28 dec. 2013

Fernando Pessoa


SFAT

Înconjură pe cel ce te visezi
Cu ziduri. Și în locul gol, privit,
Printre grilajul marelui portic,
Flori multe, zâmbitoare, să plantezi,
Să te cunoască doar așa ivit.
Iar unde nu te văd, nu pui nimic.

Ronduri să faci cum alții au avut,
Unde privirea poate-întrezări
Grădina ta cum le-o vei arăta.
Dar unde ești al tău și nevăzut,
Să crească florile cum vor voi
Și lasă iarba slobodă așa.


Să fii o ființă dubă, apărată;
Și nimeni să nu poată ști, văzând,
Decât grădina care ești acu ‒
Grădină-ostentativă, rezervată,
Cu floarea-adevărată atingând
Mărunta iarbă ce n-o vezi nici tu…


Traducerea minunată de aici:
http://dancaragea54.wordpress.com/2013/07/14/fernando-pessoa-fernando-pessoa-conselhosfat/?relatedposts_exclude=312

27 dec. 2013

De Crăciun :)



Că crezi, că nu crezi, ceva tot crezi.
(care va să zică, am spus - oups!)

Umblă maica pe pământ, din casă-n casă întrebând, n-aţi văzut pe fiul sfânt?
Ba noi, maică, l-am văzut, numa’ nu l-am cunoscut.
Fiu-i lesnă de-al cunoaşte căci pe sfântă faţa lui scrisă-i raza soarelui, mai în jos pe umerei, scrişi îs doi luceferei, mai în jos pe la brăţărele scrisă-i luna cu tri stele.
Ba noi, maică, l-am văzut, la curţăli lui Pilat, răstignit pi’un lemn de brad.
Maica o’nceput a plânge şi’o vărsat lacrămi cu sânge, soarele s’ăntunecat, luna-n sânge s-o schimbat.
Să trăim la mulţi ani!
 
Acu, să recunoaştem.


22 dec. 2013

Teaming-up pe româneşte :)

 
 Intrebarea care a iscat discuţia suna aşa:
”Ce categorie de coechipieri preferati sa aveti in echipa:
inteligenti, dar mai greu de stapanit
sau
limitati, dar credinciosi..
Construirea unei echipe este pe cat de dificila pe atat de importanta pentru evolutia afacerii in care activati .

Ce fel de echipa aveti ?”
şi a fost pusă aici:
http://www.linkedin.com/groupAnswers?viewQuestionAndAnswers=&gid=160364&disc
Citind prin(tre) răspunsuri, mi-am dat seama că:
Se pune intrebarea cum sa fie ceilalti, inainte sa se intrebe cum e cel ce intreaba.
Se crede ca oamenii sunt combinatii de 1 si 0.
A aparut cuvantul ”ACHIVITATE”
(produs chiar de cel care a lansat discutia) –
cu urmatoarele intelesuri complexe:
activitate inteligenta (derivat din IQivitate), respectiv
activitate indeplinita (derivat din AQUISvitate)
(care confirma cunoscuta sintagma pe care o emit aici pentru intaia oara(:)):
mintea curiosului singura isi gaseste raspunsul!)
”Se poate numi doar pana unde se cunoaste.”
(Wittgenstein se vede ca stia asta de la Ion.
Ion e din bancul spus acolo:
Ioane, cum se zice corect, funicular sau furnicular?

Ion - dupa cateva minute de gandire - la ce?!)
Cioran NU era ambitios – desi a avut incredere in el.
Tzeapa, ca si realitatea (sic!), e complexa.
Daca te autodepasesti, nu inseamna ca ai ramas in urma ta.
La job e ca in fotbal şi in armata:
lumea se lupta si (se) sapa. De aceea conteaza… generalul.
Oamenii sunt valorosi pentru ei insisi. Valoarea cuiva scade
daca altul se ocupa sa o scada.
Obiectivele cuiva nu au nicio legatura cu obiectivele altora.
E greu sa faci FATZA problemelor daca tii de scaun cu dintii.
Ceea ce ai, cu aia te (re)prezinti. (poate sa fie si o capra)
Darwin nu a considerat managerii specie, ca urmare,
natural, nu i-a selectat.
Intr-o organizatie trebuie sa te preocupe
cum esti perceput, nu cum esti.
Daca vrei sa responzabilizezi angajatii, trebuie sa le dai puterea.
If you pay peanuts, you get monkeys.
Multi manageri isi selecteaza in mod constient subalternii. Altii, nu.
Daca angajatul e loial, inseamna ca e supus,
n-are opinie personala şi nici nu (poate) alege!
Managerul vrea sa palpeze rezultatele si
sa cunoasca personalitatea celui ce le produce.
(si invers! – care.. invers? invers si atat)
Lupta intre inteligenta si prostie e nedreapta.
(True. „Mama prostilor e mereu gravida”/Exarhu)
Pozitia face succesul. (eh)
Daca doresti mai mult, dai cu capul de plafon.
Indispensabilii sunt buni. (ca sa nu folosesc exprimarea lui Platon)
(s-a spus ca ”e bine sa ai intotdeauna in preajma un taun
(”ca sa folosesc exprimarea lui Platon”) care sa intepe, sa piste si
sa tina treaz. In marea majoritate a cazurilor este foarte enervant,
dar on the long run, e indispensabil”.)
Angajaţii generează rezultate bune pentru sefi,
nu pentru ei însisi. De altfel, ei NU au obiective personale.
"Locus"
(s-a subliniat ca ”Ambitia e cu internal locus of control.
Invidia e cu external locus of control.”)
a ajuns din latina in engleza neschimbat, spre deosebire de
"condus cu mana" care a dat management. (:))
Dorel nu are nici potential, nici calitati deosebite,
desi e brand personal naţional!
Ca sa ajungem o societate prospera, trebuie sa ne mutam langa una care e.
!
Concluzia despre cum sa-ti faci/conduci echipa ar fi:
Poti sa lucrezi cu oameni desosebiti numai daca ai timp.
Angajaţii nu isi stiu rolul, de aceea ei sunt plasati.
Inteligenţa şi loialitatea NU pot convieţui.
Exploatarea, manipularea, reorientarea, lucratura si canalizarea (sic!)
omului de catre om sunt the core managerial skills.

Hm. Nimeni nu vrea sa urce Carpatii!!!
(s-a spus: ”Urcatul pe dealuri e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe munte. Urcatul pe munte e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Mont Blanc. Urcatul pe Mont Blanc e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Everest.”)
Deci:
-Cum se zice in romaneste management, leadership, improvement, enabler, drive?!
-La ce?!!! – zice Tot Ion
-La filozofie!

