când te schimbi, ai grijă să nu aluneci!

Miron Costin, Prédoslovie – voroavă la cetitori: 
„Cu această pildă scrisu-ț-am și eu această mică carte, 
a căriia numile îi ieste Viiața lumii, 
arătîndu-ți pre scurt cum ieste de lunecoasă 
și puțină viiața noastră 
și supusă pururi primejdiilor si primenélilor”.

(courtesy domnul profesor Valeriu Gherghel)

how to transform the conversation

"What we really want is to come across revelation -
an astonishing disclosure of truth
that will change peoples’ views and
transform the conversation."

Kevin Roberts, CEO Saatchi&Saatchi

de aici: Simple revelations

Cum să începem să ne.. sinchisim

                   
 MB: 
Folclorul unui popor este “povestea”lui – hm -, de succes. 
Românii au aşa : « Bătaia e ruptă din Rai », 
« Capul plecat de sabie nu e tăiat » şi, 
pentru a fi siguri că ”reuşim” în viaţă : 
« Pe roman, timpul nu îl sinchiseşte ». 
Ce întrebare ar fi potrivită într-o sesiune de 
antrenament cu un astfel de «corp»? 
Mai ales în mediul organizaţional.

Tim Gallwey:
La începutul sesiunii de coaching, 

aş pune întrebări referitoare la măsura în care persoana 
respectivă crede în astfel de ”adevăruri”, 

şi aş relua exact aceleaşi întrebări la finalul întâlnirii. 
Conştientizarea convingerilor e primul pas 

pentru a putea să le examinezi. 

Credinţele nu sunt cunoştinţe, nu se bazează pe ştiinţa a ceva. 

Ele pot fi schimbate prin experienţe şi percepţii noi 
de  îndată ce sunt văzute ca fiind pur şi simplu ceva ce crezi.

 
din interviul acordat de Tim Gallwey
revistei Coaching Network,
aici "Ce vrei cu adevărat?"
 
.................
Timothy Gallwey este considerat unul dintre cei mai importanți precursori ai coaching-ului modern. Prin seria de cărți dedicate tehnicii de antrenare Inner Game, el a declanșat trecerea coaching-ului dinspre sport spre business.
Ce înseamnă Inner Game, pe scurt, aici.
Inner Game este principala tehnică de coaching pe care o folosim în atelierele noastre
NESTworking™

Improvizaţia zilnică..

Ia să vedem noi:

ştim unde ne aflăm,

ştim ce avem de făcut,

ştim cum să facem,

ştim ce ”efect” vrem,

verificăm că avem cu ce,

ne ”încălzim” ca să fim în formă,

ne dispunem bine în spaţiu,

şi ne concentrăm înde noi

ca să ştim tot ce ştim 

şi să facem tot ce putem,

ne zâmbim nouă şi celor din jur,

aşa încât şi noi ştim, şi ei ştiu că

urmează ceva extraordinar ---

o zi din viaţă.

 Exerciţiu: 

ce gesturi face Vladimir Horowitz când se preagăteşte să cânte la pian, şi la ce îi foloseşte să le facă*

 

Cum ştim că a fost extraordinară ziua?!

Păi, ne bucurăm vizibil, 

şi noi, şi cei din jurul nostru.
Şi ne şi aplaudă! :)

 *avem gluma aceea cu turistul care cere o informaţie 

unui poliţist român, mai întâi în engleză, apoi franceză etc., 

poliţistul nu înţelege nimic; colegul lui remarcă

ce de limbi străine ştia ăsta, poliţistul zice

şi la ce i-a folosit că ştia?!

Da, una din multele "proptele" ale prostiei ca program.

"He who has a WHY'"

Stephen Covey a spus-o excepţional: "He who has a why can live with any what and how.". Dar să fim atenţi la transpunerea în limba română: marele WHY se traduce ”pentru ce?” şi nu ”de ce?”

