30 nov. 2013

Avem o societate - cum procedează (12)


bună ziua, societate civilă :)
 

hai să fim eleganţi! (să ne dispunem, zic)
să ne purtăm şi să ne exprimăm graţios, distins, moral.

iaca nişte definiţii - în franceză, altfel cum!?
"Qui a de l'aisance, de la grâce dans ses manières, son habillement.
Se dit d'un habillement qui manifeste de la part de la personne qui le porte un goût certain, ou qui lui donne une grande distinction.
Se dit de quelque chose qui se distingue par l'agrément, la distinction de sa forme, de sa disposition.
Se dit d'une manière de s'exprimer agréable, sans lourdeur.
Se dit d'une manière d'agir distinguée moralement"


 
imaginea de aici Petali di Seta

fiecare cu firea sa (sic)


Dacă te mănâncă un porc, el nu are nicio vină.
(e natura lui - am zis)

Zicerea originală e
"Dacă te amesteci în tărâţe te mănâncă porcii"
preluarea cea mai frecventă e.. de liniştire:
lasă, tu nu ai nicio vină,
astea, tărâţele, ele au.

Dar responsabilitatea?
Responsabilitatea de natura ta.

26 nov. 2013

Are people reluctant to success?!

The habit of success*

I put the question bellow on some coaching groups discussions.
Are people reluctant to success?! How come?
I noticed that the very effect of any good coaching question is the ‘immediate success’ of the people you coach. ‘immediate success’ = the body’s feeling when the child makes his very first baby-step; a feeling of lightening and wellbeing after getting into the chosen action, on the begining spot.
And yet there is a kind of resistance. ..

In terms of Neurology, when you do something often enough
it becomes a habit –
a habit is something you do without resistance.
A kind of the 4th level of learning,
doing unconsciously what you do long enough consciously.

Is it reluctance to success an informations for coach
that the client hasn’t
the habit of success”?!

Isn't it that baby-steps technique an approach
to engramme solid paths in client's brain,
getting him used with success?

Is it success something to be memorized
and to recall on the spot?

Let'a try some answers together :)

I was thinking about the way we Romanians react,
in society, politics, media -
consolidating 'the habit of failure' -
we already had build through centuries..
*after proudly (:)) writting the title,
I checked with the Internet,
and here you are an interesting book -
as far as I cruised through it.
http://www.amazon.com/Habit-Success-Henry-Toi/dp/9380227221

if you read untill here :)))
it is a 100% probability to enjoy these too:

http://coaching2success.blogspot.com/2008/11/inner-for.html

http://coaching2success.blogspot.com/2010/05/basic-approach-to-life-and-mop-model-in.html

http://coaching2success.blogspot.com/2010/03/out-of-box-there-is-nothing.html

25 nov. 2013

Communication technique - Case study 4 (intraorganizational, in writing)


Situaţia:
manager de manageri iritati
schimb de emails aproape agresiv
trebuie sa le raspundă tuturor din lista

Clarificarea:
inteleg ca X conduce proiectul  si avea un schedule
si acu i se cere sa isi asume altul - in 24 de ore
iar Y a fost imperativa FARA sa fi armonizat ceea ce cere
cu ceea ce stiu ca se poate cei care trebuie sa faca lucrurile.
inteleg ca tu trebuie sa le comunici ceva/in asa fel
incat ei sa faca un pas inainte, nu sa stea pe loc, 
sau, si mai rau, de suparare ca "nu au contat'', sa dea inapoi.
inteleg ca intalnirea de maine trebuie sa aiba rost 
si pentru unii si pentru altii,
scopul final fiind el insusi un scop comun.

Rezolvarea:

Dear all!

Let me share with you a recent finding about the meaning of ROI:
Return Of Involvement (apud Kevin Roberts, CEO Saatchi&Saatchi).

I do appreciate the keen evaluation of the present situation, and the requested pace of our work as a highly involved and very useful approach, and I want to thank you all.

I strongly believe that a deadline is not a dead-end, but a better place to develop further: it is a level achieved assuming and reaching goals through respectfully communicate and coordinate with each others.

I also do appreciate your time quality – as well as I do appreciate mine  

Let us use tomorrow meeting as an effective feed-forward for an easier final prioritization council.
Please, feel free to openly discuss ongoing change requests list, and using the meeting as an opportunity for great team working.

And I strongly believe you have to invest empowerment and reason to get ROI – both in terms of involvement, and investment.

