Intrebarea care a iscat discuţia suna aşa:
”Ce categorie de coechipieri preferati sa aveti in echipa:
inteligenti, dar mai greu de stapanit
sau
limitati, dar credinciosi..
Construirea unei echipe este pe cat de dificila pe atat de importanta pentru evolutia afacerii in care activati .
Ce fel de echipa aveti ?”
şi a fost pusă aici:
http://www.linkedin.com/groupAnswers?viewQuestionAndAnswers=&gid=160364&disc
Citind prin(tre) răspunsuri, mi-am dat seama că:
Se pune intrebarea cum sa fie ceilalti, inainte sa se intrebe cum e cel ce intreaba.
Se crede ca oamenii sunt combinatii de 1 si 0.
A aparut cuvantul ”ACHIVITATE”
(produs chiar de cel care a lansat discutia) –
cu urmatoarele intelesuri complexe:
activitate inteligenta (derivat din IQivitate), respectiv
activitate indeplinita (derivat din AQUISvitate)
(care confirma cunoscuta sintagma pe care o emit aici pentru intaia oara(:)):
mintea curiosului singura isi gaseste raspunsul!)
”Se poate numi doar pana unde se cunoaste.”
(Wittgenstein se vede ca stia asta de la Ion.
Ion e din bancul spus acolo:
Ioane, cum se zice corect, funicular sau furnicular?
Ion - dupa cateva minute de gandire - la ce?!)
Cioran NU era ambitios – desi a avut incredere in el.
Tzeapa, ca si realitatea (sic!), e complexa.
Daca te autodepasesti, nu inseamna ca ai ramas in urma ta.
La job e ca in fotbal şi in armata:
lumea se lupta si (se) sapa. De aceea conteaza… generalul.
Oamenii sunt valorosi pentru ei insisi. Valoarea cuiva scade
daca altul se ocupa sa o scada.
Obiectivele cuiva nu au nicio legatura cu obiectivele altora.
E greu sa faci FATZA problemelor daca tii de scaun cu dintii.
Ceea ce ai, cu aia te (re)prezinti. (poate sa fie si o capra)
Darwin nu a considerat managerii specie, ca urmare,
natural, nu i-a selectat.
Intr-o organizatie trebuie sa te preocupe
cum esti perceput, nu cum esti.
Daca vrei sa responzabilizezi angajatii, trebuie sa le dai puterea.
If you pay peanuts, you get monkeys.
Multi manageri isi selecteaza in mod constient subalternii. Altii, nu.
Daca angajatul e loial, inseamna ca e supus,
n-are opinie personala şi nici nu (poate) alege!
Managerul vrea sa palpeze rezultatele si
sa cunoasca personalitatea celui ce le produce.
(si invers! – care.. invers? invers si atat)
Lupta intre inteligenta si prostie e nedreapta.
(True. „Mama prostilor e mereu gravida”/Exarhu)
Pozitia face succesul. (eh)
Daca doresti mai mult, dai cu capul de plafon.
Indispensabilii sunt buni. (ca sa nu folosesc exprimarea lui Platon)
(s-a spus ca ”e bine sa ai intotdeauna in preajma un taun
(”ca sa folosesc exprimarea lui Platon”) care sa intepe, sa piste si
sa tina treaz. In marea majoritate a cazurilor este foarte enervant,
dar on the long run, e indispensabil”.)
Angajaţii generează rezultate bune pentru sefi,
nu pentru ei însisi. De altfel, ei NU au obiective personale.
"Locus"
(s-a subliniat ca ”Ambitia e cu internal locus of control.
Invidia e cu external locus of control.”)
a ajuns din latina in engleza neschimbat, spre deosebire de
"condus cu mana" care a dat management. (:))
Dorel nu are nici potential, nici calitati deosebite,
desi e brand personal naţional!
Ca sa ajungem o societate prospera, trebuie sa ne mutam langa una care e.
!
Concluzia despre cum sa-ti faci/conduci echipa ar fi:
Poti sa lucrezi cu oameni desosebiti numai daca ai timp.
Angajaţii nu isi stiu rolul, de aceea ei sunt plasati.
Inteligenţa şi loialitatea NU pot convieţui.
Exploatarea, manipularea, reorientarea, lucratura si canalizarea (sic!)
omului de catre om sunt the core managerial skills.
Hm. Nimeni nu vrea sa urce Carpatii!!!
