La unul din trainingurile de comunicare
m-am îndoit pentru prima dată
de teoriile cercetătorilor (sic) americani.
Şcoala de la Palo Alto spune simplu
nişte adevăruri fundamentale despre comunicare:
“Nimeni nu poate să nu comunice.
Nu exista
posibilitatea de a nu comunica –
fie direct, prin intermediul cuvintelor,
fie
indirect, prin limbajul nonverbal.
Şi tăcerea, şi nemişcarea comunică.
Comunicarea este un proces permanent.”
Paul Watzlawick
Paul Watzlawick
Ei bine, invitată să nu comunice nimic,
o colegă frumoasă, dar foarte manechin -
prea manechin! - almost..did it!
A fost destul de stânjenită de efect.
Până la urmă, cine vrea să trăiască
fără să comunice ceva?!
Există un mare pericol al standardizării modelelor,
iar standardul nu are valoare de referinţă,
de model în adevăratul sens al cuvântului.
Un alt pericol este valorizarea excesivă a atitudinii.
Prea multă 'Prada' e prea puţină umanitate.
Avem în noi acest dar al comunicării.
Să îl folosim cu încredere, curaj şi creativitate.
Iată, când darul există, omul poate face să comunice
chiar şi manechinele de lemn.
Postări