”Pentru ce?” şi ”Ce altceva?” este un tandem extrem de eficace în conştientizarea situaţiei şi asumarea responsabilităţii pentru calitatea rezolvării, asigurând totodată disponibilitatea pentru mobilitate/schimbare pentru a avea cel mai bun rezultat.

din articolul scris pentru portalul Learning Network

Petru Creţia

A mai fost şi un mare seducător. 
Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, 
prin altă formă de iubire, 
intrând cu voioşie pe cel pe care te găsea. 
Însă odată venit lângă tine, 
termina prin a te lua de mână şi a deschide, 
el mai departe, calea pe care te aflai. 

de aici
Gabriel Liiceanu despre Petru Cretia


”Să mergi până acolo unde-n umbra ta au să răsară stelele şi luna.

Vântul se smucea sprinten (ce sprinten se smucea) printre copaci, în zboruri uşoare şi scurte şi îţi spunea, venind, râzând, trecând: Mă simţi cât sunt de tânăr, mă simţi tu cât de tânăr sunt şi bucuros de mine şi de voi, nepăsător de nefiinţă şi de soartă?”

 Petru Creţia, Norii

the first goes first (sic)

“Hire character. Train skill.” 

Peter Schutz, former CEO of Porsche

"There is reason to believe that the only lasting competitive advantage that any business can have consists of getting extraordinary results with ordinary people. When leadership mobilizes The Driving Force and nurtures it, a business can achieve and maintain a lasting competitive edge."

"Outstanding profitability, particularly for a smaller business, depends on differentiated products and services. The elements needed for differentiation are frequently incompatible with those required in a commodity business. Recognizing and managing these differences is critical to success in a changing business environment."

".. market-focused and proactive. Such organizational business structures can attract and hold outstanding people and motivate them to achieve outstanding results in a changing and challenging business environment. To be effective, such organizations require a basic understanding of market niches and require a culture that can manage delegation of authority."

"A major challenge in business management is providing accountability. This requires a set of values and an appropriate business structure. It has to do with controlling the fundamental human propensity for corruption.(..) Employees are rarely represented with a seat on the board, and are rarely given an opportunity to ask questions that represent the employee agenda or concern in a forum where management is obligated to respond promptly. In these circumstances authority can be abused and corruption results. Accountability rooted in business structure and ethics can be part of the solution."

"... the inability to interact with others will limit the ability of an organization to perform."

(texts from Mr Peter Schutz presentation on Key Speakers Bureau

the underlines are mine, MB)

Leading with greatness (recommended to watch before any important meeting you are in charge of)

 

Sergiu Celibidache 

 

An amazing footage focused on conductor's nonverbal .

Pay attention to the end: 

he didn't turn to the applauding audience,

he stands still and "hug" the orchestra, 

and then he starts to applaud himself - 

he is the best clapping the hands person in that concert hall!

PR, vocabular inventat! ;-)

” - Ah, nemernicii!, apoi, potolit, şopti: Trebuie să drumicăm o vuietură amplă de spiar, să grunţăim presă, să plimbăm în eter, să fluştuim nasoii noştri pe la toate curţile dimprejur.
  -  Spiar, Înălţătorimea Ta? Ce-i aia?
  -  Super piar, Auzitorule. Super piar! În ziua de azi piarul e totul, poţi să nu faci nica, da' dacă-i convingi pe ăilalţi c-ai făcut, te-ai scos!”

O acţiune de spiar, de Moşu
rubrica Vocabular inventat
Revista de Povestiri numărul 14, iunie 2013

tu cu cine faci.. spiar? :-)

"populaţia industrială" - proiect de comunicare internă (2)

"Dacă strigi şi nimeni nu răspunde, nu crede că lumea e goală."

(zicală chinezească)

Depinde, deci, ce şi cum strigi.

Am considerat util să postez extrase din 
proiectul de comunicare internă pentru un grup de 
firme de producţie, cu personal majoritar muncitoresc,
deoarece oferă ocazia să percepem, să conştientizăm
comunicarea ca proto-acţiune, ceva ce există de la început,
şi e puternic legată de atenţia profundă, înnăscută, 
a corpului şi a minţii.