Acta est fabula. Asa ca am urmatoarea intrebare:
Poti sa crezi ca TOTI oamenii au capacitatea sa gandeasca si sa aleaga? Ca au!
Si urmatorul raspuns la întrebare:
avand in vedere ”spune-mi cu cine te aduni, ca sa iti spun cine esti”,
ai echipa care esti!
(de ce, madam, de ce? de franghie, nene Iancule!)

Cat despre evoluţia afacerii – pai, ca echipa!,
e intr-una din etapele clasice:
Forming, Storming, Norming, Performing …

As mai zice ca impartirea oamenilor in
”Inteligenti, dar mai greu de stapanit si limitati, dar credinciosi”
il scoate din echipa pe Einstein!
El era inteligent, dar destul de greu de stapanit,
si, totodata, limitat, dar credincios – ca zicea:
”nu m-am gandit la multe lucruri, dar m-am gandit mult la un singur lucru”.
Acu, noi la care lucru sa ne gandim mult?!
:)

De reţinut: în discuţie au fost şi intervenţii ale altor persoane decât cele cu funcţii manageriale; punctul lor de vedere s-ar putea rezuma la ”culegi ce semeni”, dacă e să traduc funcţia de coaching a leadershipului :))); aceste persoane au pus o serie de întrebări ”cutremurătoare” pentru edificiul mental românesc - solid, căci construit adânc pe ”las-o, bă, că merge!”- au încercat să provoace schimbarea cadrului de referinţă – cum se spune în coaching; aceste persoane erau de profesie coach.

(
toate asertiunile de mai sus folosesc cuvinte din discutie, luate cate... altfel :);
cand am spus ca zic eu, am zis eu;
la Ion, Platon, Locus şi Mont Blanc s-a referit Radu Mihaiu,
care mi-a dat voie sa-l citez, in scris, cu stiloul omonim :))




20 dec. 2013

Do something! (You can't tell how you like it till you've done something..)


MA: I like it very much, but I don’t know what you’ll think of it.
SK: Neither do I. Let’s hear it.
MA: But what if you don’t like it?
SK: I can’t tell till I’ve heard it.

 A fabulous interview with Martha Argerich
 But one doesn’t choose to be a performer. 
One doesn’t choose one’s character.
I think one’s character is formed early and then you happen to be a performer later.


"But why not [Beethoven] Four? 
Perhaps because 
it’s wise not to touch what you really love? I  don’t know."
Martha Argerich

19 dec. 2013

Avem o societate - cum procedează (15)


bună dimineaţa, societate civilă

"Şi dacă o casă se va dezbina în sine, 

casa aceea nu va mai putea să se ţină"
Marcu, 3:25
mai cunoscută ca vorba a lui Abraham Lincoln, 1858:
"A house divided against itself cannot stand. I believe this government cannot endure, permanently, half slave and half free. I do not expect the Union to be dissolved — I do not expect the house to fall — but I do expect it will cease to be divided."


hai să căutăm şi înde noi,
pe pereţei, prin profil, prin cover
suntem acoperiţi.. moral?

ştim care sunt valorile şi principiile democraţiei?
le "purtăm"?!



17 dec. 2013

Despre importanţa primei naturi!


"Constantin Noica: „Va veni un moment cînd veţi înţelege 
că limitele interioare sînt mai greu de depăşit 
decît limitele exterioare.“ 
Am descoperit, într-adevăr, că libertăţile proaspăt cîştigate 
nu garantează succesul, nu te eliberează de tine însuţi, 
de inerţiile şi idiosincraziile proprii, de blocajul – 
greu de trecut – al firii tale. 
Într-un anumit sens, 
libertatea e mult mai solicitantă decît prizonieratul: 
îţi trebuie imaginaţie, tenacitate, putere, răbdare, curaj. 
Trebuie, cu alte cuvinte, să-ţi evaluezi corect resursele, 
să lucrezi cu sinele tău, 
să-l modelezi în perspectiva scopurilor pe care ţi le propui. 
Libertatea e, prin urmare, terenul de luptă al eului 
cu nelibertăţile dinlăuntrul său."
Andrei Pleşu 
din articolul de aici:

Articolul se referă la libertatea aşteptată în comunism,
dar care, o dată ce a venit, nu a rezolvat 
tot ceea ce era aşteptat (sic!) să rezolve la nivel personal.
(La nivel social nici atât)

Dacă citim pasajul de mai sus în termenii specifici antrenării,
identificăm uşor o mică spirală de învăţare de tip GROW,
precum şi o partidă interioară între un Eu 1, 
cel al nelibertăţilor dobândite, ca să zic aşa,
cele devenite "a doua natură", cum spunem,
şi care blochează Eul 2 - firea să.. fie, şi acest Eu 2..

 “The sight of a child…will arouse certain longings in adult, 
civilized persons — longings which relate to 
the unfulfilled desires and needs of those parts of the personality 
which have been blotted out of the total picture 
in favor of the adapted persona.”
C.G. Jung, Memories, Dreams, Reflections

O întrebare bună de antrenament - împotriva adaptării - pentru poate fi:
ceea ce faci acum faci că e prima ta natură
sau faci că e.. a doua natură?
De altfel, deseori ne opunem schimbării zicând:
''Dar asta a ajuns să fie a doua natură pentru mine!''
Aristotel e citat adesea cu observarea
"eşti cum eşti /faci cea mai mare parte din timp"
Hai să ne dăm voie să fim în felul nostru.

16 dec. 2013

Coaching cu metoda focalizării pe soluţie (modele de coaching / 7)

Foarte multe din demersurile noastre de a schimba ceva sunt focalizate pe problemă, adică încercăm să mergem mai departe explorând problema: încercăm să înţelegem ce este ea, ce a determinat apariţia ei, şi ce trebuie să facem ca să scăpăm de ea.

O astfel de abordare funcţionează chiar bine în multe situaţii, anume în cele în care e vorba de dispozitive, de maşinării sau obiecte făcute de om. De exemplu, dacă observăm că maşina se cam duce într-o parte, ne gândim să vedem cam care e situaţia roţilor, descoperim că un cauciuc este desumflat, îl înlocuim şi problema este rezolvată!

Dar când avem de-a face cu oameni, dignosticarea problemei ne dă adesea prea puţine indicaţii despre cum ar putea ea să fie rezolvată, iar concentrarea pe problemă înrăutăţeşte adeseori situaţia. Din fericire, putem să ne focalizăm atenţia pe soluţie.

La baza coaching-ului care foloseşte orientarea pe soluţie stau următoarele:
-         află ce funcţionează în situaţia dată şi fă mai mult acel lucru
-         opreşte-te din a face ceea ce nu merge şi fă altceva în loc de asta.

