28 oct. 2013

Avem o societate - cum procedează (9)


bună dimineaţa, societate civilă 

cât de des foloseşti cuvântul vinovat?
faţă de tine sau faţă de altul..
cât de des eşti.. dreaptă, hm?

"Eu chiar cred ca oamenii sunt magici"
a scris Valeria pe peretele ei
"Three women found guilty of witchcraft in China, 1922"
fotografia lui Gio McCluskey, postată de Aurelian 




hai să fim drepţi şi magici!


27 oct. 2013

Supervizare în coaching (1)



Contextul secvenţei de coaching pe care o propunem este următorul: M. N. face parte din middle managementul organizaţiei care a decis să dea curs unei intervenţii majore de coaching. M.N. este recent angajat, cu un istoric profesional de numai cinci ani, dar cu rezultate foarte bune în compania în care lucrase înainte. Şefii lui au fost surprinşi să constate că aproape niciodată nu respecta un deadline.
M.N. : Aş vrea să găsesc o soluţie la faptul că depăşesc termenul. Mi se întâmplă frecvent să amân lucrurile pe care îmi propun să le fac. Mi se pare că mai trebuie să îmbunătăţesc ceva. Uneori sunt obosit şi mă gândesc că a doua zi dimineaţa lucrez mai repede. Dar intervine altceva. Şi tot aşa.
Coach: Aha. Şi?
M.N.: Păi, până la urmă ajung la momentul când trebuia să predau ce aveam de făcut şi chestia asta pune aşa o presiune că stau peste program şi sunt mai creativ şi termin destul de repede.
Coach: Să înţeleg că nu ai lucrat niciodată fără presiune?
M.N.: Ba da..
Coach: Şi cum se întâmpla?
M.N.: Îmi fac foarte repede bagajul când e să plec la munte!
Coach: Dar tot e un fel de deadline..
M.N.: Da..
Coach: Dacă nu ai avea deadline ce ai face?
M.N.:….Nu ştiu. Probabil mi-aş face un program. Nu ştiu.
Coach: Ţi-ai făcut? Faci astfel de programe?
M.N.: Cam da. La început de an, mai ales. Şi apoi nu îl respect, desigur! (râde)
Coach: Pare că e plăcută chestia asta. (râde) Ce beneficiu ai dacă nu îl respecţi?
M.N.: Nu ştiu..
Coach:….
M.N.: Păi, într-un fel ştiu ce am de făcut şi nu îmi mai bat capul să mai găsesc ceva. Şi nici nu mă îngrijorez prea tare că ştiu că pot rezolva în ultimul minut. Într-un fel, îmi acord mici vacanţe!
Coach: Acum eşti în vacanţă?
M.N.: Mde..
Coach: Cum ar fi să rezolvi în primul minut?
M.N.: Nu m-am gândit.
Coach: Acum, de exemplu. Mai sunt cinci minute până terminăm întâlnirea de azi. Cum poţi găsi o soluţie acum, în primul minut din cele cinci?
M.N.O soluţie să nu mai amân?!
Coach: Da. O soluţie să nu mai amâni să găseşti o soluţie acum, cu trei minute înainte de final. Păstrăm ultimele minute ca să vorbim despre vacanţe!
M.N.: Păi, cred că ţine de un plan.
Coach: Cum poţi să te asiguri de la început că te încadrezi în timp?
M.N.: Nu ştiu..
Coach: Nici eu nu ştiu. Cine ştie atunci? Cum poţi să fii creativ că deja a mai trecut un minut..

Alte întrebări care ar putea fi puse sunt:
-         Ai găsit soluţia. Ştii ce să faci ca să respecţi deadline. Ce se întâmplă efectiv? Cum decurge ziua ta de lucru?
-         Ce ai să faci mâine?
-         Cum te asiguri că termini totul cu câteva minute înainte?
-         Cum ar schimba situaţia dacă te-ai gândi la lifeline în loc de deadline?
Ce ar fi diferit? Ce ai fac diferit? Ce poţi să faci chiar acum?

26 oct. 2013

Ce este eleganţa :)



 (dintr-o postare a Doinei Berchină)

Păi, da. eleganţa e o chestie de.. amploare. (am zis)



  (de aci: http:// themarilynmonroecollection.blogspot.ro)
Să clarific, Marylin este elegantă când e ea, şi îmi place mult

SuperLittlePrince!


