"Dacă avem de ales între ”cunoaşte-te pe tine însuţi” şi
”alege-ţi un model” ne încurcăm.
La cunoaşte-te pe tine însuţi, o operaţiune de altfel utilă
şi lăudabilă, se pune problema în fond cine eşti, pentru că, aşa cum ne spunea
odată Constantin Noica dacă eşti Smerdeakov, chestia că să te cunoşti pe tine
însuţi nu e prea îmbucurătoare – ce afli? Afli că eşti o jigodie. Şi ce faci
după aia contează. Plus că de obicei lumea când îşi caută şi îşi obţine
identitatea, de obicei dă peste o identitate pozitivă: după ce te cunoşti pe
tine însuţi, cazi la învoială cu tine şi îţi spui ”una peste alta sunt băiat
bun”.
Chestia cu modelul e mai puţin riscantă, în sensul că te
trimite în afara ta. Te obligă să te laşi un pic în pace şi să cauţi puncte de
reper de jur împrejur. Şi întotdeauna e bine să treci prin faza asta – e
bine ca orice tânăr să traverseze un episod de admiraţie. Să-şi aleagă un
reper şi să încerce să îl copieze – riscul, de data asta, este să ajungi o
copie, un epigon – e plin de heideggereni în jurul nostru. Asta e iarăşi rău.
Până la urmă e o aventură acest drum şi aventura în sine e
mai importantă decât scopurile pe care ţi le propui." Andrei Plesu
Privesc
coperta unui album recent al lui Leonard Cohen – fotografie din spate, cu
palton descheiat, fâlfâind lateral, pălărie, pe un drum. Exact ca în poza bunicului meu – alături de alti trei
bărbaţi pe un drum fără case, iarna.
Frumosul,
minunatul meu bunic: l-au iubit femeile din tot satul, plus limitrofele!, şi,
cu siguranţă, un cartier din Bucureşti, când a stat la liceu ”la capitală”.
Cât de mult o fi
însemnat pentru el oraşul ăsta, dacă a dorit să vină cu mine aici când aveam
nouă sau zece ani, pur şi simplu să mi-l arăte, să ştiu că există un alt fel de
lume decât satul în
care mă creşteau el şi ”Doamna”, cum îi spuneau oamenii bunicii mele
învăţătoare – desigur, nimeni nu zicea ”cu literă mare”, dar o spuneau în aşa
fel că am fost convinsă multă vreme că aşa se scrie cuvântul, numai aşa.
Hm. Scumpii mei.
Am învăţat de la ei o anumită statură, un fel de a sta în lume neamestecat, dar
profund împreună. Bucuros - şi proprietar!
Da, cred că asta
am văzut la ei – şi nu la părinţii mei, ”adaptaţi” de nevoi la socialism. Am
văzut demnitatea şi preţuirea de sine şi de ceilalţi, libertatea de a alege cum să fii, chiar
şi în interiorul unei limitări extreme – puşcăria. Să fii proprietarul tău,
liber şi atunci când eşti ”privat de libertate”. Expresia asta e o prostie şi
un nonsens lingvistic în înţelesul care i se atribuie în mod curent: ”privat” e
al tău, aşa că poate tocmai asta înseamnă, că râmâi "privatizat" doar de
libertate, restul îţi e luat.
Astfel de oameni
sunt proprietarii lor pentru totdeauna, liberi şi bucuroşi oricând şi oriunde.
De exemplu aici şi acum :)
Toţi oamenii sunt inteligenţi. Fapta îi face uneori să pară proşti - lipsa de atenţe ”te face” - am zis.
Unde ”a face pe cineva” are sensul de a-l face altceva decât e, decât vrea - şi poate! - să fie; ”proşti” are sensul tehnic de inadecvare la realitate: realitatea persoanei, respectiv realitatea contextului; ”inadecvare” vrea să zică lipsa bunăvoinţei de a te vedea în tot ceea ce eşti şi de a vedea realitatea în tot ceea ce e.