Această abordare a antrenamentului nu înseamnă că refuzăm să discutăm cu clientul despre problema lui ci că folosim orice conversaţia despre problemă pentru a descoperi ce vrea să facă clientul, pentru a afla care este pasiunea lui, căror lucruri se dedică, şi de a scoate la lumină – sau chiar de a desţeleni – dovezi ale abilităţilor şi resurselor pe care persoana respectivă le are şi le foloseşte deja.

OSKAR este un acronim pentru setarea cadrului de coaching cu metoda focalizării pe soluţie.

  1. Outcome/rezultat/
-         Care este obiectivul acestui antrenament?
-         Ce vrei să obţii azi?

  1. Scaling/măsurarea/
-         Pe o scală de la 0 la 10, unde 0 reprezintă situaţia cea mai rea prin care a trecut persoana respectivă, şi 10 viitorul pe care şi-l doreşte, unde ar plasa situaţia în care se găseşte acum?
-         Eşti la n acum, ce ai făcut pentru a ajunge la acest nivel?
-         Cum ai să ştii că ai ajuns la n+1?

  1. Know-how şi resources/cunoştinţe şi resurse
-         Ce te ajută, ce îţi e de folos ca să acţionezi la nivelul n pe scala respectivă, mai degrabă decât la nivelul 0?
-         Când s-a întâmplat să ai rezultatul dorit, chiar şi într-o măsură mică?
-         Ce ai făcut ca să obţii asta? Cum ai făcut asta?

  1. Affirm and action/afirmare şi acţiune
-         Ce merge deja bine?
-         Care e cel mai mic pas care poate să urmeze după ceea ce deja ai obţinut?
-         Eşti la n acum, ce ar trebuie să refaci ca să ajungi la n+1?

  1. Review/re-vederea: ce este mai bine?
-         Ce ai făcut ca să determini să aibă loc schimbarea?
-         Ce afecte au avut schimbările?
-         Ce te gândeşti să schimbi mai departe?


Mulţumiri Dr. Mike Munro Turner pentru permisiunea de a prelua textul de mai sus.
http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 
Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

Esti de pe aici?!


Ce înseamnă că 'nu eşti de pe aici'?
”Crezi că oamenii vor să fie mândri şi bucuroşi de ei înşişi şi de cei din jurul lor.” Mica Domniţă.
Pe scurt, faci o revistă de povestiri - scurte, deci.
Munceşti de nu mai poţi, tu şi prietenul tău imaginar mov, şi câteva mâini, cu din ce în ce mai puţine degete. http://www.revistadepovestiri.ro/le-rev-est-mort-vive-le-pov/

Puteţi - încă! - să susţineţi acest proiect frumos oferind cel puţin o Revistă de Povestiri în cadouri frumoase de moşi.
 Cumpără şi dă mai departe :)

Preţul este redus, dar conţinutul este la fel de bun de citit - e o colecţie de texte literare scurte şi vii -
o revistă de imaginaţie ”la viaţă”, nu de informaţie la zi.




Avem o societate - cum procedează (13)

bună dimineaţa, societate civilă 

"Dacă ţi se pare că nu eşti suficient de bun, 

dacă te compari cu alţii şi te simţi mic, 
dacă sunt oameni care te critică 
şi te fac să te simţi rău, 
nu te lăsa prins în spirala asta. 
Iubeşte-te şi ai grijă de tine, 
viaţa e frumoasă când nu te simţi dator 
să faci, să fii, să ai.
Doreşte-ţi să fii mai bun la ce te face fericit. Şi atât
Cu drag,
Simina"

Editorial, Revista de Povestiri, 8, noiembrie 2012

imagine de la Cristina S.

work by robert taplin, vocea interioară


10 dec. 2013

"De ce ai casa plină de cărţi?"


Da, am multe cărţi, şi bune. Totdeauna am citit mult. 
Cititul îţi dezvoltă „tăcerea prezentă”, 
ca să zic aşa, iar asta este tehnica de bază în coaching – 
aveam să aflu mult mai târziu. 
Poate aşa am ajuns să fiu antrenor până să ştiu că e o meserie – 
chiar din liceu, erau colegi lângă care tăceam bine :) 
şi ei găseau singuri soluţii la problemele lor. 

Cititul îţi dezvoltă ascultarea, atenţia la altul. 
Explorarea pereţilor şi găsirea cailor verzi – 
verzi, adică buni de mers înainte. 

Pe de altă parte, orice mare scriitor e 
un coach avant la lettre – 
am şi o rubrică pe blog numită aşa. 
Pentru că orice mare scriitor e foarte atent la el însuşi, 
are, cum ar fi, un coach interior căruia îi acordă toată atenţia. 
La Eminescu se vede foarte frumos cum funcţionează. 
Zice el că e preocupat să „găsească punctul întrebării”, 
pentru a creşte, pentru 
„a ridica lucrurile asupra manierei lor de a fi”. 
Este exact ce propune coachingul profesionist: 
să măreşti cadrul de referinţă, să cauţi opţiuni, 
să faci altfel lucrurile, mai bine pentru viaţa ta.

Un pasaj forte frumos de antrenare este în Şotron
minunata carte a lui Cortazar: 
„Am impresia că îndată ce am să îndrept ca lumea cuiele, 
 o să ştiu la ce îmi sunt de folos.” 
Ce e foarte interesant, şi mă validează ca profesionist în ale citirii – 
dar şi în ale coachingului! – 
e că acest pasaj pe care l-am reţinut bine 
e tocmai sămânţa din care a crescut cartea, 
aşa povestea Cortazar într-un interviu.
Cititul te antrenează să simţi esenţialul – punctul de creştere.

Aş vrea să mai adaug că mă ocup şi să transmit obiceiul lecturii, 
explorez cu un domnuleţ minunat 
(pe care nu îl cunosc decât din postări!) 
varianta ca toată lumea să vină la nunta lui 
cu cadoul într-o carte, nu în plic :))

din interviul de aici:

9 dec. 2013

"Dance, even if you have nowhere to do it but your living room."


 "Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40-year-olds I know still don't."

"Enjoy your body. Use it every way you can. Don't be afraid of it or of what other people think of it. It's the greatest instrument you'll ever own."

transcript din film, şi anume din articolul de aici, despre care Kurt Vonnegut a zis că ar fi fost bucuros să îl scrie el (textul este cel mai adesea atribuit lui :))

http://www.chicagotribune.com/news/columnists/chi-schmich-sunscreen-column,0,4054576.column




7 dec. 2013

Să pornim de la ce există


"Pentru orb, asta este situaţia, el cu asta trăieşte,
nu de la ce nu există. Nu suferă după ceva ce nu există.
Nici noi nu vedem nicio culoare în dreapta violetului,
în spectru, şi nu-i nimic.
Dacă ne simţim nefericiţi nu e din cauza asta."

