” deprinderii de a răspunde, decât încercări de a crea ceva cu totul nou (este extenuant). Inspiraţia mea vine de la alţii/de la viaţă/ situaţii, nu de la mine.
  4. Mă poziţionez totdeauna pe un drum progresiv al gândirii. Sunt interesat de modul în care gândesc eu şi de modul în care evoluează lumea. Citesc orice - de la Wired Magazine la The Economist, de la New Yorker la New York Times. Citesc pentru plăcerea de a citi, dar şi pentru că ştiu că această diversitate îmi influenţează gândirea şi îmi educă mintea, nu numai cu fapte ci şi cu IDEI.Creez prin intermediul a ceea ce simt/am şi am ALES să mă înconjor de idei, tendinţe, informaţii şi oameni/scriitori care mă afectează în chip minunat. E mult mai UŞOR aşa!
  5. Adaug continuu valoare, oriunde şi pentru oricine. Dacă am ceva ce pot să împart cu alţii sau dacă pot să îmbunătăţesc ceva ce am creat – aşa fac. Obiectivul meu pentru Coach U a fost să dublez valoarea pe care o obţin studenţii în fiecare an, menţinând însă nivelul taxei la 2495 USD. Mi se pare corect să menţionez că aşa se întâmplă. Nu ştiu să mai existe o companie care să gândească ŞI să şi facă asta.
Dacă ar fi să aleg care e factorul cel mai important în succesul meu, acesta din urmă ar fi: Adaug valoare, peste tot şi mereu, pentru că pur şi simplu îmi place asta!

(www.thomasleonard.com)

Eleganţa de sine


Atenţia la eleganţa spre altul creşte eleganţa spre tine.
Eleganţa e forma sensibilă a stimei de sine.
MB

(Aşa cum frumuseţea e forma sensibilă a binelui -
unde sensibilă înseamnă că e accesibilă simţurilor)

3 apr. 2013

”Top ten for success” - Thomas Leonard (1)


 
  1. Am avut o viziune. De fapt, la început, era ceva ce mă interesa foarte mult : cum să reuşesc să îi învăţ pe alţii coaching, mai repede şi mai bine. Asa mi-a venit ideea care pare prostească – să învăţ o persoană să fie coach într-o oră – dar m-a motivat pentru că era aşa de MARe şi crea o cu totul altă raportare la a-l sprijini pe altul să devină coach.
  2. Am creat un joc pe care şi alţii pot să îl câştige. Structurând şi popularizând coaching-ul am deschis uşa pentru mii de oameni care au putut deveni coach-i şi pot să câştige foarte bine din asta. Dacă oferi valoare adăugată şi tu primeşti înapoi valoare, în adaos.
  3. Am fost cu totul egoist în eforturile mele, şi totuşi..Am căutat să fac lucrurile care îmi ofereau plăcere, energie sau bani. Dar m-am pus totdeaunaa în pielea clientului şi am simţit, intuit sau întrebat ce le e cel mai de folos.
  4. Le-am spus celor care mă criticau să o ia din loc. Poate că aş fi făcut mai puţine greşeli dacă îi ţineam în preajmă, dar sunt extrem de sensibil la critici. Cred cu tărie că ceastă sensibilitate/reactivitate a mea mi-a dat posibilitatea să creez nişte lucruri foarte cool. Critică? Nu, mulţumesc!
  5. Am avut în preajmă câţiva coach-i şi parteneri cheie, care mi-au oferit un sprijin incredibil. Pe când cream Coach University, am beneficiat de un support emotional de care chiar aveam mare nevoie, ei m-au încurajat şi au garantat pentru mine pentru că aveau INCREDERE in ceeaa ce făceam. În plus, beneficiau personal şi financiar de pe urma efortului meu. (preluare din revista COACHING NETWORK no 2, rubrica ”His Masters Voice”, sursa www.thomasleonard.com)

1 apr. 2013

Rutina - acelasi fel de altfel (3)


În faza de început a industrializării, s-a considerat că există două interacţiuni specifice la locul de muncă: 'persoană – maşină' şi 'persoană – persoană', timpul petrecut în prima ”relaţie” fiind covârşitor mai mare decât cel alocat celei de-a doua, în general chiar ”penalizat”. Astfel, dobândirea rutinei era totuna cu performanţa în munca respectivă. 

O dată cu scăderea timpului alocat interacţiunii cu maşina, a fost observată o interacţiune nouă, care, deşi mereu prezentă, fusese cu totul trecută cu vederea: relaţia omului cu el însuşi. Toate trei au caracteristici comune: intenţionalitatea, atenţia, învăţarea, controlul alegerilor pe care le face persoana, capacitatea de rezolvare creativă a problemelor apărute - sensul pe care îl alocă omul respectiv vieţii lui la serviciu.

Ritmul schimbării a atins un nivel atât de mare, încât omul ajunge în situaţia paradoxală de a nu mai avea timp pentru acest dialog interior - rutina s-a mutat din muşchi în cap: oamenii nu mai pot funcţiona dacă nu au mintea ocupată cu ceva. Sediul creativităţii este ”sub ocupaţia” stresului – stresul a ajuns o ocupaţie în sine. Cum spunea un mare jucător de golf: ”Eram foarte ocupat să fiu ocupat.” Caz în care, desigur, nu mai poţi să fii ocupat să fii creativ.

Ce-i de făcut? Deprinderea şi practicarea unor rutine de neimaginat acum câteva zeci de ani: mersul ”la sală” si in tot felul de ”magazine de muncă” (ca să traduc creativ ”workshop”), în care poţi ”cumpăra” o anumită previzibilitate a vieţii – o rutină care te eliberează de stresul schimbării care nu e în controlul tău şi să facă loc creativităţii în asumarea controlului schimbării.

Aleasă bine, rutina e o ”piedică” benefică: te opreşte să aluneci din viaţa ta, îţi dă ocazia să dispui de toate resursele pe care le ai, este reflexul care declanşează creativitatea. Se spune că Orwell traversa înot, dus-întors, canalul Mânecii în fiecare dimineaţă, înainte de a se apuca de scris! 
(Hm, aşa se explică cum de a descris aşa bine un om liber o societate totalitară?!;-))

(din articolul ”Rutina - brăţara de referinţă” publicat in Manager Express, februarie 2013)