See you tomorrow around a ”meet-able” table :)

Best regards,

Tehnica: aplicarea primei reguli de comunicare :)

First Rule:
genuinely choose/cherish/celebrate
the other’s and your joy of being
choose respectfully/cherish playfully/celebrate authentic

alt studiu de caz, aici:


Cum mă comunic (despre calitatea prezenţei)



E vorba şi de curajul să fii cine eşti.
Şi de capacitatea de a te transmite prin cuvinte -
prin alegerea lor, prin aşezarea în frază,
prin conţinut, prin valorile pe care le afirmi trăindu-le.

Cineva m-a întrebat:
„Tu chiar trăieşti cum vrei să fii? Că aşa pare!”
Aşa e.
Din interviul de aci:
Cum nu mi-am pierdut.. AER-ul! ;)

Iată şi două comunicări şi efectele lor:
o vizuală şi o auditivă :)

"Asa te imaginam mereu..."
Irina N., o dragă prietenă pe FB, despre poza de profil,
nu ne cunoaştem, dar ne citim :) 

"Eram sigur că tu eşti! 
Am auzit vocea şi mi-am zis că trebuie că ea e Magda."
Viorel P., un admirabil în ale training-ului,
la o conferinţă de coaching, 
nu ne cunoşteam dar ne citeam :)

Un master coach canadian mi-a scris,
după un schimb scurt de mesaje pe e-mail:
"You must be a good coach 
because of the quality of your presence"


23 nov. 2013

Avem o societate - cum procedează (11)

bună dimineaţa, societate civilă :)

ai grijă ce vrei, că.. aia poţi!


variaţiunile pe.. torsiuni pot duce la distorsiuni*

şi un articol bun de citit semnalat de Sidonia Bogdan:
"Generatia ikids e mai desteapta decat generatiile anterioare datorita tehnologiei? 

Nu. Poate mai priceputa. 
Consumul excesiv de net afecteaza latura afectiva, asta fiind nota de plata a noii generatii” http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/medic-neurolog-sub-efectul-tehnologiilor-creierul-se-distorsioneaza-317929.html



*de exemplu, în chestia coaching-ului, 
dacă mă iau după.. ultimele descoperiri ale savanţilor colegi (sic!)
ar trebui să zic că eu practic
"coaching ontologic şi leadership transformaţional"
cel puţin!
oi, oi, dragi antrenori, mai încet cu coaching-ul pe scări,
că a luat-o la vale, zău aşa..

21 nov. 2013

Coaching in Assessment Conversation


Asking is changing 
“A fundamental limit on the precision with which certain pairs of physical properties of a particle, such as position x and momentum p, can be simultaneously known.
                                                    (Uncertainty Principle)
Evaluation session is grounded in
asking questions:
Gathering/sending information
Building/maintaining relationship
Awaking creativity/Solving problems
Resolving conflicts/Making decisions
Staying on the track/Initiating action
Managing individual change


Questions are the most influential and creative aspect
of speaking and listening.
How to develop a systematic way of questioning:
Thinking about
Designing
Asking
“Only new questions
can call for new answers.”
(M.C. Goldberg)


Assessment conversation
Look who’s talking too
:)
There are internal conversations both verbal and nonverbal, and the questions asking inside
program our thoughts, feeling and actions
in site/sight.
Daniel Kahneman on the difference between
experience selves (ES) and remembrance selves (RS).

The ES lives its life continuesly, it has moments of experience – one aftter the other. (..)The RS defines a story - the story the memory delivers for us, and is also true that we make up changes, significant moments and endings, endings are very very important. (..)”


When asking a question are you as a manager-coach
experiencing your living-in-the present self or
you are preparing a story for your remembrance self?!
When answering a question is the employee-client
experiencing the living-in-the-present self
or he is preparing a story for her/his remembrance self?



Revista de Povestiri la Gaudeamus!


 stand 355, ultimul etaj.

 
Am încredere in Revista de Povestiri.
Doreşte să ne sprijine să fim mândri de noi!
(Şi nu, nu am să spun că asta e doar imaginaţie..)
Şi, da, îmi pare rău că acum două luni, a scris aşa:
Tremură degetul pe tastă, dar apăsăm
http://www.revistadepovestiri.ro/le-rev-est-mort-vive-le-pov/


Şi totuşi, am putea să o ajutăm să continue,
nu e nimic datat, sunt texte vii, jucăuşe, prospete,
aşa că putem să alegem să facem două cadouri într-unul:
să oferim reviste frumoase cuiva "tânăr la minte" -

aşa îşi deosebeşte (sic!) ea targetul -
şi să oferim Revistei şansa 

să mai adauge ceva ani vieţii ei frumoase :)

Da, vă invit!