Scrisorar, Mihail Şişkin

The Storytelling Coach (modele de coaching / 6)


Coach-ul povestitor

Acest model de coaching poate părea neobişnuit având în vedere că a fost alcătuit pentru un anumit domeniu: cum să spui o poveste (storytelling).
A fost descris de Doug Lipman în lucrarea Storytelling Coach, şi s-a dovedit că această metodă de a-i antrena pe oameni să fie povestitori de succes poate fi aplicată în mult mai multe domenii decât cele vizate iniţial.

Lipman foloseşte o structură de coaching în patru părţi. În ordinea descrescătoare a importanţei lor, acestea sunt: ascultă, oferă aprecieri, oferă sugestii şi gestionează obiectivele rămase.

  • Ascultarea: este cel mai puternic instrument în cadrul acestui model, având în vedere că se subliniază că ascultarea activă, empatică are un aport de 80% în beneficiul general adus de coaching. Într-adevăr, în unele sesiuni, ascultarea este tot ce trebuie să facă un coach. Este, totodată, intervenţia cu cel mai scăzut risc.
  • Aprecierea: este al doilea cel mai puternic instrument.El aduce circa 15% din beneficiul potenţial pe care îl are clientul din coaching, şi implică un risc un pic mai crescut decât activitatea de a asculta.
  • Sugerarea: are intenţia de a lărgi concepţia despre ceea ce este posibil prin a propune alternative pe care clientul-povestitor ar putea să le aleagă )declarându-şi reacţiile personale faţă de ceea ce îi prezintă antrenorul) sau punând întrebări care să suscite creativitatea.
  • „De ce altceva ai nevoie?”:  faptul de a fi ascultat ajută să iasă la iveală unicitatea coachee-ului şi a demersului său; aprecierea îi dă acestuia informaţii despre ce anume are succes în demersul său, iar  sugestiile îi oferă informaţii despre căi posibile de îmbunătăţire. Singurul lucru care mai rămâne de făcut este să descoperi ce altceva mai are nevoie coachee-ul.

Cartea The Storytelling Coach se încheie cu concluzia că: „Societatea actuală perpetuează o mare convingere distructivă, şi anume: „mergi singur”. Coaching-ul este o tehnică pentru a ne echipa cu extraordinara putere a lui „mergem împreună”. Coaching-ul ne ajută să gustăm bucuria de a trăi o viaţă în care ne sprijinim şi suntem sprijin unii altora.”

Mulţumiri Dr. Mike Munro Turner pentru permisiunea de a prelua textul de mai sus.
http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 
Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.


30 nov. 2013

Avem o societate - cum procedează (12)


bună ziua, societate civilă :)
 

hai să fim eleganţi! (să ne dispunem, zic)
să ne purtăm şi să ne exprimăm graţios, distins, moral.

iaca nişte definiţii - în franceză, altfel cum!?
"Qui a de l'aisance, de la grâce dans ses manières, son habillement.
Se dit d'un habillement qui manifeste de la part de la personne qui le porte un goût certain, ou qui lui donne une grande distinction.
Se dit de quelque chose qui se distingue par l'agrément, la distinction de sa forme, de sa disposition.
Se dit d'une manière de s'exprimer agréable, sans lourdeur.
Se dit d'une manière d'agir distinguée moralement"


 
imaginea de aici Petali di Seta

fiecare cu firea sa (sic)


Dacă te mănâncă un porc, el nu are nicio vină.
(e natura lui - am zis)

Zicerea originală e
"Dacă te amesteci în tărâţe te mănâncă porcii"
preluarea cea mai frecventă e.. de liniştire:
lasă, tu nu ai nicio vină,
astea, tărâţele, ele au.

Dar responsabilitatea?
Responsabilitatea de natura ta.

26 nov. 2013

Are people reluctant to success?!

The habit of success*

I put the question bellow on some coaching groups discussions.
Are people reluctant to success?! How come?
I noticed that the very effect of any good coaching question is the ‘immediate success’ of the people you coach. ‘immediate success’ = the body’s feeling when the child makes his very first baby-step; a feeling of lightening and wellbeing after getting into the chosen action, on the begining spot.
And yet there is a kind of resistance. ..

In terms of Neurology, when you do something often enough
it becomes a habit –
a habit is something you do without resistance.
A kind of the 4th level of learning,
doing unconsciously what you do long enough consciously.

Is it reluctance to success an informations for coach
that the client hasn’t
the habit of success”?!

Isn't it that baby-steps technique an approach
to engramme solid paths in client's brain,
getting him used with success?

Is it success something to be memorized
and to recall on the spot?

Let'a try some answers together :)

I was thinking about the way we Romanians react,
in society, politics, media -
consolidating 'the habit of failure' -
we already had build through centuries..
*after proudly (:)) writting the title,
I checked with the Internet,
and here you are an interesting book -
as far as I cruised through it.
http://www.amazon.com/Habit-Success-Henry-Toi/dp/9380227221

if you read untill here :)))
it is a 100% probability to enjoy these too:

http://coaching2success.blogspot.com/2008/11/inner-for.html

http://coaching2success.blogspot.com/2010/05/basic-approach-to-life-and-mop-model-in.html

http://coaching2success.blogspot.com/2010/03/out-of-box-there-is-nothing.html

25 nov. 2013

Communication technique - Case study 4 (intraorganizational, in writing)


Situaţia:
manager de manageri iritati
schimb de emails aproape agresiv
trebuie sa le raspundă tuturor din lista

Clarificarea:
inteleg ca X conduce proiectul  si avea un schedule
si acu i se cere sa isi asume altul - in 24 de ore
iar Y a fost imperativa FARA sa fi armonizat ceea ce cere
cu ceea ce stiu ca se poate cei care trebuie sa faca lucrurile.
inteleg ca tu trebuie sa le comunici ceva/in asa fel
incat ei sa faca un pas inainte, nu sa stea pe loc, 
sau, si mai rau, de suparare ca "nu au contat'', sa dea inapoi.
inteleg ca intalnirea de maine trebuie sa aiba rost 
si pentru unii si pentru altii,
scopul final fiind el insusi un scop comun.

Rezolvarea:

Dear all!

Let me share with you a recent finding about the meaning of ROI:
Return Of Involvement (apud Kevin Roberts, CEO Saatchi&Saatchi).

I do appreciate the keen evaluation of the present situation, and the requested pace of our work as a highly involved and very useful approach, and I want to thank you all.

I strongly believe that a deadline is not a dead-end, but a better place to develop further: it is a level achieved assuming and reaching goals through respectfully communicate and coordinate with each others.