Micul ”documentar” despre ce spun oamenii care vorbesc puţin,
ne arată că:

-         foarte orientaţi pe rezultat, să arate că sunt competenţi şi să li se recunoasca asta

(am întrebat cum să ajung în centru, mi-au explicat, şi cel care a coborât inainte de statîa la care trebuia să cobor eu să schimb s-a asigurat că deleagă « sarcina »: i-a spus altuia să se ocupe)

-         stima de sine nu ţine de salariu, că ar fi de neacceptat, aşa că e definită de afirmarea superiorităţii absolute:

fie «ăia (managementul) nu există, că sunt răi, şi nici nu vrem să semănăm cu ei, noi suntem buni – il înţelegem pe celalalt.» (sunt foarte atenţi să manifeste asta – să facă un bine altuia, coleg sau străin)

Atenţie: 

         afirmatia «sunt(em) oameni cumsecade» ţine loc de principală motivaţie a muncii acolo, dacă  

         nu se comunică/propune aderarea la o motivaţie valabilă/să fii parte din ceva pe care să îl

         consideri valoros

fie «noi suntem la fel ca ăştia de ne conduc: că dacă ne controlează, înseamnă că se pun cu noi – deci şi noi contăm pentru ei.»)

Atenţie: 

      evidenţa/apăsarea controlului poate abate focusul de la performanţa în muncă la performanţa în jocul «cum le arătam că din ce sunt ei mai buni să ne controleze, din ce suntem noi mai buni să le scăpăm.. Un caz limită sunt cei care vor sa lupte cu sistemul, care il duc si acasa, care se definesc prin lupta cu conducerea, considera ca lupta e cea care le confera imagine de sine buna.

Atentie: 

          Cei care vor sa lupte cu sistemul, care il duc şi acasă, care se definesc prin lupta cu conducerea,

          consideră că lupta e cea care le conferă imagine de sine bună. În lipsa comunicării interne 

          gestionate organizaţional, ei ţin locul emiţătorului de mesaje, şi pot avea efect puternic în cazul 

          în care ceilalţi se simt ameninţaţi ca grup.

         

Puncte cheie în planul de comunicare internă:

de unde pornim, unde vrem să ajungem, care e calea

•  frica e in ambele sensuri:

Nu numai angajatul se teme de management, 

şi conducerea se teme de angajat! (ca fura//piese, timp de lucru)

(Din nonverbal, am observat că, în hală managerii se simt putin goi!

La nivel uman - deci absolut - managerul da afara muncitorul,

dar muncitorul spune ultima injuratura, deci ”are ultimul cuvant”.)

Frica e bună ca reacţie la ameninţarea vieţii, dar ajunsă ”stare”,

nu numai că nu salvează nimic, dar chiar strică tot: şi viaţa angajatului,

şi viaţa organizaţiei (citeşte: existenţa companiei)

•  oamenii vor să se simtă mândri de ei înşişi

Salariile mici induc stare de nemultumire relativ la timpul petrecut la serviciu

Nu se poate interveni asupra  cauzei, dar se poate asupra efectului.

Felul in care petrec timpul la serviciu sa fie determinat de inca ceva decat salariul, ceva ce le place si ii face sa se simta mandri de ei insisi – din nou, se vede ca aceasta e o nevoie intrinseca a oricarui om – si, in lipsa unei propuneri de viziune ca organizaţie, ei au gasit ei insisi ceva, acel «sunt oameni cumsecade».

• marele ascendent al muncitorilor e atentia focalizata

(facand o munca repetitiva, care tine de gesturi absolut necesare

sunt atenti la orice deviatie care poate duce la defecte)

alt ascendent : ei nu vorbesc foarte mult,

dar tocmai de aceea sunt mult mai atenti la nonverbal – e forma lor de « vorbire »

orice TESA e dezvatat de atentia la corp, fiind mai ales cu ochii in calculatoare,

procesarea comunicarii nonverbale e mai tocita,

si la fel constientizarea propriului nonverbal.

Limbajul nonverbal e cel care ajunge la oamenii astia, mai ales – 

asta inseamna si tot ce comunica obiectele, 

locul de munca/locurile prin care trec.

Autoritatea, o pseudo-competenţă - fals tratat de ”leadership”

Este foarte cunoscut - şi util! - în mediul de business
aşa numitul Principiu al lui Peter
„Intr-o ierarhie, fiecare salariat tinde sa urce
pana la nivelul sau de incompetenta.“*
 Paradoxul este, desigur, că ni se pare că
orice ”urcare” ar fi motivată de competenţă.