20 nov. 2013

Avem o societate - cum procedează (10)


bună seara, societate civilă
când vine îngerul, dumneata îl.. citeşti?!

măcar să ştii şi să te sărbătoreşti
"în fiecare din zilele vieţii tale" - că e.

(imagine de la Violette V.-G.)



19 nov. 2013

'Emoţia' şefului se citeşte mai repede decât fişa postului...


O tehnică de măsurare ad-hoc a nivelului inteligenţei emoţionale a unui lider:  vorbeşte cu oamenii din subordinea ta şi vezi ce (vi) se întâmplă. Din păcate, în relaţia de muncă, cultura organizaţională acţionează ca un amortizor emoţional, astfel că liderul nu are parte de un feedback care să îl determine să îşi dezvolte inteligenţa emoţională. Unless he acts as a coach!

Din articolul publicat pe site-ul LEARNING NETWORK, aici:
Leadership-ul, o emoţie pe care o poţi antrena



18 nov. 2013

Cu domnul Caragiale despre.. public speaking


"Eu nu cer de la orator să mă lumineze, spune Caragiale, 
adoptând ironic rolul admiratorului unei asemenea retorici - 
îi pretind să mă-ncălzească. 
Oratorul trebuie să vină la tribună furios ca un leu, 
şi când o striga odată Fraaaţilor! 
să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. 
El n-are nevoie să spună nimic de la tribună; 
dar trebuie să mă-nfierbânte; 
să mă asude; să nu-mi dea pas să mai judec; 
să mă aiurească; să mă clatine fără a mă lăsa să răsuflu; 
să-mi dea creierul de pereţii capului 
prin salturi enorme de propoziţii, 
chiar ilogice, chiar absurde, 
stupide dacă e nevoie, numai să fie calde şi spontanee, 
până m-o năuci, până m-o face să scrâşnesc din dinţi 
şi să strig ca un turbat: sus poporul![..]." 

Preluare din România literară, aci
http://www.romlit.ro/s_se_revizuiesc_primesc

Cum se vede, e vorba despre.. căldură,
adică despre emoţii.
Să fie vorba numai despre inteligenţă emoţională?!

Am mai scris pe scurt despre inteligenţă emoţională aici:
Cum simt sinele altuia în sinea mea.
Am pus dinadins acest tag la postarea respectivă,
ca să atrag atenţia că fără cunoaşterea - şi recunoaşterea! -
valorii (şi valorilor, desigur) celui căruia îi vorbeşti,
"căldura" discursului e o formă de manipulare -
lipsită de morală, desigur.

Ia să vedem un discurs exemplar:




J.F. Kennedy zice:
"I take the pride in the words Ich Bin Ein Berliner"
Este exact mândria acelor zeci de mii de oameni din
Berlinul de Vest - mândrie speriată de nemernicii de după zid.
Ce a făcut J.F.K.?
A simţit sinele acelor germani în sinea sa.

Transcrierea discursului aci:
Ich Bin Ein Berliner Speech

"Căldura" fără simţire, da, e curat nesimţire, coane Fănică...
Degeaba deprinzi skill-uri de inteligent emoţional -
dacă nu eşti inteligent moral, nu faci decât să schilodeşti asistenţa.
Aşa că, până la urmă, e vorba de acelaşi lucru:
(Re)cunoaşte pe altul ca pe tine însuţi.

17 nov. 2013

"Ce îl face pe om să se simtă important?"


Ce m-a întrebat Revista de Povestiri.. şi ce am răspuns eu! ;)

Te simți un om important? Ce îl face pe un om să simtă important?
Domnule, da. Povestea e ceea ce îl face pe om să se simtă important – faptul că orice om are ataşată o poveste, pesemne că valoroasă, dacă celorlaţi le pare rău când… se termină. Aci recunosc că sunt inspirată de o frază din Confesiunile Sfântului Augustin. La moarte prietenului său, el se întreabă pentru ce e atât de supărat, şi îşi dă seama că e supărat că amintirea prietenului său o să moară atunci când o să moară el, Augustin. Păi, dacă altul simte că e importantă povestea mea când nu mai sunt (oricine aş fi eu!), cum să nu fiu eu important în viaţa mea, în viaţă fiind?! E o chestiune de stimă de sine şi de altul. Hai să ştim că suntem toţi importanţi!

Mai multe întrebări şi răspunsuri aci:

15 nov. 2013

"De mere, gândeşti că scrie!"