I also do appreciate your time quality – as well as I do appreciate mine  

Let us use tomorrow meeting as an effective feed-forward for an easier final prioritization council.
Please, feel free to openly discuss ongoing change requests list, and using the meeting as an opportunity for great team working.

And I strongly believe you have to invest empowerment and reason to get ROI – both in terms of involvement, and investment.

See you tomorrow around a ”meet-able” table :)

Best regards,

Tehnica: aplicarea primei reguli de comunicare :)

First Rule:
genuinely choose/cherish/celebrate
the other’s and your joy of being
choose respectfully/cherish playfully/celebrate authentic

alt studiu de caz, aici:


Cum mă comunic (despre calitatea prezenţei)



E vorba şi de curajul să fii cine eşti.
Şi de capacitatea de a te transmite prin cuvinte -
prin alegerea lor, prin aşezarea în frază,
prin conţinut, prin valorile pe care le afirmi trăindu-le.

Cineva m-a întrebat:
„Tu chiar trăieşti cum vrei să fii? Că aşa pare!”
Aşa e.
Din interviul de aci:
Cum nu mi-am pierdut.. AER-ul! ;)

Iată şi două comunicări şi efectele lor:
o vizuală şi o auditivă :)

"Asa te imaginam mereu..."
Irina N., o dragă prietenă pe FB, despre poza de profil,
nu ne cunoaştem, dar ne citim :) 

"Eram sigur că tu eşti! 
Am auzit vocea şi mi-am zis că trebuie că ea e Magda."
Viorel P., un admirabil în ale training-ului,
la o conferinţă de coaching, 
nu ne cunoşteam dar ne citeam :)

Un master coach canadian mi-a scris,
după un schimb scurt de mesaje pe e-mail:
"You must be a good coach 
because of the quality of your presence"


23 nov. 2013

Avem o societate - cum procedează (11)

bună dimineaţa, societate civilă :)

ai grijă ce vrei, că.. aia poţi!


variaţiunile pe.. torsiuni pot duce la distorsiuni*

şi un articol bun de citit semnalat de Sidonia Bogdan:
"Generatia ikids e mai desteapta decat generatiile anterioare datorita tehnologiei? 

Nu. Poate mai priceputa. 
Consumul excesiv de net afecteaza latura afectiva, asta fiind nota de plata a noii generatii” http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sanatate/medic-neurolog-sub-efectul-tehnologiilor-creierul-se-distorsioneaza-317929.html



*de exemplu, în chestia coaching-ului, 
dacă mă iau după.. ultimele descoperiri ale savanţilor colegi (sic!)
ar trebui să zic că eu practic
"coaching ontologic şi leadership transformaţional"
cel puţin!
oi, oi, dragi antrenori, mai încet cu coaching-ul pe scări,
că a luat-o la vale, zău aşa..

21 nov. 2013

Coaching in Assessment Conversation


Asking is changing 
“A fundamental limit on the precision with which certain pairs of physical properties of a particle, such as position x and momentum p, can be simultaneously known.
                                                    (Uncertainty Principle)
Evaluation session is grounded in
asking questions:
Gathering/sending information
Building/maintaining relationship
Awaking creativity/Solving problems
Resolving conflicts/Making decisions
Staying on the track/Initiating action
Managing individual change


Questions are the most influential and creative aspect
of speaking and listening.
How to develop a systematic way of questioning:
Thinking about
Designing
Asking
“Only new questions
can call for new answers.”
(M.C. Goldberg)


Assessment conversation
Look who’s talking too
:)
There are internal conversations both verbal and nonverbal, and the questions asking inside
program our thoughts, feeling and actions
in site/sight.
Daniel Kahneman on the difference between
experience selves (ES) and remembrance selves (RS).

The ES lives its life continuesly, it has moments of experience – one aftter the other. (..)The RS defines a story - the story the memory delivers for us, and is also true that we make up changes, significant moments and endings, endings are very very important. (..)”


When asking a question are you as a manager-coach
experiencing your living-in-the present self or
you are preparing a story for your remembrance self?!
When answering a question is the employee-client
experiencing the living-in-the-present self
or he is preparing a story for her/his remembrance self?



Revista de Povestiri la Gaudeamus!


 stand 355, ultimul etaj.

 
Am încredere in Revista de Povestiri.
Doreşte să ne sprijine să fim mândri de noi!
(Şi nu, nu am să spun că asta e doar imaginaţie..)
Şi, da, îmi pare rău că acum două luni, a scris aşa:
Tremură degetul pe tastă, dar apăsăm
http://www.revistadepovestiri.ro/le-rev-est-mort-vive-le-pov/


Şi totuşi, am putea să o ajutăm să continue,
nu e nimic datat, sunt texte vii, jucăuşe, prospete,
aşa că putem să alegem să facem două cadouri într-unul:
să oferim reviste frumoase cuiva "tânăr la minte" -

aşa îşi deosebeşte (sic!) ea targetul -
şi să oferim Revistei şansa 

să mai adauge ceva ani vieţii ei frumoase :)

Da, vă invit!

20 nov. 2013

Avem o societate - cum procedează (10)


bună seara, societate civilă
când vine îngerul, dumneata îl.. citeşti?!

măcar să ştii şi să te sărbătoreşti
"în fiecare din zilele vieţii tale" - că e.

(imagine de la Violette V.-G.)



19 nov. 2013

'Emoţia' şefului se citeşte mai repede decât fişa postului...


O tehnică de măsurare ad-hoc a nivelului inteligenţei emoţionale a unui lider:  vorbeşte cu oamenii din subordinea ta şi vezi ce (vi) se întâmplă. Din păcate, în relaţia de muncă, cultura organizaţională acţionează ca un amortizor emoţional, astfel că liderul nu are parte de un feedback care să îl determine să îşi dezvolte inteligenţa emoţională. Unless he acts as a coach!

Din articolul publicat pe site-ul LEARNING NETWORK, aici:
Leadership-ul, o emoţie pe care o poţi antrena



18 nov. 2013

Cu domnul Caragiale despre.. public speaking


"Eu nu cer de la orator să mă lumineze, spune Caragiale, 
adoptând ironic rolul admiratorului unei asemenea retorici - 
îi pretind să mă-ncălzească. 
Oratorul trebuie să vină la tribună furios ca un leu, 
şi când o striga odată Fraaaţilor! 
să mă facă pe mine, fratele lui, să sar din loc. 
El n-are nevoie să spună nimic de la tribună; 
dar trebuie să mă-nfierbânte; 
să mă asude; să nu-mi dea pas să mai judec; 
să mă aiurească; să mă clatine fără a mă lăsa să răsuflu; 
să-mi dea creierul de pereţii capului 
prin salturi enorme de propoziţii, 
chiar ilogice, chiar absurde, 
stupide dacă e nevoie, numai să fie calde şi spontanee, 
până m-o năuci, până m-o face să scrâşnesc din dinţi 
şi să strig ca un turbat: sus poporul![..]." 