"A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.
Antoine de Saint Exupery - Micul Print"


Hm? Ne place? Îl daţi forward la prieteni, este?!
E un text postat azi pe o reţea socială, 
drept citat inspiraţional - ca îndemn, chiar.
De altfel, pe multe pagini şi "peretare" dedicate dezvoltării personale,
sunt tot felul de fraze din cărţi pe care, de fapt, 
postatorul nu le-a citit, sau, în cazul în care le-a parcurs, 
nu le-a înţeles - cel puţin nu pe acelea pe care le-a postat.
Lasă că mai e şi cazul suspect că 
autorul citat nu a zis ce e citat că a zis.
(Nu comentez despre cazul în care cel care citează 
nu pune ghilimele şi sursa,
lăsând să se creadă că a zis el. 
Situaţia e de tratat, nu de comentat.)

Accesul la cuvinte nu garantează accesul la sens.
Şi nici sensul unuia nu e sensul altuia.
Eşti liber să faci ce vrei cu înţelesul tău (sic!),
dar lucrul cu oamenii, asumarea unui rol în dezvoltarea lor
trebuie să fie făcut responsabil - citeşte etic.

Dacă mai eşti şi în coaching, 
meserie ce are o singură reglementare: de conduită
(un cod care are în titlu un singur cuvânt de calificare - etic:
ICF Code of Ethics se cheamă)
a fi etic e condiţia dreptului de practică! 

Începutul moralităţii e să te îndoieşti niţel de percepţia ta
taman să nu judeci "din prima" - 
( în codul etic se zice în clar să fii "non judgmental")
să nu pui mâna să arunci oricum.. la ţintă.
(E de observat că în întâmplarea cunoscută,
nu piatra e aspectul principal, ci faptul de a arunca
de a lovi ţinta - de a da în ţintă.)
Mai ales când e vorba de Micul Prinţ,
şi ţinta este omul care vrea să se schimbe în bine.

Micul Prinţ e obiectivarea unui fel de a fi ideal -
a fi bun, a fi frumos cu sine şi cu ceilalţi.
Cred că este în top ten mituri sociale, alături de Superman.
Dar e un sinonim mai degrabă pentru 
îndreptarea lumii prin frumuseţea vieţii fiecăruia,
decât prin puterea unuia singur.
Micul Prinţ nu face dreptate, el invită la dreptate.
Nu e SuperLittlePrince. 
Nu e un 'om super', e un om mic, dar prinţ!

Aşa că m-am gândit că nu e posibil ca Micul Prinţ
să zică ce a fost citat că zice, 
tocmai el!, care iubeşte tot, necondiţionat - 
care are, vorba lui Carl Rogers, "unconditional regard". 

Şi aşa e! Nu a zis el :)
Citatul postat este - în contextul narativ real -
momeala cu care Împăratul vrea să îl ţină pe Prinţ lângă el: 
judecarea ne place, ca şi condamnarea 
(mai departe, Împăratul.îi oferă Prinţului plăcerea condamnării)
Ne mai plac şi lucrurile acreditate ca grele: judecarea de sine. 
Perfid, Împăratul!
Ca toţi împăraţii, iaca, ne-a manipulat şi pe noi, cititorii..

Hai să citim adevărul textului.
Şi să nu judecăm pe altul, şi nici pe noi.
Să fim doar (!) atenţi - la noi şi la ceilalţi. 
Viaţa noastră depinde de noi.

"-Je n'ai plus rien à faire ici, dit-il au roi. Je vais repartir!
-Ne pars pas, répondit le roi qui était si fier d'avoir un sujet. Ne pars pas, je te fais ministre!
-Ministre de quoi?
-De... de la justice!
-Mais il n'y a personne à juger!
-On ne sait pas, lui dit le roi. Je n'ai pas fait encore le tour de mon royaume. Je suis très vieux, je n'ai pas de place pour un carrosse, et ça me fatigue de marcher.
-Oh! Mais j'ai déjà vu, dit le petit prince qui se pencha pour jeter encore un coup d'oeil sur l'autre côté de la planète. Il n'y a personne là-bas non plus...
-Tu te jugeras donc toi-même, lui répondit le roi. C'est le plus difficile. Il est bien plus difficile de se juger soi-même que de juger autrui. Si tu réussis à bien te juger, c'est que tu es un véritable sage.
-Moi, dit le petit prince, je puis me juger moi-même n'importe où. Je n'ai pas besoin d'habiter ici.
-Hem! Hem! dit le roi, je crois bien que sur ma planète il y a quelque part un vieux rat. Je l'entends la nuit. Tu pourras juger ce vieux rat. Tu le condamneras à mort de temps en temps. Ainsi sa vie dépendra de ta justice. Mais tu le gracieras chaque fois pour économiser. Il n'y en a qu'un.
-Moi, répondit le petit prince, je n'aime pas condamner à mort, et je crois bien que je m'en vais." 