Ultima zi de înscrieri la atelierul de 
comunicare interpersonală din noiembrie, NESTworking. 
O lună, 2 întâlniri/săptămână de la 19:00, 1h:30, 400 lei, 
temă după fiecare curs, 
ne antrenăm conștientizarea, atenția, ascultarea, nonverbalul, 
orientarea (apropo de hărțile de care vorbea Magda în interviu),
încrederea, empatia, capacitatea de negociere, creativitatea în alegeri, 
flexibilitatea și mobilitatea spre scop.
 

Atelierul NESTworking = coaching 
pentru cei care vor să schimbe ceva în felul în care comunică.
Așteptăm motivațiile voastre la simina@revistadepovestiri.ro


 Interviu "Nimeni nu poate creşte pe altul micşorându-se pe sine"

13 nov. 2013

Se întâmplă ceva extraordinar: comunicarea! * ;-)


Am incercat sa aplic ce am invata la curs. Incredibil merge!
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ies din “harta” si sa-i tratez pe toti oamenii din jur ca fiind OK.
Si asertivitatea functioneaza! Oamenii din jur se simt mult mai bine cand aud altceva decat “probleme”, “nu pot”, “este imposibil” si altele din aceeasi categorie.
Cristian


imagine de aici: s3.amazonaws.com

Nu v-am spus direct, dar sunt convins ca stiti ca faceti parte din aceia care fac diferenta. Adica zi de zi ai de lucru cu tot felul de personaje (stiu ca "Toti oamenii sunt OK") si ai impresia ca lumea a luat-o razna. Si intr-o zi, cu totul neasteptat, te intalnesti cu cineva si spui: "Ecce homo".
Bogdan

Dupa cursul cu tine s-a intamplat ceva interesant. Pana acum, lunea era zi de cosmar. Ideea ca incepe o saptamana de lucru, ca ma duc iar la munca, imi crea o stare de disconfort. Cred ca si figura ]mi-era acra rau. Ei, de marti imi trecea. Lunea era un prag greu de trecut. Acum chiar vin de placere. Stiu ce am de facut (nu ca inainte nu stiam), dar ma raportez altfel. (..)
Si toate astea se intampla pt ca am fost la un curs de comunicare tinut de tine. Si iti multumesc din nou pt ca mi-ai oferit sansa sa descopar o alta eu. O cautam de ceva vreme, dar nu aveam "harta" catre mine. (..)
Trebuie sa iti dau un feed-back. Au citit mailul pe care l-am modificat împreună cu tine, si avem maine intalnire cu ei. Ne primesc la discutii. Este extraordinar. De 6 luni ne chinuim si uite ca pana la urma am reusit.
Elena

Atelierul m-a făcut să conștientizez anumite patternuri în comunicare (a mea și a altora) și mi-a dat dorința să schimb ceva, să nu las lucrurile pradă obișnuinței. M-a făcut mai atentă la cei din jur. Mi-a adus aminte cât de important este nonverbalul și mi-a revelat niște lucruri despre mine (de exemplu, că transmit prea multe prin nonverbal). Magda este o minunată, e o bucurie să o vezi comunicând, și te face să-ți dorești să fii și tu așa.
Miruna

Din prima zi a cursului viata s-a schimbat inspre bine. Iti multumesc, inca o data, pentru faptul ca ai ales sa faci un curs asa cum ai simtit ca trebuie mai bine. Daca profesorii pe care i-am avut in scoala ar fi depus macar jumatate din efortul depus de tine cred ca am fi fost cu totii mai fericiti.
Constantin

....................

Dacă vreţi să vi se întâmple...* ;-), vă aştept în cuib!
NESTworking atelier de comunicare editia a treia 
NESTworking este un format condensat de învăţare, cu tehnici specifice pentru a asigura ceea ce se numeşte ''coaching transformaţional''. Conţinutul şi structura provin dintr-un training de comunicare pentru oamenii de pe piaţa de capital - cursul respectiv a fost aşa de solicitat de către participanţi (se făceau liste de aşteptare!), încât numărul programat aproape că s-a dublat! Aici, un testimonial al Asociaţiei Brokerilor, alaturi de unul al unei doamne care a participat la workshop, profesor de comunicare la o facultate de profil.