Deseori, ”a face pe cineva” se zice manipulare, (poate fi şi manipularea interioară: convingeri autolimitative te fac să acţionezi în sensul confirmării şi consolidării lor) - , iar ”prost” se zice neperformant (e cu folos să observăm că, în mod curent, răutatea nu e asociată cu prostia deşi, la ”măsurare” iese tot neperformantă!), iar ”inadecvare” - nu se zice, se simte: lipsa de iubire de sine şi de ceilalţi. Toţi trăim şi aşa, şi aşa. Hai să iubim mai mult - şi pe noi, şi pe ceilalţi. Hai să fim mai atenţi!
.......................
Later edit//2017
AER - atenție, empatie, respect - e un operator pe care l-am folosit prima dată acum 6 ani, într-o serie de traininguri despre comunicare, ținute pentru oamenii angajați în bănci și firme de brokeraj. Îi zic ”operator” pentru că nu e vorba doar de a facilita memorarea aspectelor importante în viață alături de ceilalți ci și de a avea o bază de evaluare, față de care să îți propui să crești ”scorul”. Programul s-a derulat pe parcursul a 12 luni și numărul de cursuri s-a dublat, la cererea participanților. Mi s-a spus că se făceau liste de așteptare :)
Dacă sunteți în așteptarea unui prilej de învățare și îmbunătățire a modului de comunicare cu voi înșivă și cu ceilalți, puteți să vă puneți niște întrebări:
- cât mi-am propus să mai aștept? câte luni, câți... ani?
- până la ce nivel de supărare pe mine și pe ceilalți?
- ce câștig din faptul (!) că îmi plâng de milă? (oups!)
- ce anume aștept să se întâmple ca să schimb ceva?
- ce câștig dacă îmi las viața condusă de alții? ce pierd?
Dacă iese dezechilibrată balanță pierdere-câștig, poate te interesează să afli cum e să practici... guvernanța personală.
La atelierele NESTworking, respirăm - inspirăm și expirăm - un AER sănătos, și pentru noi înșine, și pentru cei din jurul nostru. Pentru workshopul open, organizat în colaborare cu Asociația Brain Fitness - cercetați pagina dedicată atelierelor www.revdepov.ro/ateliere/NESTworking NESTworking - un mediu de învățare care te deșteaptă!
Aţi putea
să ne spuneţi ceva despre cum să trecem de aceşti ani dificili ai începutului,
cum să înţelegem şi să apreciem ”premiul” care va veni în viitor?
”Nu există niciun
”premiu” acolo sus. Singurul premiu eşti tu - ce simţi înăuntrul tău, şi ce
vrei să împlineşti. Ce îţi poţi imagina despre asta – care poate fi
viitorul, pot fi ani slabi şi ani graşi...
Ei bine, văd în jurul meu o mulţime
de tineri care se străduiesc din greu, fără să aibă cea mai vagă idee pentru ce
fac ceea ce fac.
Vreau să spun că a vrea, a avea ambiţie, a avea dorinţa să ai
succes nu e destul – este doar dorinţă.
Să ştii ce vrei, să înţelegi pentru ce
faci ce faci, să dedici fiecare respiraţie a corpului tău obţinerii acelui
lucru, să simţi că ai ceva de oferit, să simţi că ai un talent anume care
merită să fie dezvoltat şi de care trebuie să ai grijă – atunci nu e nimic să
nu poţi împlini.
Ce ai de făcut e
să creşti împreună cu colegii tăi, să îi observi cum au un succes şi cum au un
eşec, să vezi cum înfruntă şi succesul, şi eşecul, şi ei pot fi profesori la
fel de buni pentru tine ca şi orice persoană care are onoarea să vă vorbească
aici.”
Pentru o activitate mai puţin cunoscută la noi cum e coachingul, e
important să transmiţi adevăruri despre modul in care funcţioneaza: sa fii autentic si să soliciţi clientului să fie autentic. O
situatie 'jucată' poate duce la o percepţie gresita asupra modului in
care e utilizabil coachingul. In coaching e vorba de rezultate pe care
le simti - pe care cel care primeste coaching le foloseste in viata
lui pentru a progresa spre cel-mai-binele lui. O problemă falsă, deşi
tratată cu seriozitate de către coach, va duce la o solutie falsă, cu
care clientul va simţi că nu are ce face in viaţa lui reală şi va spune
că nu i-a folosit la nimic să aibă un coach.