 Mare vânzător, împăratul - chit că nu i-a reuşit! Pervers vânzător coachul care a postat decupajul...



Ia să repetăm şi noi - ca să fim siguri că ne amintim. 
Şi şi că nu ne ia valul mândriei de a avea un subiect!

''Moi, dit le petit prince, je puis me juger moi-même n'importe où. Je n'ai pas besoin d'habiter ici. (..) Moi je n'aime pas condamner à mort, et je crois bien que je m'en vais."

De altfel, sunt sigură că Micul Prinţ îl citise pe Sfântul Augustin :)
OK-OK.
"Iubeşte şi fă ce vrei." 

Am încredere că nu am să fiu judecată că am postat în franceză:  
e un text care poate fi descărcat gratuit, de aici:  
gutenberg.au.net.

25 oct. 2013

Antrenament la radio


"Ce tineri am fi,
Ce mult am trai, de nu ne-am sfii,
ne-am incumeta si ne-am masura
Unii pe altii,
dintr-o privire,
In Ani-Iubire."
Eugenia Grosu Popescu

Reiau acum această postare mai veche - interviu la Radio Romania Cultural/2010

- Cu ce incepem ?
- Pai, zic sa incepem cu mine, ca sunt de fata. Eu am facut electronica. Iar a te antrena pentru a atinge un optim personal, in coaching, seamana foarte mult cu optimul unui sistem.
- S-ar zice ca reducem fiinta umana la niste dimensiuni
- Poate o intelegem mai bine!
- Si pasiunea pentru psihologie?
- Pasiunea pentru psihologie vine din pasiunea pentru oameni pe care am dezvoltat-o cel mai mult citind carti !
- Ce este coachingul ? De fapt, termenul s-ar traduce prin antrenament.
- Da, a pornit de la ideea ca sportivul este antrenat de o persoana care nu joaca si a carei performanta in jocul respectiv nu o vedem. Cum foloseste jucatorul antrenorul, desi antrenorul nu vine sa dea cu piciorul in minge. Cum am putea avea un antrenor intr-o intreprindere, intr-o organizatie. Ca despre asta era vorba – cum sa faci profit. Au inceput sa apara astfel de oameni, nu neaparat cu pregatire psihologica. Cred ca cel mai important e sa iubesti oamenii, pentru ca in coaching e vorba de foarte mult respect pentru celalalt, si de empatie, care se finalizeaza prin respect - in coaching nu dai solutii. In momentul in care nu dai solutii cuiva, de fapt ii spui ca il consideri un om ok, in stare sa ia propriile decizii.

Din interviul la care mi-a făcut făcut bucuia să mă invite doamna Eugenia Grosu Popescu,
un om excepţional, o doamnă pentru care viaţa era un proiect de facto, un om care te creştea.
Am făcut împreună şi o emisiune TV educaţională, un fel de coaching through context -
"Când părinţii nu-s acasă.. " Era un scenariu scris de mine despre o situaţie probabilă, cu posibil final conflictual, dar rezolvarea era lăsată în seama publicului.
Ce ne zâmbeam amândouă când constatam că, de fiecare dată!, adolescenţii găseau cea mai bună variantă, win-win, cum aş zice acum. Era în 2003. A murit pe 14 septembrie, anul acesta.
Ieri, doamna profesor ar fi împlinit 77 de ani.
Cu o lună îninte de a pleca, domnia-sa anunţa ultima carte:
"În căutarea sinelui pierdut"


23 oct. 2013

Avem o societate - cum procedează (8)

Bună dimineaţa, societate civilă :)

Astăzi ne antrenăm cu Ştefan Liuţe!
(via Storience)


E o întrebare foarte bună, dar care - ce să vezi! -
e pusă rar, în general, şi în mass media aproape deloc.
pentru că..  "nu face audienţă!"
Dacă rogi consumatorul de ştiri să te sune să îţi spună
"în câţi ani credeţi că terminăm autostrăzile?"
primeşti multe-multe răspunsuri,
structurate de competenţa în.. incompetenţă.
Da. Ştim cum NU se poate face :(
Multe răspunsuri au aspect de "soluţii în trecut",
dacă atunci s-ar fi făcut.., acum am fi avut....
Soluţia în trecut garantează competenţa absolută:
e infailibilă pentru că nu o poţi verifica în prezent,
că mereu va fi scuza că anume ceva e alt  fel.