Later edit (2016!): niuuuuu, între timp am ajuns la..ediţia 20 și ceva :) veniţi aici!
Şi NESTworking a fost apreciat drept cel mai bun format de antrenare din multe altele (sub licenţă internaţională!), în cadrul Leadership Summer Academy organizat de Teach for Romania: citiţi aici - mai lung: Însoţind cu admiraţie. Mai pe scurt: ''cel mai frumos curs la care am participat in viata mea'' (Anca), ''Şi după 15 luni îmi aduc aminte lucruri pe care le pot folosi'' (Silvia)

11 nov. 2013

Poţi să nu comunici! (O nouă axiomă?!)


La unul din trainingurile de comunicare
m-am îndoit pentru prima dată
de teoriile cercetătorilor (sic) americani.

Şcoala de la Palo Alto spune simplu
nişte adevăruri fundamentale despre comunicare:

“Nimeni nu poate să nu comunice. 

Nu exista posibilitatea de a nu comunica – 
fie direct, prin intermediul cuvintelor, 
fie indirect, prin limbajul nonverbal. 
Şi tăcerea, şi nemişcarea comunică. 
Comunicarea este un proces permanent.”
Paul Watzlawick

Ei bine, invitată să nu comunice nimic,
o colegă frumoasă, dar foarte manechin -
prea manechin! - almost..did it!
A fost destul de stânjenită de efect.
Până la urmă, cine vrea să trăiască 
fără să comunice ceva?!

Există un mare pericol al standardizării modelelor,
iar standardul nu are valoare de referinţă,
de model în adevăratul sens al cuvântului.
Un alt pericol este valorizarea excesivă a atitudinii.
Prea multă 'Prada' e prea puţină umanitate.

Avem în noi acest dar al comunicării.
Să îl folosim cu încredere, curaj şi creativitate.
Iată, când darul există, omul poate face să comunice
chiar şi manechinele de lemn.





9 nov. 2013

Un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”

Jocul interior, metodă de antrenament

(Este un text mai vechi, dar zic să îl scot mai în faţă :)
pentru că este ceea ce aplic ca abordare generală în atelierele de comunicare 
NESTworking şi în training şi coaching, în general)

”Intotdeauna are loc un joc interior în mintea ta, indiferent care e jocul exterior pe care îl joci. Măsura în care eşti conştient de acest joc interior este cea care face deosebirea dintre succes şi eşec.” – Tim GallweyV-aţi gândit vreodată că PIB-ul, acest acronim pentru ”produs intern brut” - perceput cel mai adesea drept ceva impus din afara ta, un obiectiv spre care eşti obligat să te îndrepţi şi pe care îl resimţi ca nefiind al tău, opus ţelului tău în viaţă – poate fi derivat din Performanţă Învăţare Bucurie? Este ceea ce propune Tim Gallwey în seria The Inner Game.

”Am studiat filozofia, dar nu m-a satisfăcut. Indiferent ce citeam şi ce făceam, mi se părea interesant şi continuam să citesc filozofie, dar ea nu răspundea deloc căutărilor mele. Aşa că eram gata pentru altceva. Cred că aceasta este cheia, acesta este momentul în care începi să asculţi. Începi să asculţi când vrei să ştii ceva. E mai greu să asculţi când crezi că ştii tot.” - spunea Gallwey în 2007 într-un interviu pentru monday9am.tv.

Momentul în care el ”a început să asculte” fusese cu ani în urmă, în anii 70, când, dorind să înţeleagă ce vrea să facă pe lumea asta, părăsise mediul universitar şi se apucase să dea lecţii de tenis, doar ca să aibă din ce să trăiască. A observat că performanţa elevilor săi nu creştea dacă antrenamentul şi învăţarea urmau metodele clasice de tip ”comandă şi controlează”. În timp ce instructorii de tenis îşi concentrau atenţia pe momentul lovirii mingii, Gallwey s-a focalizat pe ceea ce se întâmplă cu sportivul înainte de a o atinge.
A mai observat că majoritatea sportivilor care veneau la el făceau eforturi să ”repare” un aspect al prestaţiei lor de care nu erau mulţumiţi şi că se aşteptau ca el, antrenorul, să le ofere o soluţie. Pe de altă parte, a constatat că schimbarea apărea doar când oamenii aceia încetau să se mai străduiască şi aveau încredere în capacitatea lor de a învăţa din experienţă.

