Când "modul în care gândim" e parte a problemei pe care "ne gândim" să o rezolvăm

Foarte puţini dintre noi au ocazia să înveţe în copilărie 
deprinderi esenţiale pentru a avea o viaţă împlinită: 
să ştii să asculţi bine, să relaţionezi cu eficacitate, 
să gestionezi conflicte etc.
 În schimb, se pare că lumea se aşteaptă să facem asta, 
pe măsură ce înaintăm în viaţă

Abilitatea de a gândi e un exemplu bun în acest sens. 

Ne place să ne gândim (!) că
majoritatea gândurilor noastre sunt noi şi creative, 

dar în realitate gândirea noastră constă în gânduri şi idei 

pe care obişnuim să le avem continuu, zi după zi. 

Este un obicei util în situaţii familiare 

pentru că înlesneşte găsirea celei mai bune abordări, 

dar este extrem de periculos în momente în care 

avem de-a face cu schimbări rapide, 

momente în care chiar acest obicei specific de a gândi 

este parte a problemei pe care o avem de rezolvat.

de aici: ambianţa gândirii bune