Că crezi, că nu crezi, ceva tot crezi.
(care va să zică, am spus - oups!)
Umblă maica pe pământ, din casă-n casă întrebând, n-aţi
văzut pe fiul sfânt?
Ba noi, maică, l-am văzut, numa’ nu l-am cunoscut.
Fiu-i lesnă de-al cunoaşte căci pe sfântă faţa lui scrisă-i
raza soarelui, mai în jos pe umerei, scrişi îs doi luceferei, mai în jos pe la
brăţărele scrisă-i luna cu tri stele.
Ba noi, maică, l-am văzut, la curţăli lui Pilat, răstignit
pi’un lemn de brad.
Maica o’nceput a plânge şi’o vărsat lacrămi cu sânge,
soarele s’ăntunecat, luna-n sânge s-o schimbat.
Să trăim la mulţi ani!
Acu, să recunoaştem.