Gallwey şi-a dat seama că dialogul exterior, dintre el şi elev, este internalizat şi acţionează ca metodă de control, iar prin aceasta blochează calităţile naturale şi totodată abate concentrarea atenţiei de la prestaţia propriu-zisă la respectarea regulilor impuse.
Acest dialog interior se ducea între două voci – Gallwey le-a numit Eul 1, vocea care dă comenzi şi emite judecăţi, şi Eul 2, cea cu care vorbeşte şi care reprezintă, de fapt, pe cel care joacă în teren. În mod paradoxal, acest ”joc interior” ţinea fiinţa umană în afara ei înseşi, o oprea să se identifice cu ceea ce era cu adevărat, întrerupea starea de excelenţă continuă, cufundarea în sine, bucuria de a fi deplin.

p=P-i
Potenţialul (P) persoanei respective este împiedicat să îşi dea măsura reală a performanţei (p) înnăscute, de către aceste interferenţe (i) evaluative, preluate de Eul 1 din exteriorul individului. Astfel, se distorsionează imagine de sine, care, la rândul ei, distorsionează percepţia realităţii, făcând ca persoana să răspundă distorsionat şi astfel să ducă la


consolidarea imaginii de sine distorsionate – iar acest ciclu al interferenţei se repetă.

Jocul interior – cale mai bună pentru schimbare”Aha, mi-am zis, e vorba de ceva empiric - nu e filozofie pe care să o cred, e ceva ce pot învăţa, pot recunoaşte, pot valida în şi prin mine însumi.” (interviul citat)
Cum să îi antrenezi pe oameni să trăiască – să joace, să muncească – la nivelul potenţialului lor? Cum să împiedici ciclul interferenţei? Gallwey chiar a abordat empiric lucrurile: a observat ce se întâmplă, fără să evalueze critic, cu încredere în capacităţile lui, dar şi în ale celuilalt, alegând el singur ce învaţă şi lăsând celuilalt libertatea de a alege. A propus acelaşi lucru şi celui pe care îl antrena: să fie atent, să conştientizeze ceea ce se întâmplă fără să judece; să aibă încredere în Eul 2 (în el însuşi), să aleagă singur ce şi cum doreşte să înveţe. Rezultatul a fost o îmbunătăţire a performanţei ”ca prin magie”.
(e celebră ”fermecarea” în direct a lui Molly, o doamnă care, într-o viaţă relativ lungă, nu ţinuse niciodată în mână o racheta de tenis – filmuleţul poate fi găsit pe Internet)


Jocul interior – mobilitatea care asigură succesul

Tim Gallwey a înţeles că nu e vorba de ceva magic ci de ”a învăţa să înveţi” – folosind Atenţia concentrată, Căutarea şi alegerea responsabilă, Totala încredere în ceea ce eşti – ACT. Practicarea oricăreia dintre aceste metode necesită însă crearea unui ”mediu interior” adecvat – un joc interior câştigat constant de Eul 2, cel care vorbeşte în numele corpului tău, al potenţialului tău interior. Dintre tehnicile pentru a-l învinge pe Eul 1, cel care te judecă în numele unui corpuscul de norme exterioare, un rol important îl are găsirea acelor aspecte importante din activitate – variabilele critice pentru obţinerea succesului. Pentru a le găsi e nevoie de mobilitate – abilitatea de mişcare fără constrângeri de ordin intern, capacitatea de a da curs (sic) vieţii tale – acel sentiment de ”being in the flow”.

Deşi absolvent de Litere la Harvard, Gallwey este extrem de atent – practică, desigur, el însuşi ACTiunea (Awarness, Choice, Trust) – în a face accesibil Jocul interior: operaţionalizează conţinutul cercetării şi aplicării metodei definind clar câteva instrumente uşor de înţeles şi de aplicat de către oricine, de unul singur sau cu ajutorul unui antrenor. Este vorba de


”Stop”, ”Managerul vieţii tale”, ”Redefinire”, ”Întrebări de control”,”Transpunerea”, ”Atitudinea”, ”Stiloul magic”, ”PIB-ul” (performanţă, învăţare, bucurie).

(Articolul a apărut în primul număr, 2011,
 al revistei de people management AIDA
editată de România liberă
http://www.romanialibera.ro/aida )


despre Jocul interior si aici:

"Yeah, the trust. So, that everyone can be exactly what they are" Raimund Hoghe


"Maria Callas inspires me,
because she was so aware of the movement."

A very good interview about
Inner landscapes marked through simplicity
by Rosa Frank

http://www.dance-tech.net/profiles/blogs/interview-with-raimund-hoghe


(Originally published on blog Personal Cyber Botanica: www.lomodeedee.com)

8 nov. 2013

"Am aflat că nu ştiam ceea ce credeam că ştiu"


Atelierul de comunicare a ajuns la a treia generație, vă așteptăm să faceți parte din ea!