Preluare din România literară, aci
http://www.romlit.ro/s_se_revizuiesc_primesc

Cum se vede, e vorba despre.. căldură,
adică despre emoţii.
Să fie vorba numai despre inteligenţă emoţională?!

Am mai scris pe scurt despre inteligenţă emoţională aici:
Cum simt sinele altuia în sinea mea.
Am pus dinadins acest tag la postarea respectivă,
ca să atrag atenţia că fără cunoaşterea - şi recunoaşterea! -
valorii (şi valorilor, desigur) celui căruia îi vorbeşti,
"căldura" discursului e o formă de manipulare -
lipsită de morală, desigur.

Ia să vedem un discurs exemplar:




J.F. Kennedy zice:
"I take the pride in the words Ich Bin Ein Berliner"
Este exact mândria acelor zeci de mii de oameni din
Berlinul de Vest - mândrie speriată de nemernicii de după zid.
Ce a făcut J.F.K.?
A simţit sinele acelor germani în sinea sa.

Transcrierea discursului aci:
Ich Bin Ein Berliner Speech

"Căldura" fără simţire, da, e curat nesimţire, coane Fănică...
Degeaba deprinzi skill-uri de inteligent emoţional -
dacă nu eşti inteligent moral, nu faci decât să schilodeşti asistenţa.
Aşa că, până la urmă, e vorba de acelaşi lucru:
(Re)cunoaşte pe altul ca pe tine însuţi.

17 nov. 2013

"Ce îl face pe om să se simtă important?"


Ce m-a întrebat Revista de Povestiri.. şi ce am răspuns eu! ;)

Te simți un om important? Ce îl face pe un om să simtă important?
Domnule, da. Povestea e ceea ce îl face pe om să se simtă important – faptul că orice om are ataşată o poveste, pesemne că valoroasă, dacă celorlaţi le pare rău când… se termină. Aci recunosc că sunt inspirată de o frază din Confesiunile Sfântului Augustin. La moarte prietenului său, el se întreabă pentru ce e atât de supărat, şi îşi dă seama că e supărat că amintirea prietenului său o să moară atunci când o să moară el, Augustin. Păi, dacă altul simte că e importantă povestea mea când nu mai sunt (oricine aş fi eu!), cum să nu fiu eu important în viaţa mea, în viaţă fiind?! E o chestiune de stimă de sine şi de altul. Hai să ştim că suntem toţi importanţi!

Mai multe întrebări şi răspunsuri aci:

15 nov. 2013

"De mere, gândeşti că scrie!"


Ultima zi de înscrieri la atelierul de 
comunicare interpersonală din noiembrie, NESTworking. 
O lună, 2 întâlniri/săptămână de la 19:00, 1h:30, 400 lei, 
temă după fiecare curs, 
ne antrenăm conștientizarea, atenția, ascultarea, nonverbalul, 
orientarea (apropo de hărțile de care vorbea Magda în interviu),
încrederea, empatia, capacitatea de negociere, creativitatea în alegeri, 
flexibilitatea și mobilitatea spre scop.
 

Atelierul NESTworking = coaching 
pentru cei care vor să schimbe ceva în felul în care comunică.
Așteptăm motivațiile voastre la simina@revistadepovestiri.ro


 Interviu "Nimeni nu poate creşte pe altul micşorându-se pe sine"

13 nov. 2013

Se întâmplă ceva extraordinar: comunicarea! * ;-)


Am incercat sa aplic ce am invata la curs. Incredibil merge!
Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ies din “harta” si sa-i tratez pe toti oamenii din jur ca fiind OK.
Si asertivitatea functioneaza! Oamenii din jur se simt mult mai bine cand aud altceva decat “probleme”, “nu pot”, “este imposibil” si altele din aceeasi categorie.
Cristian


imagine de aici: s3.amazonaws.com

Nu v-am spus direct, dar sunt convins ca stiti ca faceti parte din aceia care fac diferenta. Adica zi de zi ai de lucru cu tot felul de personaje (stiu ca "Toti oamenii sunt OK") si ai impresia ca lumea a luat-o razna. Si intr-o zi, cu totul neasteptat, te intalnesti cu cineva si spui: "Ecce homo".
Bogdan

Dupa cursul cu tine s-a intamplat ceva interesant. Pana acum, lunea era zi de cosmar. Ideea ca incepe o saptamana de lucru, ca ma duc iar la munca, imi crea o stare de disconfort. Cred ca si figura ]mi-era acra rau. Ei, de marti imi trecea. Lunea era un prag greu de trecut. Acum chiar vin de placere. Stiu ce am de facut (nu ca inainte nu stiam), dar ma raportez altfel. (..)
Si toate astea se intampla pt ca am fost la un curs de comunicare tinut de tine. Si iti multumesc din nou pt ca mi-ai oferit sansa sa descopar o alta eu. O cautam de ceva vreme, dar nu aveam "harta" catre mine. (..)
Trebuie sa iti dau un feed-back. Au citit mailul pe care l-am modificat împreună cu tine, si avem maine intalnire cu ei. Ne primesc la discutii. Este extraordinar. De 6 luni ne chinuim si uite ca pana la urma am reusit.
Elena

Atelierul m-a făcut să conștientizez anumite patternuri în comunicare (a mea și a altora) și mi-a dat dorința să schimb ceva, să nu las lucrurile pradă obișnuinței. M-a făcut mai atentă la cei din jur. Mi-a adus aminte cât de important este nonverbalul și mi-a revelat niște lucruri despre mine (de exemplu, că transmit prea multe prin nonverbal). Magda este o minunată, e o bucurie să o vezi comunicând, și te face să-ți dorești să fii și tu așa.
Miruna

Din prima zi a cursului viata s-a schimbat inspre bine. Iti multumesc, inca o data, pentru faptul ca ai ales sa faci un curs asa cum ai simtit ca trebuie mai bine. Daca profesorii pe care i-am avut in scoala ar fi depus macar jumatate din efortul depus de tine cred ca am fi fost cu totii mai fericiti.
Constantin

....................

Dacă vreţi să vi se întâmple...* ;-), vă aştept în cuib!
NESTworking atelier de comunicare editia a treia 
NESTworking este un format condensat de învăţare, cu tehnici specifice pentru a asigura ceea ce se numeşte ''coaching transformaţional''. Conţinutul şi structura provin dintr-un training de comunicare pentru oamenii de pe piaţa de capital - cursul respectiv a fost aşa de solicitat de către participanţi (se făceau liste de aşteptare!), încât numărul programat aproape că s-a dublat! Aici, un testimonial al Asociaţiei Brokerilor, alaturi de unul al unei doamne care a participat la workshop, profesor de comunicare la o facultate de profil.