Tendinţa semnalată de Lawrence Peter este
de a recompensa o competenţă ce are rezultate
prin avansare pe o poziţie ierarhică, adică de a considera
competenţa un tipar, un pattern, o engramă neuronală dată,
care poate fi aplicată oriunde.

Cu cât e mai spre vârf, o persoană competentă
la un nivel de prestaţie specifică a unei activităţi (de execuţie),
tocmai pentru că nu mai are nimic de executat,
dar, pentru că prestează o muncă -
munca de conducere -
confundă autoritatea postului cu o competenţă personală.
Şi, pe cale de consecinţă, executarea (activităţii)
cu execuţia personalului din subordine.

Confuzia aceasta ”naşte monştri” -
ca orice somn al raţiunii, cum spunea Goya.

Orice poziţie ierarhică presupune competenţa de a conduce,
o competenţă specifică, bazată, la modul ideal,
pe etică, pe înţelegerea rolului şi scopului
entităţii pe care o conduci,
pe orientarea pe rezultat, pe respect şi apreciere faţă de oameni -
pe acele valori care îi fac pe angajaţi să vrea să fie conduşi:
nu poţi să fii lider dacă nu te urmează nimeni.

Acest lucru il ştie şi ”liderul fără competenţe de leadership”,
şi îşi doreşte ”atestatul”, sub orice formă -
dacă nu poate să aibă urmaşi va avea.. ascultători,
în ambele sensuri ale acestui cuvânt: oameni care îl ascultă
şi oameni care ascultă de el.

Această confuzie dintre ”autoritatea postului” şi
competenţa personală e vizibilă în acţiuni: 
- în atingerea obiectivelor, el crede că SMART se scrie SMARD,
şi că vine de la ”a smardoi”...
- în gestionarea activităţii, crede că ceasul de mână
e instrument de management...
- în modul în care comunică, el face uz şi abuz de  
comunicarea politică,
în care sunt anunţate posibilităţi de o enormitate
care frizează ridicolul..

De altfel, comunicarea pseudo-liderului e cea care arată  
ecartul măsurabil dintre ce crede că are de făcut
şi ce se cere a fi făcut, iar acest fapt face vizibilă
aprehensiunea reală a ”conducătorului”:
el ştie - mai mult sau mai muţin conştient -
că nu are ce căuta acolo,
că a ajuns la nivelul de incompetenţă,
şi de aceea persistă într-un fel de campanie electorală:
liderul incompetent vrea mereu să fie.. ales!

* Principiul lui Peter, de Laurence J. Peter, Raymond Hull
   editura Humanitas

alte postări pe tema conducătorului :)
a conduce...
the manager's secret
despre controlori si leadership
boss you moved me...
pentru ce esti lider

Let people be...

Corporate employees as supermodels:

'Grinny' is the specific ’skinny’

Let people be!

Give them the 3rd option, and the 1st chance..

(And these are "middle" –

The extremes, both types, are heart breaking to see.)

în contra "gândirii pozitive" (2)

La două zile după ce am postat acest text aci,
a fost semnalată pe un grup de discutii pe LinkedIn
apariţia unei pledoarii pentru.. gândirea negativă!
 Se termina cu ceva întrebare din cunoscuta serie
"ce îţi va scrie pe mormânt?".
 E de observat că însăşi această întrebare e, de fapt,
din categoria "pozitivă" - ai încă timp să faci ceva -,
şi, mai ales, e de observat că e din categoria
gândirii curioase: te întrebi "ce".

Gândirea negativă ar fi, ca să o zic silogistic-amuzant:
O să ajung într-un mormânt. 
Mort fiind, nu o să mai pot citi ce scrie.
Ca urmare, puţin îmi pasă de asta.

Un exemplu de gândire negativă ca ne-simţire
este celebra poveste cu posmagii -
dacă posmagii nu sunt moi, aleg să nu fac nimic
pentru a-i mânca şi a-mi salva viaţa.