Hai!, în prezent, azi, doamnă, domnule,
cum facem ziua de AZI mai bună?
Copăcel! :)


Ce-i de făcut


"Înţelege cine poţi să fii.
Află ce sa faci pentru asta.
Bucură-te de ceea ce eşti."

 
Aceste teme de antrenare de sine mi-au fost inspirate 
de cel mai sintetic program de management scris de.. Kant:
Ce pot să ştiu.
Ce trebuie să fac.
Ce îmi este îngăduit să sper.

Probabil că la o primă citire pare o diferenţă mare între
'Ce îmi este îngăduit să sper'
şi
'Bucură-te de ceea ce eşti'
E mai mirean, adevărat,
dar să observăm că omul căruia îi e îngăduită speranţa,
care crede asta, e bucuros de ceea ce e,
iar acest ceea ce e e el cu potenţialitatea lui cu tot.

18 oct. 2013

Success reluctance: "We humans have amassed an enormous amount of a sense of guilt, unworthiness, fear, grievances, doubts"

Are people reluctant to success?! How come? (1)

I noticed that the very effect of any good coaching question
is the ‘immediate success’ of the people you coach.
‘immediate success’ =
the body’s feeling when the child makes his very first baby-step;

a feeling of lightening and wellbeing after getting
into the chosen action, on the begining spot.
And yet there is a kind of resistance...

image from here: Change resistance www.politicalsawy.com

I put this question on few coaching dedicated groups on LinkedIn.
Here you are some answers:

The resistance you mention is a fact of life.
The answer is in the beliefs, such as "is bad to be rich" or
"I cannot be more successful than my father" and may others.
As coaches, have to search in the meta-levels for the real reason of reluctance
and help the coachee to understand the ultimate benefit of his/her objective.
///Carlos Ortega

We humans have amassed an enormous amount of
a sense of guilt, unworthiness, fear, grievances, doubts, etc.,
and these impact our happiness and
our abundance and our ease and our success.
Until we unravel all of this, or at least some of it,
the results we see in our lives will take different forms
but will be exactly the same as the results we've always had.
As coaches, we can either help our clients
let go of some of this stuff or
we can help him or her fight and scratch his way past it,
the latter choice resulting in some apparent success
that will only be lasting as much as the new success
has replaced the old unconscious thought patterns,
which isn't much.
///Miles Kierson

We are creatures of habit.
We become accustomed to the negatives in our lives
and failure becomes more comfortable than success.
This leads us to find confirmation of
our most deeply held negative images
about ourselves in everything that happens around us.
These become stubborn shells
that are very difficult to break through.
///Albert Nacson

I think that the root of all resistences,
most of the times are the beliefs.
These beliefs, can act as a limiting thought,
then, is very important to know which beliefs are behind some behavior,
and especially provoke a questioning
if those beliefs are logical or whether they are healthy.
///Manoel Medeiros

This is also a nature v. nurture issue.
I believe that we naturally embrace success,
but negative parental, social and environmental influence in early life
can impede this,
and some of us can even fear success.
///Simon Broomer
the next(!) reluctance, here:

13 oct. 2013

You are the only one in charge of yourself


"They can spy on us all day 
to see if we're pulling our puddings 
and if we're working good or doing our 'athletics, 
but they can't make a X-ray of our guts 
to find out what we're telling ourselves" 
Alan Silliote 

the_loneliness_of_the_long_distance_runner_pdf 

and the great movie:
 

10 oct. 2013

Când "modul în care gândim" e parte a problemei pe care "ne gândim" să o rezolvăm


Foarte puţini dintre noi au ocazia să înveţe în copilărie 
deprinderi esenţiale pentru a avea o viaţă împlinită: 
să ştii să asculţi bine, să relaţionezi cu eficacitate, 
să gestionezi conflicte etc.
 În schimb, se pare că lumea se aşteaptă să facem asta, 
pe măsură ce înaintăm în viaţă

