"Ce tineri am fi,
Ce mult am trai, de nu ne-am sfii,
ne-am incumeta si ne-am masura
Unii pe altii,
dintr-o privire,
In Ani-Iubire."
Ce mult am trai, de nu ne-am sfii,
ne-am incumeta si ne-am masura
Unii pe altii,
dintr-o privire,
In Ani-Iubire."
Eugenia Grosu Popescu
Reiau acum această postare mai veche - interviu la Radio Romania Cultural/2010
- Cu ce incepem ?
- Pai, zic sa incepem cu mine, ca sunt de fata. Eu am facut electronica. Iar a te antrena pentru a atinge un optim personal, in coaching, seamana foarte mult cu optimul unui sistem.
- S-ar zice ca reducem fiinta umana la niste dimensiuni
- Poate o intelegem mai bine!
- Si pasiunea pentru psihologie?
- Pasiunea pentru psihologie vine din pasiunea pentru oameni pe care am dezvoltat-o cel mai mult citind carti !
- Ce este coachingul ? De fapt, termenul s-ar traduce prin antrenament.
- Da, a pornit de la ideea ca sportivul este antrenat de o persoana care nu joaca si a carei performanta in jocul respectiv nu o vedem. Cum foloseste jucatorul antrenorul, desi antrenorul nu vine sa dea cu piciorul in minge. Cum am putea avea un antrenor intr-o intreprindere, intr-o organizatie. Ca despre asta era vorba – cum sa faci profit. Au inceput sa apara astfel de oameni, nu neaparat cu pregatire psihologica. Cred ca cel mai important e sa iubesti oamenii, pentru ca in coaching e vorba de foarte mult respect pentru celalalt, si de empatie, care se finalizeaza prin respect - in coaching nu dai solutii. In momentul in care nu dai solutii cuiva, de fapt ii spui ca il consideri un om ok, in stare sa ia propriile decizii.
Din interviul la care mi-a făcut făcut bucuia să mă invite doamna Eugenia Grosu Popescu,
un om excepţional, o doamnă pentru care viaţa era un proiect de facto, un om care te creştea.
Am făcut împreună şi o emisiune TV educaţională, un fel de coaching through context -
"Când părinţii nu-s acasă.. " Era un scenariu scris de mine despre o situaţie probabilă, cu posibil final conflictual, dar rezolvarea era lăsată în seama publicului.
Ce ne zâmbeam amândouă când constatam că, de fiecare dată!, adolescenţii găseau cea mai bună variantă, win-win, cum aş zice acum. Era în 2003. A murit pe 14 septembrie, anul acesta.
Ieri, doamna profesor ar fi împlinit 77 de ani.
Cu o lună îninte de a pleca, domnia-sa anunţa ultima carte:
"În căutarea sinelui pierdut"