Dacă vreți să știți ce le-a adus bun atelierului celor care l-au urmat, iată:
Ediția a II-a:
  • Conștientizarea.
  • Am învățat să prețuiesc mai mult pe cei din jur, dar și pe mine. Magda mi-a indicat niște poteci ale mele către mine, astfel încât în fiecare zi descopăr lucruri noi despre mine. Învăț că e atât de greu să MĂ schimb încât nici nu mai îndrăznesc să pretind de la ALȚII să se schimbe! Î: Atelierul de comunicare? R: O revelație!
  • Am devenit mai atentă, mai receptivă la ce e în jurul meu.
  • De la fiecare întâlnire am plecat cu sentimentul copleșitor că totul este (sic!) bine. Pentru că mi-am reamintit ce uitasem (prin nefolosire) despre mine și despre ceilalți. Pentru că ceea ce am învățat mi-a desenat înainte un lung șir de uși ce abia așteaptă să fie deschise. (Adriana Savu)
  • Am aflat că nu știam ceea ce credeam că știu. (Lucian Mărgărit)
S-au deschis înscrierile la NESTworking!

"În afară de câini comunitari, altceva comunitar în România deocamdată nu e."



 " (..) cu timpul e și o chestie de oprit și conștientizat: 
ce fac eu în fiecare zi? 
Dar și de alocat timpul 
spre ce declari ca fiind important pentru tine. 
E nevoie de foarte mult autocontrol."

Am citat din interviul foarte bun de aici:
Oamenii şi resursele lor
în care se vede şi de ce "oamenii şi resursele lor"
pleacă din ţara.. lor!


5 nov. 2013

what a coach is experiencing through a coaching process


It is a very challenging approach regarding the coaching process,
because the listening is important for both
empowering the client and asking question
to enlarge her/his frame of reference.
Daniel Kahneman speaks about the difference between
experience selves (ES) and remembrance selves (RS).

„The ES lives its life continuesly, it has moments of experience – one aftter the other. (..)The RS defines a story - the story the memory delivers for us, and is also true that we make up changes, significant moments and endings, endings are very very important. (..)”

When asking a question are you – as a coach -
experiencing your living-in-the present self or
you are preparing a story for your remembrance self?!
When answering a question is the client experiences
the living-in-the-present self
or he is preparing a story for her/his remembrance self?

Of course, there are 4 possible positions in a coaching session
ES (coach) & ES (client)
ES (coach) & RS (client)
RS (coach) & ES (client)
RS (coach) & RS (client)

Which of these is the most appropriate –
given the mandatory need of autenticity in coaching?!
Is it about a dynamic movement through it?

Clients came in coaching because of RS.
The problem is in the (recent) past,
therefore it has all the RS’characteristics.
Oups. Is coaching about the mastery of producing
better endings for your RS?!

That specific approach of coaching of ’using the present situation’
is working on the mechanism of making-up RS on the spot –
therefore better use their ES.

So, maybe ES-RS*ES-ES*ES-RS*ES-ES
could be a good secquence, quite similar to GROW model.
As it is obvious, the coach must stick with his ES!

Hm. By ending this way, am I working at my own happy RS? :)

Here you are some transcripts from the video.

”The psychological present is set to be about 3 seconds long. In a lifetime there are about 600 millions of them.(..)Most of them don’t live a trace, most of them are completely ignored by the RS, and yet somehow you get a sense that they should count, that what happens in these moments it is our life.

The biggest difference between ES and RS is in the handling of time.RS is the one who has decisions. We actually don’t choose between expriencess, we chose between memories of experiences.
 We think about the future as anticipated memories, not as about experiences. (..)

The two selves bring up to notion of happiness. (..)RS: It is not about how happily that person live it is how satisfy or pleased that person is when that person thinks about her life. (..)
The main lesson is: you can know how satisfied is somebody with their life, and that really doesn’t teach you much about how happily they live their life. And vice versa. (..)”






Watching the video further you will find out which is the turning point for happiness in terms of USD – for USA population :)

3 nov. 2013

Ce-ţi e scris, ţara îţi scrie ;)


"Ţară, ţară! Vrem surprize!" (citat stradal)
!
Că bine zicea cine a zis:
"Putem înainta fără teama de a depăşi adevărul"


 Dar... nimic din ce nu primeşti nu ai meritat, am zis.