Abilitatea de a gândi e un exemplu bun în acest sens. 
Ne place să ne gândim (!) că
majoritatea gândurilor noastre sunt noi şi creative, 
dar în realitate gândirea noastră constă în gânduri şi idei 
pe care obişnuim să le avem continuu, zi după zi. 
Este un obicei util în situaţii familiare 
pentru că înlesneşte găsirea celei mai bune abordări, 
dar este extrem de periculos în momente în care 
avem de-a face cu schimbări rapide, 
momente în care chiar acest obicei specific de a gândi 
este parte a problemei pe care o avem de rezolvat.

"Ce ştii să faci?"


"Insul care nu ştie să facă nimic determinat
(chiar dacă poate mima îndemânări circumstanţiale),
e erodat, inevitabil, de o criză acută 
a propriei responsabilităţi.

Simţul răspunderii nu se poate forma în vid.
Numai un bun meseriaş îşi poate asuma
răspunderea mărfii pe care o livrează
şi numai el poate trage la răspundere un meseriaş prost.
Diminuarea responsabilităţii conduce, fatalmente,
la o surpare a autorităţii.
Incompetentul nu se poate impune nimănui 
decât prin fraudă şi pe perioade scurte.

Cine ajunge la poziţii înalte după alte criterii
decât ale unei profesiuni bine stăpânite
are de făcut faţă tuturor dezavantajelor imposturii.
În loc ca puterea să se legitimeze prin competenţă,
nu se legitimează decât prin propriul exerciţiu,
arogant şi suficient. Mai mult,
puterea sfârşeşte prin a legitima incompetenţa."

Despre frumuseţea uitată a vieţii, Andrei Pleşu
Editura Humanitas, 2011

e soarele pe cer (!)


bună ziulica, societate civilă
iţi trimit un e-mail :)


subject: acu-acu, că se termină!
mesaj : salutaţiune 


ce mai faceţi cu viaţa?
best,
MB
(take 1)
--
DUamne, doamne si domni,
ce minunata zi avem de trait, se vede
pe geam, deci
pe dinauntruuu
pe usaaaaaaaaaaa!
http://ro.linkedin.com/in/....
FAN www.revistadepovestiri.ro




Am pus postarea asta pe FB,
şi o prietenă a zis o fi soare pe cer, dar e şi în suflete?!

Va să zică - se citeşte ca "va să vină" la... viitorul în prezent, 
deci  - e!, e soare în suflete. 

Ca să nu mai spun că, practic,
fiecare avem cerul sufletului personal la 
la la la înde înde... îndesine, domnule!

8 oct. 2013

"Puterea managerială", un nonsens


Managementul se ocupă de obiectivele organizaţiei,
şi comunicarea pe care trebuie să o încurajeze este cea
deschisă, liberă, creativă, "formatătă" de rezultatele vizate.
Dacă începi să observi cum cultura organizaţională
"încremeneşte în proces" - angajaţii petrec timp în discuţii
cu miză falsă sau în bârfe "'îndrăzneţe" în spaţii sigure (!),
semnalul este că organizaţia e manipulată de agende ascunse.
Limitarea libertăţii de creaţie în interiorul unei organizaţii,
amendarea percepţiei realităţii (pieţei) ca fiind rău-făcătoare,
implementarea unui mecanism de tip totalitar
într-o activitate care se bizuie pe toţi ca să aibă rezultate
este un non-sens, o prostie -  a nonsense.
Astfel exercitată, "puterea managerială" are viaţă mai scurtă
decât cea politică din simplul fapt că
rezultatul managementului e definit SMART:
specific, measurable, attainable, relevant, 
and time-bound. 
Un altfel de "smart" decât cel la care se referă
Noam Chomsky în cazul societăţilor, în general.




4 oct. 2013

pentru cine să fii curajos


Fii mai curajos, că ai pentru tine!
(am zis)
MB

Mic manual de seducţiune (cel puţin în social media!)

aaa!
ce-am găsit, CE am găsiiiiiiiit!

cele mai frumoase scrisori către noi, Inestimabilii :)
iată cum începe "Scrisoarea I, de Motanov Motanul Mov"

                                                       18 Septembrie 2012

Inestimabili,

Am emoții, e prima mea scrisoare către voi. 