Later edit (2016!): niuuuuu, între timp am ajuns la..ediţia 20 și ceva :) veniţi aici!
Şi NESTworking a fost apreciat drept cel mai bun format de antrenare din multe altele (sub licenţă internaţională!), în cadrul Leadership Summer Academy organizat de Teach for Romania: citiţi aici - mai lung: Însoţind cu admiraţie. Mai pe scurt: ''cel mai frumos curs la care am participat in viata mea'' (Anca), ''Şi după 15 luni îmi aduc aminte lucruri pe care le pot folosi'' (Silvia)

11 nov. 2013

Poţi să nu comunici! (O nouă axiomă?!)


La unul din trainingurile de comunicare
m-am îndoit pentru prima dată
de teoriile cercetătorilor (sic) americani.

Şcoala de la Palo Alto spune simplu
nişte adevăruri fundamentale despre comunicare:

“Nimeni nu poate să nu comunice. 

Nu exista posibilitatea de a nu comunica – 
fie direct, prin intermediul cuvintelor, 
fie indirect, prin limbajul nonverbal. 
Şi tăcerea, şi nemişcarea comunică. 
Comunicarea este un proces permanent.”
Paul Watzlawick

Ei bine, invitată să nu comunice nimic,
o colegă frumoasă, dar foarte manechin -
prea manechin! - almost..did it!
A fost destul de stânjenită de efect.
Până la urmă, cine vrea să trăiască 
fără să comunice ceva?!

Există un mare pericol al standardizării modelelor,
iar standardul nu are valoare de referinţă,
de model în adevăratul sens al cuvântului.
Un alt pericol este valorizarea excesivă a atitudinii.
Prea multă 'Prada' e prea puţină umanitate.

Avem în noi acest dar al comunicării.
Să îl folosim cu încredere, curaj şi creativitate.
Iată, când darul există, omul poate face să comunice
chiar şi manechinele de lemn.





9 nov. 2013

Un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”

Jocul interior, metodă de antrenament

(Este un text mai vechi, dar zic să îl scot mai în faţă :)
pentru că este ceea ce aplic ca abordare generală în atelierele de comunicare 
NESTworking şi în training şi coaching, în general)

”Intotdeauna are loc un joc interior în mintea ta, indiferent care e jocul exterior pe care îl joci. Măsura în care eşti conştient de acest joc interior este cea care face deosebirea dintre succes şi eşec.” – Tim GallweyV-aţi gândit vreodată că PIB-ul, acest acronim pentru ”produs intern brut” - perceput cel mai adesea drept ceva impus din afara ta, un obiectiv spre care eşti obligat să te îndrepţi şi pe care îl resimţi ca nefiind al tău, opus ţelului tău în viaţă – poate fi derivat din Performanţă Învăţare Bucurie? Este ceea ce propune Tim Gallwey în seria The Inner Game.

”Am studiat filozofia, dar nu m-a satisfăcut. Indiferent ce citeam şi ce făceam, mi se părea interesant şi continuam să citesc filozofie, dar ea nu răspundea deloc căutărilor mele. Aşa că eram gata pentru altceva. Cred că aceasta este cheia, acesta este momentul în care începi să asculţi. Începi să asculţi când vrei să ştii ceva. E mai greu să asculţi când crezi că ştii tot.” - spunea Gallwey în 2007 într-un interviu pentru monday9am.tv.

Momentul în care el ”a început să asculte” fusese cu ani în urmă, în anii 70, când, dorind să înţeleagă ce vrea să facă pe lumea asta, părăsise mediul universitar şi se apucase să dea lecţii de tenis, doar ca să aibă din ce să trăiască. A observat că performanţa elevilor săi nu creştea dacă antrenamentul şi învăţarea urmau metodele clasice de tip ”comandă şi controlează”. În timp ce instructorii de tenis îşi concentrau atenţia pe momentul lovirii mingii, Gallwey s-a focalizat pe ceea ce se întâmplă cu sportivul înainte de a o atinge.
A mai observat că majoritatea sportivilor care veneau la el făceau eforturi să ”repare” un aspect al prestaţiei lor de care nu erau mulţumiţi şi că se aşteptau ca el, antrenorul, să le ofere o soluţie. Pe de altă parte, a constatat că schimbarea apărea doar când oamenii aceia încetau să se mai străduiască şi aveau încredere în capacitatea lor de a învăţa din experienţă.

Gallwey şi-a dat seama că dialogul exterior, dintre el şi elev, este internalizat şi acţionează ca metodă de control, iar prin aceasta blochează calităţile naturale şi totodată abate concentrarea atenţiei de la prestaţia propriu-zisă la respectarea regulilor impuse.
Acest dialog interior se ducea între două voci – Gallwey le-a numit Eul 1, vocea care dă comenzi şi emite judecăţi, şi Eul 2, cea cu care vorbeşte şi care reprezintă, de fapt, pe cel care joacă în teren. În mod paradoxal, acest ”joc interior” ţinea fiinţa umană în afara ei înseşi, o oprea să se identifice cu ceea ce era cu adevărat, întrerupea starea de excelenţă continuă, cufundarea în sine, bucuria de a fi deplin.

p=P-i
Potenţialul (P) persoanei respective este împiedicat să îşi dea măsura reală a performanţei (p) înnăscute, de către aceste interferenţe (i) evaluative, preluate de Eul 1 din exteriorul individului. Astfel, se distorsionează imagine de sine, care, la rândul ei, distorsionează percepţia realităţii, făcând ca persoana să răspundă distorsionat şi astfel să ducă la


consolidarea imaginii de sine distorsionate – iar acest ciclu al interferenţei se repetă.