Citatul stradal e la kinder, când faci dreapta, 
din Piaţa Presei, poc, un panou: Ţară, ţară! 
haiti, mi-am zis,mă strigă! 
 (ca în reclama 1st war, ajunsă material didactic), 
dau să accelerez, poc!, al doilea panou: 
Vrem surprize! draceeeeeee :))) 

Iaca şi reclama.. lor
your country needs you 


Being that good in your very intention is never 'signing off'!


Aşa şi cu minunata intenţie a Revistei de Povestiri.

Care, acum o lună, a scris aşa:
Tremură degetul pe tastă, dar apăsăm
 :(

Dar sunt sigură că a citit-o cel puţin un Steve,
şi va să scrie!
Ca să nu mai zic că poate să o citescă încă, aici:
citeşte şi spune mai departe :)

"On the back cover of their final issue 

was a photograph of an early morning country road, 
the kind you might find yourself hitchhiking on 
if you were so adventurous. 
Beneath it were the words: 
“Stay Hungry. Stay Foolish.”
It was their farewell message as they signed off. 

Stay Hungry. Stay Foolish. 
And I have always wished that for myself. 
And now, as you graduate to begin anew, 
I wish that for you." 
Steve Jobs, Standford speech, 2004 
 Aici, coperta 4, ultimul număr al revistei care l-a inspirat pe Steve Jobs.
 

2 nov. 2013

Antrenarea simţului să fie bun


Învăţarea prin ceea ce vedem este învăţarea profundă,
acea învăţare a copilului în primii ani de viaţă când nu are competenţa vorbirii.
Deprinderile dobândite în acei ani
sunt extrem de greu de schimbat cu altele mai bune
tocmai pentru că ceea "ce învaţăm văzând" nu e deloc superficial.
În cursul acestui tip de învăţare ne modelăm valorile morale
(care, la rândul lor, ne modelează apiraţiile)
după cei care ne cresc -
şi e de observat că "cresc" poate să însemne
în multe cazuri "micşorează",
mai ales când suntem preluaţi de un sistem educaţional alunecos
tocmai din perspectivă morală.

Liderul este un model moral replicat (sic!) -
în organizaţie, învăţarea se produce tot pe căi vizuale:
e un comportament "oglindit"
aşa cum e văzut fizic (el, cu acţiuni cu tot),
şi urmat -
aşa cum e văzută în mintea "urmaşilor" viziunea pe care o afirmă.

Alinierea aspiraţiilor insului - mititel sau măricel - cu ceilalţi,
de regulă, toţi "măricei", nu garantează bunul simţ
nici în famile, nici în organizaţie.
Uneori, dimpotrivă!
Ştim cu toţii că există organizaţii în care
lipsa bunului simţ este norma.. de prestat
pentru avansarea ierarhică -
zona politicului nu este decât un caz "accentuat".

E adevărat că pare că vezi lipsa de bun simţ doar la altul.
Aşadar, e posibil să nu o vezi la tine?
Da, se poate să nu "ştii" când eşti lipsit de bun simţ:
atunci când ai practicat "lipsa" aşa de mult încât a devenit reflex.

Cum să dobândeşti reflexul bunului simţ? Ce-i de făcut?
Păi, să te antrenezi să formezi un nou obicei.
Ca în orice proces de învăţare, treci de la nu ştiu că nu ştiu
la ştiu că nu ştiu -
de exemplu, răspunzând la această întrebare foarte bună:
"Şi atunci ce devine mai important: 
să nu mint pentru că nu este bine sau să mă protejez?"*

Răspunsul tău este cel care constituie gradientul -
punctul de vedere (!) a creşterii noului obicei.
Apoi alegi ce să faci şi treci la faza următoare de învăţare:
ştiu că ştiu.. cum să am bun simţ.
Şi dacă ştii, îl exerciţi conştient până când devine.. reflex.
Nu ştii că ştii (ultima fază a învăţării) să ai bun simţ
pentru că nu mai e nevoie să ştii: e natura ta.
"Aşa sunt eu, am bun simţ."

*Întrebarea e din articolul Iulianei Stan, de aici
 http://www.businessmagazin.ro/opinii/opinie-iuliana-stan-bun-simt-11606535
 Postarea mea a apărut ca o reflecţie asupra textului respectiv,
 chiar ca o clarificare a unor aserţiuni spuse cam pripit.
 Din nou, vorba lui Goethe se adevereşte:
 totul e o ocazie să fii tot ce poţi. Mersi.

1 nov. 2013

a view with a point..


My Sorrow, when she's here with me,
Thinks these dark days of autumn rain
Are beautiful as days can be.
Robert Frost - My November Guest

(courtesy Cristina S. for quoting these beautiful lines)