Studiu de caz: conversaţie în hol/locatar si portar/L si P/
L: nonverbal "desconsiderare" (îşi spune: phii, iar e nesuferitul, şi am de cărat
atâtea sacoşe la lift.)
P: nonverbal "desconsiderare" se îndreaptă spre uşa de la întrare cu un aer
inchizitorial (iar tipa asta cu fiţe)
L: Bună seara. (ton alb, mesaj transmis ”nu exişti”)
P: Bună seara. (închide uşa exact când L ajunge în faţa ei,
cu amândouă mâinile ocupate, mesaj ”nici tu nu exişti”)
L: (brusc îşi aminteşte că a fost la un curs de comunicare!
;-), lasă o sacoşă, deschide uşa, propteşte covoraşul în uşă ca să nu se
închidă, ton adult-adult, situaţia este afirmată şi, practic, descrisă prin ce face, iar cealaltă persoană este recunoscută ca prezentă şi importantă, şi
invitată la validarea secvenţei la care participă împreună, cu drepturi egale).
Am pus covoraşul să rămână deschis că am mai multe de dus la lift. Se face curent
aici la dumneavoastrăndacă las aşa? Nu durează mult.
P: (e surprins de faptul că sănătatea lui este recunoscută
ca importantă (emoţie), şi că e validat ca persoana care hotărăşte ce se
întâmplă pe uşa – importanţa locului de muncă (gând), înţelege şi validează
situaţia: femeia are multe chestii de adus). Aaa, da-da, lăsaţi aşa. (ton
neutru, încă nu e convins că nu e dispreţuit, ca până atunci, aşa că se
îndreaptă spre scaunul lui, la ghişeul cu televizor)
L: Vă mulţumesc mult! (ton entuziast, vibrant, pronumele
”vă” consolidează mesajul transmis anterior de recunoaştere a persoanei ca
existând, ”mult” dă asigurarea că observă şi afirmă ajutorul ca fiind ”mult”.
Un simplu ”Mulţumesc!”, chiar fără să fie spus pe un ton sec, nu transmitea aşa
ceva, iar varianta cu ton agresiv îl întorcea pe celălalt în vechea hartă, ba
chiar mai punea ceva pe acolo: ”cât p-aici să cred că e politicoasă, aha, e şi
prefăcută, ia să îi zic că regulametul nu permite!”, cu tonul respectiv,
tranc-trosc şi.. ever after :))
P: (iniţial tace, o priveşte lung procesând acel ton frumos,
de invitaţie la a participa la ceva etic, corect, frumos, omenesc – validează ca
valoroase toate astea pentru el ”mi-ar plăcea să îmi mulţumească un astfel de
om!”) Poi, staţi să o deschid pe astalaltă. Aveţi ceva greu să iau eu?
L: (priveşte bucuros ”toţi oamenii sunt ok” :))
Nu-nu. E ok, mă descurc.. (ton cald, dar adult, fără derapaje feminine – ”şi
femeia e om” :))
P: (se simte bine că e exact cel care e luând parte la acea
întâmplare, mai dă un motiv să fie recunoscut ca egal şi demn – om) Haideţi
că chem liftul! (face asta şi se retrage spre ghişeu, la televizor) Lăsaţi că trag eu
covoraşul din faţă. (al doilea motiv)
L: (se simte bine că e exact cea care e luând parte la acea
întâmplare, mai dă un motiv să fie recunoscută ca egală şi demnă – om) Ooo, chiar vă mulţumesc mult! (Pune bagajele
în lift.) Tot nu au terminat ăia cu discuţiile? (zice şi aruncă o privire spre
televizor)
P: (încă o validare că el e om ok) Eh, ce să facă şi ei..
L: La revedere! (bucuros)
P: Sărut-mâna! (bucuros)
Conclusion: I like (to like) my job! (both L&P)
Be (both L&P) the apostle of a non-limiting belief.
Assist people to be the subject of their lives.
Be a compliment! (sic!) :)
Exercise:
Coach your own abilities for attention and awareness
in order to be able to coach on-the-spot
others' abilities for attention and awareness. (unde coach inseamna.. antreneaza :)
Postări