O scriu în fotoliu, după trei coji de nuci de coniac. 
Poate mi-ar fi dat mai mult curaj o tumbă și-un șpagat... 
dar am fost eu vreodată un tip sportiv?
(..)

aici, Manual de Se-ducere
mov!
Moving Mov'n Style, gen
 ;)








3 oct. 2013

Sentimentul de proprietate a vieţii


"Ah, eu caut perfecţiunea!"
O astfel de "poziţie de viaţă", altoită cu constatarea
Pe român, timpul nu îl sinchiseşte, 
ne asigură, iată, două.. fudulii.
E plină mass media de făloşenia (muiată) a unor românaşi
care nu pot să facă, dar ştiu ce se poate face.
"Dacă nema putirinţa, ce mai chichirez gâlceava?"
vorba puternică a lui Anton Pan

Holbat întruna la un aşa model de comportament,
omul ajunge să îl oglindească în propria viaţă.
Acest fapt vine şi întăreşte alt comportament -
de care am vrut să scăpăm în 89 -,
nevoia de tătuc*, de Părinte Normativ -
cel care hotărăşte ce să faci tu.

Antreprenoriatul este extrem de timid în România -
da, specific Copilului Adaptat, ascultătorul de partid.
Când zic "antreprenoriat" nu mă refer numai
la oamenii care încep o afacere,
ci şi la acel spirit antreprenorial necesar
în munca în orice loc - de fapt, în viaţă.
Acum, la acest cuvânt mare, ar fi să observăm
că fără sentimentul de proprietate a vieţii
nu poţi să faci ceva cu ea.
!
Una peste alta,
e musai să ne (re)cunoaştem proprietatea (sic).


MB.: Vreme de 45 de ani, în România s-a încercat o 'reprogramare' neurolingvistică - avea şi un nume 'omul nou, de tip socialist'. În principal era vorba de 'ştergerea' simţului proprietăţii. Cum credeţi că a afectat acest lucru identitatea societăţii româneşti?

Robert Dilts: 

Probabil că a creat un fel de naivitate în modul în care oamenii se raportează la beneficiile pe care le poate avea o persoană din dreptul de proprietate şi din protejarea acestuia - şi mă refer aici nu numai la proprietatea a ceva ci şi la proprietatea intelectuală. Oamenii care ştiu regulile după care proprietatea determină atingerea şi creşterea valorii unei persoane au un avantaj economic asupra celor care nu înţeleg importanţa acestui aspect. Acest gol în cunoaşterea importanţei simţului de proprietate poate crea uneori neîncredere şi gelozie, şi poate duce la conflicte între cei care acţionează conform 'vechiului program' şi cei care au internalizat 'noile programe'.

de aici:
 Românii au o cultură preponderent kinestezică


* deşi avem şi dictatoare, nimeni nu a zis "mămucă",
poate pentru că femeia, născând,
ştie că omul nu e precum cozonacul -
nu poţi să-l opreşti din creştere:
chiar dacă îl pui la răcoare (!),
nu se lasă el, mândruţul de om.



Facultatea de a fi


Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă,
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceaţă.
Tudor Arghezi

'Adevărul este că felul de a fi al lui Arghezi
se compunea din facultatea
gata oricând de a putea fi în toate felurile,
fără să-i pese.'
Ion Caraion

2 oct. 2013

Ce înseamnă să fii perfect - "Just start!"


Dacă te preocupă perfecţiunea,
poţi să trăieşti pre(A)ocupat toată viaţa!
(am zis)

Perfecţiunea este - da! - scuza perfectă.
Vreau să fie perfect, de aia nu încep să fac nimic
vine poate dintr-o tranzacţie Părinte Normativ - Copil adaptat:
"Cum să iei notă mare dacă nu ştii!?",
întărită de alte tranzacţii aparent de încurajare
"Are dreptate să nu înceapă nimic până nu e totul perfect",
dar care, de fapt, nu validează acţiunea ci statusul -
Ah, eu caut perfecţiunea!


Perfecţiunea este, până la urmă, o chestiune de sistemă -
ca să folosesc forma veche a prea folositului cuvânt -
e vorba despre un proces
în care măsori efectul şi ajustezi acţiunea.
"Dovada" perfecţiunii e o faptă, e ceva ce trăieşti şi tu,
şi trăieşte şi celălalt, recunoscând-o ca bună.
Nimeni nu vrea să se spună despre el: a murit.. perfect.
(Cred.)