Speculaţia pe tema "gândirii negative"
poate avea ca punct de plecare faptul că,
din cele şase emoţii general acceptate*
patru se referă la teamă ca motivator de a face ceva.
Dar e vorba de motivaţii pe termen scurt,
pentru a scăpa de ceva, nu pentru a ajunge undeva.
("away from" şi nu "toward to" -
cu termenii specifici programării neurolingvistice.)

Să observăm că acele trei reacţii specifice la stress:
fight, freeze, flight
nu folosesc la nimic pe termen lung,
şi un program de viaţă bazat pe ele
s-ar transcrie într-un epitaf de o tristeţe enormă,
care, rezumat, ar fi: "A gândit negativ".

Gândirea curioasă e 'formatată' de sens.
Ea este pozitivă prin prisma faptului că
are ca temelie faptul că sensul există,
dar nu are acea aşa-zisă pozitivitate proastă a convingerii
că el se împlineşte fără să faci nimic pentru asta.

Etimologia cuvântului curiozitate duce la
noţiunea de căutare plină de grijă,
şi de încredere.
Eşti curios cum să faci lucrurile
ca să împlineşti sensul despre care gândeşti că există.

Gândirea curioasă de sens se întemeiază
pe hotărârea de a trăi responsabil,
de a asuma responsabilitatea sensului propriei vieţi.
În această perspectivă, Viktor Frankl**
pare obiectivarea exemplară.

"A fost frumos şi nimic nu m-a durut"
un desen al lui Kurt Vonnegut pentru.. eventualitate

  *"general acceptate" în sensul că formularea lor e oarecum similară şi în Est: joy, anger, sadness, fear, love, disliking and liking (cultura chineză veche), şi în Vest: anger, disgust, fear, happiness, sadness and surprise (Paul Eckman, 1972)
** “Ultimately, man should not ask what the meaning of his life is, but rather must recognize that it is he who is asked. In a word, each man is questioned by life; and he can only answer to life by answering for his own life; to life he can only respond by being responsible.” Viktor Frankl, Mn's Search for Meaning

în contra "gândirii pozitive" (1)

Fervoarea cu care mişună sintagma gândire pozitivă
începe să ducă spre opusul efectului dorit
prin golirea de sens -
şi de responsabilitate faţă de viaţa ta, faţă de lume.

Când s-a pomenit cu mărul în cap
(cum umblă vorba)
Newton nu a avut o.. gândire pozitivă:
nu s-a gândit că Dumnezeu a făcut ţeasta mai tare
decât mărul şi deci nu are a se teme
să stea în continuare sub pom -
prezervat iată, la a treia generaţie:

Newton a avut o gândire curioasă...

Pentru înţelesul profund pe care îl aduce
cercetarea etimologiei cuvântului "curios", aici:
in search of curiosity

Iar aici, mai mult despre gândirea curioasă de sens.

Mai târziu (!), aici:
http://coaching2success.blogspot.ro/2013/06/in-contra-gandirii-pozitive-2.html

"populaţia industrială" - proiect de comunicare internă (1)

"Dacă strigi şi nimeni nu răspunde, nu crede că lumea e goală."

(zicală chinezească)

Depinde, deci, ce şi cum strigi.

Noţiunea de "gulere albe" (white-collar) a apărut de aproape un secol, iar cea de "muncitor cu mintea" (the knowledge worker") a fost lansată de Peter Drucker acum câteva decenii, deja.

Un proiect complex ce a vizat design-ul şi implementarea unui plan de comunicare internă într-o entitate de producţie industrială mi-a dat ocazia să (re)găsesc ce ştiam: muncitorul cu corpul nu are deloc creierul alb*.

Dimpotrivă. 

Ştim asta, dar mai ales simţim când suntem în situaţia să comunicăm cu oameni "simpli".

Aici - pentru că şi eu am o minte muncită! :) -, îmi aduc aminte oportun mesajul (preluat din arhitectură) care bântuie business-ul şi viaţa de ani buni: "less is more".

'Muncitorul cu corpul' e în nemijlocită apropiere de corp, care, cum se ştie, e principalul instrument de comunicare unu-la-unu.

El nu citeşte mult, dar te citeşte instantaneu.

Am să postez mai multe "insight-uri" (ah! :) ) şi apoi acţiunile plănuite.