(s-a spus: ”Urcatul pe dealuri e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe munte. Urcatul pe munte e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Mont Blanc. Urcatul pe Mont Blanc e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Everest.”)
Deci:
-Cum se zice in romaneste management, leadership, improvement, enabler, drive?!
-La ce?!!! – zice Tot Ion
-La filozofie!
Acta est fabula. Asa ca am urmatoarea intrebare:
Poti sa crezi ca TOTI oamenii au capacitatea sa gandeasca si sa aleaga? Ca au!
Si urmatorul raspuns la întrebare:
avand in vedere ”spune-mi cu cine te aduni, ca sa iti spun cine esti”,
ai echipa care esti!
(de ce, madam, de ce? de franghie, nene Iancule!)
Cat despre evoluţia afacerii – pai, ca echipa!,
e intr-una din etapele clasice:
Forming, Storming, Norming, Performing …
As mai zice ca impartirea oamenilor in
”Inteligenti, dar mai greu de stapanit si limitati, dar credinciosi”
il scoate din echipa pe Einstein!
El era inteligent, dar destul de greu de stapanit,
si, totodata, limitat, dar credincios – ca zicea:
”nu m-am gandit la multe lucruri, dar m-am gandit mult la un singur lucru”.
Acu, noi la care lucru sa ne gandim mult?!
:)
De reţinut: în discuţie au fost şi intervenţii ale altor persoane decât cele cu funcţii manageriale; punctul lor de vedere s-ar putea rezuma la ”culegi ce semeni”, dacă e să traduc funcţia de coaching a leadershipului :))); aceste persoane au pus o serie de întrebări ”cutremurătoare” pentru edificiul mental românesc - solid, căci construit adânc pe ”las-o, bă, că merge!”- au încercat să provoace schimbarea cadrului de referinţă – cum se spune în coaching; aceste persoane erau de profesie coach.
(toate asertiunile de mai sus folosesc cuvinte din discutie, luate cate... altfel :);
cand am spus ca zic eu, am zis eu;
la Ion, Platon, Locus şi Mont Blanc s-a referit Radu Mihaiu,
care mi-a dat voie sa-l citez, in scris, cu stiloul omonim :))
”Ce categorie de coechipieri preferati sa aveti in echipa:
inteligenti, dar mai greu de stapanit
sau
limitati, dar credinciosi..
Construirea unei echipe este pe cat de dificila pe atat de importanta pentru evolutia afacerii in care activati .
Ce fel de echipa aveti ?”
şi a fost pusă aici:
http://www.linkedin.com/groupAnswers?viewQuestionAndAnswers=&gid=160364&disc
Citind prin(tre) răspunsuri, mi-am dat seama că:
Se pune intrebarea cum sa fie ceilalti, inainte sa se intrebe cum e cel ce intreaba.
Se crede ca oamenii sunt combinatii de 1 si 0.
A aparut cuvantul ”ACHIVITATE”
(produs chiar de cel care a lansat discutia) –
cu urmatoarele intelesuri complexe:
activitate inteligenta (derivat din IQivitate), respectiv
activitate indeplinita (derivat din AQUISvitate)
(care confirma cunoscuta sintagma pe care o emit aici pentru intaia oara(:)):
mintea curiosului singura isi gaseste raspunsul!)
”Se poate numi doar pana unde se cunoaste.”
(Wittgenstein se vede ca stia asta de la Ion.
Ion e din bancul spus acolo:
Ioane, cum se zice corect, funicular sau furnicular?
Ion - dupa cateva minute de gandire - la ce?!)
Cioran NU era ambitios – desi a avut incredere in el.
Tzeapa, ca si realitatea (sic!), e complexa.
Daca te autodepasesti, nu inseamna ca ai ramas in urma ta.
La job e ca in fotbal şi in armata:
lumea se lupta si (se) sapa. De aceea conteaza… generalul.
Oamenii sunt valorosi pentru ei insisi. Valoarea cuiva scade
daca altul se ocupa sa o scada.
Obiectivele cuiva nu au nicio legatura cu obiectivele altora.
E greu sa faci FATZA problemelor daca tii de scaun cu dintii.
Ceea ce ai, cu aia te (re)prezinti. (poate sa fie si o capra)
Darwin nu a considerat managerii specie, ca urmare,
natural, nu i-a selectat.
Intr-o organizatie trebuie sa te preocupe
cum esti perceput, nu cum esti.