Jocul interior – cale mai bună pentru schimbare”Aha, mi-am zis, e vorba de ceva empiric - nu e filozofie pe care să o cred, e ceva ce pot învăţa, pot recunoaşte, pot valida în şi prin mine însumi.” (interviul citat)
Cum să îi antrenezi pe oameni să trăiască – să joace, să muncească – la nivelul potenţialului lor? Cum să împiedici ciclul interferenţei? Gallwey chiar a abordat empiric lucrurile: a observat ce se întâmplă, fără să evalueze critic, cu încredere în capacităţile lui, dar şi în ale celuilalt, alegând el singur ce învaţă şi lăsând celuilalt libertatea de a alege. A propus acelaşi lucru şi celui pe care îl antrena: să fie atent, să conştientizeze ceea ce se întâmplă fără să judece; să aibă încredere în Eul 2 (în el însuşi), să aleagă singur ce şi cum doreşte să înveţe. Rezultatul a fost o îmbunătăţire a performanţei ”ca prin magie”.
(e celebră ”fermecarea” în direct a lui Molly, o doamnă care, într-o viaţă relativ lungă, nu ţinuse niciodată în mână o racheta de tenis – filmuleţul poate fi găsit pe Internet)


Jocul interior – mobilitatea care asigură succesul

Tim Gallwey a înţeles că nu e vorba de ceva magic ci de ”a învăţa să înveţi” – folosind Atenţia concentrată, Căutarea şi alegerea responsabilă, Totala încredere în ceea ce eşti – ACT. Practicarea oricăreia dintre aceste metode necesită însă crearea unui ”mediu interior” adecvat – un joc interior câştigat constant de Eul 2, cel care vorbeşte în numele corpului tău, al potenţialului tău interior. Dintre tehnicile pentru a-l învinge pe Eul 1, cel care te judecă în numele unui corpuscul de norme exterioare, un rol important îl are găsirea acelor aspecte importante din activitate – variabilele critice pentru obţinerea succesului. Pentru a le găsi e nevoie de mobilitate – abilitatea de mişcare fără constrângeri de ordin intern, capacitatea de a da curs (sic) vieţii tale – acel sentiment de ”being in the flow”.

Deşi absolvent de Litere la Harvard, Gallwey este extrem de atent – practică, desigur, el însuşi ACTiunea (Awarness, Choice, Trust) – în a face accesibil Jocul interior: operaţionalizează conţinutul cercetării şi aplicării metodei definind clar câteva instrumente uşor de înţeles şi de aplicat de către oricine, de unul singur sau cu ajutorul unui antrenor. Este vorba de


”Stop”, ”Managerul vieţii tale”, ”Redefinire”, ”Întrebări de control”,”Transpunerea”, ”Atitudinea”, ”Stiloul magic”, ”PIB-ul” (performanţă, învăţare, bucurie).

(Articolul a apărut în primul număr, 2011,
 al revistei de people management AIDA
editată de România liberă
http://www.romanialibera.ro/aida )


despre Jocul interior si aici:

"Yeah, the trust. So, that everyone can be exactly what they are" Raimund Hoghe


"Maria Callas inspires me,
because she was so aware of the movement."

A very good interview about
Inner landscapes marked through simplicity
by Rosa Frank

http://www.dance-tech.net/profiles/blogs/interview-with-raimund-hoghe


(Originally published on blog Personal Cyber Botanica: www.lomodeedee.com)

8 nov. 2013

"Am aflat că nu ştiam ceea ce credeam că ştiu"


Atelierul de comunicare a ajuns la a treia generație, vă așteptăm să faceți parte din ea!

Dacă vreți să știți ce le-a adus bun atelierului celor care l-au urmat, iată:
Ediția a II-a:
  • Conștientizarea.
  • Am învățat să prețuiesc mai mult pe cei din jur, dar și pe mine. Magda mi-a indicat niște poteci ale mele către mine, astfel încât în fiecare zi descopăr lucruri noi despre mine. Învăț că e atât de greu să MĂ schimb încât nici nu mai îndrăznesc să pretind de la ALȚII să se schimbe! Î: Atelierul de comunicare? R: O revelație!
  • Am devenit mai atentă, mai receptivă la ce e în jurul meu.
  • De la fiecare întâlnire am plecat cu sentimentul copleșitor că totul este (sic!) bine. Pentru că mi-am reamintit ce uitasem (prin nefolosire) despre mine și despre ceilalți. Pentru că ceea ce am învățat mi-a desenat înainte un lung șir de uși ce abia așteaptă să fie deschise. (Adriana Savu)
  • Am aflat că nu știam ceea ce credeam că știu. (Lucian Mărgărit)
S-au deschis înscrierile la NESTworking!

"În afară de câini comunitari, altceva comunitar în România deocamdată nu e."



 " (..) cu timpul e și o chestie de oprit și conștientizat: 
ce fac eu în fiecare zi? 
Dar și de alocat timpul 
spre ce declari ca fiind important pentru tine. 
E nevoie de foarte mult autocontrol."

Am citat din interviul foarte bun de aici:
Oamenii şi resursele lor
în care se vede şi de ce "oamenii şi resursele lor"
pleacă din ţara.. lor!


5 nov. 2013

what a coach is experiencing through a coaching process


It is a very challenging approach regarding the coaching process,
because the listening is important for both
empowering the client and asking question
to enlarge her/his frame of reference.
Daniel Kahneman speaks about the difference between
experience selves (ES) and remembrance selves (RS).

„The ES lives its life continuesly, it has moments of experience – one aftter the other. (..)The RS defines a story - the story the memory delivers for us, and is also true that we make up changes, significant moments and endings, endings are very very important. (..)”

When asking a question are you – as a coach -
experiencing your living-in-the present self or
you are preparing a story for your remembrance self?!
When answering a question is the client experiences
the living-in-the-present self
or he is preparing a story for her/his remembrance self?

Of course, there are 4 possible positions in a coaching session
ES (coach) & ES (client)
ES (coach) & RS (client)
RS (coach) & ES (client)
RS (coach) & RS (client)

Which of these is the most appropriate –
given the mandatory need of autenticity in coaching?!
Is it about a dynamic movement through it?

Clients came in coaching because of RS.
The problem is in the (recent) past,
therefore it has all the RS’characteristics.
Oups. Is coaching about the mastery of producing
better endings for your RS?!

That specific approach of coaching of ’using the present situation’
is working on the mechanism of making-up RS on the spot –
therefore better use their ES.

So, maybe ES-RS*ES-ES*ES-RS*ES-ES
could be a good secquence, quite similar to GROW model.
As it is obvious, the coach must stick with his ES!

Hm. By ending this way, am I working at my own happy RS? :)

Here you are some transcripts from the video.

”The psychological present is set to be about 3 seconds long. In a lifetime there are about 600 millions of them.(..)Most of them don’t live a trace, most of them are completely ignored by the RS, and yet somehow you get a sense that they should count, that what happens in these moments it is our life.

The biggest difference between ES and RS is in the handling of time.RS is the one who has decisions. We actually don’t choose between expriencess, we chose between memories of experiences.
 We think about the future as anticipated memories, not as about experiences. (..)

The two selves bring up to notion of happiness. (..)RS: It is not about how happily that person live it is how satisfy or pleased that person is when that person thinks about her life. (..)
The main lesson is: you can know how satisfied is somebody with their life, and that really doesn’t teach you much about how happily they live their life. And vice versa. (..)”






Watching the video further you will find out which is the turning point for happiness in terms of USD – for USA population :)