Despre a face e vorba în articolul ăsta foarte fain - şi scurt.
Just start!
six-things-i-ve-learned-about-working-for-yourself

1 oct. 2013

In Search of Excellence sau 'Pentru ce să fiu frumos' (sic)




Poezia sta cel mai bine la capitolul eficienta si eficacitate:
obtii cele mai bune rezultat cu cele mai putine mijloace;
legat de excelenta, e de observat – din nou – ca excelenta atrage excelenta:
atunci cand poezia inalta – poetul era intr-o stare de excelenta cand a scris -,
cititorul se inalta – acceseaza zona sa de excelenta.
Nu prea sunt poezii pe retelele profesionale?!
Nu, dar ai zice ca toata lumea are cel putin un citat la/in cap!

Hm. Titlul declansator – In Search of Excellence – e un adevarat Tao Te Ching,
iar autorul cărţii, Tom Peters, a ajuns un Lao Tse.
Ce e in varful ierarhiei manageriale, dupa CEO? Guru!
Ce face Guru? Vorbeste p o e t i c.
Acu, scris cu spatii intre litere, se vede ca poetic este etic.
Hu-haaa… - vorba lui Pacino in Parfum de femeie –
Sa vedeti unde ajungem asa, din sinapsa in sinapsa, back to basic business:
e/Excelenta noastra :)
Tot de la aia oale-si-ulcele se stie: forma sensibila a adevarului e frumusetea.
Sensibil nu vine de la filme xxx 
ci de la vorba lui Steve Jobs: 
”stii ca designul unui produs e cel care trebuie daca iti vine sa il lingi.”
 
Expresia excelentei unei organizatii este FRUMUSETEA!
Frumusetea este prima ”masura” in lista lui Peters cu ce ai de facut
ca sa iti re-imaginezi afacerea.
(masura - in sensul a ceea ce ai de facut, dar si
masura – in sensul a ceea ce masori)
Asa ca, jupanitze si jupani dumneavoastra –
Sa scriu romaneste?! Sa scriu englezeste?! –
Hai sa fim frumosi, ftw! 


(unde 'ftw' însemnă 'follow the way'şi 'follow the..''why'',
unde 'why' însemnă 'pentru ce')
Listen, de Tom Peters 

CNN: ”quest means business”

A întreba înseamnă a face afaceri.

Emisiunea a apărut după declanşarea crizei economico-financiare.
Înainte, Richard Quest era realizatorul ”business traveler”.
Emisiunea există şi acum, dar, mai mult decât de întâlnirea cu alţii,
acum e nevoie de întâlnirea cu tine însuţi.

”Our minds are no less inventive (…) Our capacity remains undiminished.” Sunt cuvintele lui Barack Obama pentru americani. Ce spun aceste cuvinte?
Tu eşti răspunsul. Tu ai capacitatea să faci ce trebuie. Tu ai succes.

E nevoie de întrebări pentru a avea răspunsuri.
Pentru a acţiona. Pentru succes.
E nevoie de cineva care:

1. să îţi creeze senzaţia urgenţei atingerii obiectivului propus
2. să îţi valideze deruta şi să te însoţească în procesul găsirii unei soluţii
3. să îţi faciliteze revelaţia viziunii optime şi a faptului că poţi să o realizezi
4. să te ajute să clarifici şi să explorezi opţiuni pentru a avea rezultatul dorit
5. să îţi consolideze energia de a decide ce să faci, puterea de a face
6. să te asiste să obţii rezultate cât de mici, într-un timp scurt
7. să te ajute să analizeze consecinţe şi feedback, şi să corectezi
8. să faciliteze internalizarea acestui alt pattern, de succes*

Acest facilitator al întâlnirii cu tine însuţi este coachul.
A avea un coach înseamnă
a avea acces la valoare. Valoarea ta. (De restul se ocupă Forbes:))

*vi se pare ceva cunoscut, nu-i asa?
John Kotter – ”Eight Change Phases Model”:
1. Establish a sense of urgency
2. Create a coalition
3. Develop a clear vision
4. Share the vision
5. Empower people to clear obstacles
6. Secure short-term wins
7. Consolidate and keep moving
8. Anchor the change

Magda Bunea, coach
De ce eu? Iată o primă întrebare. Quest means business!
Sunt gata să vă răspund!