Daca vrei sa responzabilizezi angajatii, trebuie sa le dai puterea.
If you pay peanuts, you get monkeys.
Multi manageri isi selecteaza in mod constient subalternii. Altii, nu.
Daca angajatul e loial, inseamna ca e supus,
n-are opinie personala şi nici nu (poate) alege!
Managerul vrea sa palpeze rezultatele si
sa cunoasca personalitatea celui ce le produce.
(si invers! – care.. invers? invers si atat)
Lupta intre inteligenta si prostie e nedreapta.
(True. „Mama prostilor e mereu gravida”/Exarhu)
Pozitia face succesul. (eh)
Daca doresti mai mult, dai cu capul de plafon.
Indispensabilii sunt buni. (ca sa nu folosesc exprimarea lui Platon)
(s-a spus ca ”e bine sa ai intotdeauna in preajma un taun
(”ca sa folosesc exprimarea lui Platon”) care sa intepe, sa piste si
sa tina treaz. In marea majoritate a cazurilor este foarte enervant,
dar on the long run, e indispensabil”.)
Angajaţii generează rezultate bune pentru sefi,
nu pentru ei însisi. De altfel, ei NU au obiective personale.
"Locus"
(s-a subliniat ca ”Ambitia e cu internal locus of control.
Invidia e cu external locus of control.”)
a ajuns din latina in engleza neschimbat, spre deosebire de
"condus cu mana" care a dat management. (:))
Dorel nu are nici potential, nici calitati deosebite,
desi e brand personal naţional!
Ca sa ajungem o societate prospera, trebuie sa ne mutam langa una care e.
!
Concluzia despre cum sa-ti faci/conduci echipa ar fi:
Poti sa lucrezi cu oameni desosebiti numai daca ai timp.
Angajaţii nu isi stiu rolul, de aceea ei sunt plasati.
Inteligenţa şi loialitatea NU pot convieţui.
Exploatarea, manipularea, reorientarea, lucratura si canalizarea (sic!)
omului de catre om sunt the core managerial skills.
Hm. Nimeni nu vrea sa urce Carpatii!!!
(s-a spus: ”Urcatul pe dealuri e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe munte. Urcatul pe munte e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Mont Blanc. Urcatul pe Mont Blanc e un foarte bun antrenament pentru urcatul pe Everest.”)
Deci:
-Cum se zice in romaneste management, leadership, improvement, enabler, drive?!
-La ce?!!! – zice Tot Ion
-La filozofie!
Acta est fabula. Asa ca am urmatoarea intrebare:
Poti sa crezi ca TOTI oamenii au capacitatea sa gandeasca si sa aleaga? Ca au!
Si urmatorul raspuns la întrebare:
avand in vedere ”spune-mi cu cine te aduni, ca sa iti spun cine esti”,
ai echipa care esti!
(de ce, madam, de ce? de franghie, nene Iancule!)
Cat despre evoluţia afacerii – pai, ca echipa!,
e intr-una din etapele clasice:
Forming, Storming, Norming, Performing …
As mai zice ca impartirea oamenilor in
”Inteligenti, dar mai greu de stapanit si limitati, dar credinciosi”
il scoate din echipa pe Einstein!
El era inteligent, dar destul de greu de stapanit,
si, totodata, limitat, dar credincios – ca zicea:
”nu m-am gandit la multe lucruri, dar m-am gandit mult la un singur lucru”.
Acu, noi la care lucru sa ne gandim mult?!
:)
De reţinut: în discuţie au fost şi intervenţii ale altor persoane decât cele cu funcţii manageriale; punctul lor de vedere s-ar putea rezuma la ”culegi ce semeni”, dacă e să traduc funcţia de coaching a leadershipului :))); aceste persoane au pus o serie de întrebări ”cutremurătoare” pentru edificiul mental românesc - solid, căci construit adânc pe ”las-o, bă, că merge!”- au încercat să provoace schimbarea cadrului de referinţă – cum se spune în coaching; aceste persoane erau de profesie coach.
(toate asertiunile de mai sus folosesc cuvinte din discutie, luate cate... altfel :);
cand am spus ca zic eu, am zis eu;
la Ion, Platon, Locus şi Mont Blanc s-a referit Radu Mihaiu,
care mi-a dat voie sa-l citez, in scris, cu stiloul omonim :))
Postări