Focus-grup adhoc pe/ drum si in autobuz

« Pe drumul spre staţia de maşină. Iarnă.
-     vreti sa va angajati la noi ? ca v-am vazut in hala

-     s-ar putea. Ce mi-ati spune ca sa ma determinati sa vin?

-         oamenii sunt cumsecade, sunt de treaba. Numai sa va convina banii – si face gestul de a numara – ca sunt cam putini. »

In autobuz.

M-au primit in cercul pe care il formasera la mijloc – am ajuns in statie cu doi dintre ei si nici eu nu m-am asezat, ca nici ei nu se asezasera desi erau locuri.(am ales să comunic ceva)

-         cum e, ba, v-au controlat ?//un tip care a stat tot timpul cam in dunga spre grup (ii zicem X)

-         asa, nitel,a raspuns altul si a facut cu ochiul/ras in grup

-         pai, da, ca altceva ce sa faca si ei//tot X// 
      si va duceti maine la lucru? (tot X)

-         ba, ma duc, ca e 4 ore, mai muncesti, mai te-ncalzesti

-         eu n-am fost si nici nu ma duc. Va duceti de frica. Ce ti-a dat, ba, sambata trecuta? (tot X)

-         o m…//ras tare in grup

-         pai vezi? Isi bat joc de voi (tot X)

-         ba, bine ca e comenzi/ altu

-         unde sa te mai duci si sambata cand mai facem si 3 ore pe drum/ altu

-         ei, daca poti te duci, daca nu..

-         da’ ti-a pus abonamentu pe card, este? sa controleze ei tot, ai dracu. Ai semnat? io nu semnez, ce o sa-mi faca? (tot X)

si au mai vorbit pe tema asta, cu autobuzele, cat fac, cu controlu etc.

Concluzia in grup :

 « n-ai ce le face, da-i dracu, noi sa fim sanatosi »

*Creiere albe, de Ada Milea

Constantin Brancuşi

"Quand nous ne sommes plus enfants,
nous sommes déjà morts."
Constantin Brancuşi

Petite fille française, 1917
Muzeul Guggenheim, Bilbao

a conduce...

În concepţia lui Henri Fayol,
întemeietor recunoscut al managementului modern,
unul dintre cele cinci* elemente ce definesc managementul
apare exprimat astfel:

 "Conducere: Menţinerea activităţii în rândul personalului."
 în volumul  Managementul organizaţiilor, editura CODECS.

Textul original, în franceză, sună un pic altfel:
"Commander: c’est-à-dire faire fonctionner le personnel"

Ca şi cel în engleză: 
"Command: Managers need to implement the plan. 
They must have an understanding of the strengths 
and weaknesses of their personnel."

Interesant că, varianta în română,
cu derapajul ei lingvistic,
propune un pârleaz (ca să traduc neaoş "short-cut") de mare folos:
când conduci (bine), oamenii fac (mereu) activitatea (anume)
care îi e necesară organizaţiei 
pentru a-şi îndeplini misiunea şi a-şi urma viziunea -
pe scurt, a conduce înseamnă
a duce (a face să meargă) pe cine, ce, cum, unde trebuie.

De unde obţinem o foarte bună întrebare pentru un lider:
Cum menţii activitatea în rândul personalului?!

*Iata cele cinci elemente ale managementului.
aşa cum au fost formulate de Fayol, acum aproape un secol.
Dar se poate spune că, între timp, 
constituenţii au devenit mai importanţi decât formulele,
mai ales în perspectiva relaţiei cu angajaţii 
în contextul trecerii de la "industrializare" la "tehnologizare".

Administrer, c’est prévoir, organiser, commander, coordonner et contrôler.

• Prévoir ; c’est-à-dire scruter l’avenir** et dresser le programme d’action ;
• Organiser ; c’est-à-dire constituer le double organisme, matériel et social, de l’entreprise ;
• Commander ; c’est-à-dire faire fonctionner le personnel ;
• Coordonner ; c’est-à-dire relier, unir, harmoniser tous les actes et tous les efforts ;
• Contrôler ; c’est-à-dire veiller à ce que tout se passe conformément aux règles établies et aux ordres donnés. 

**Carevasăzică, ia să scrutăm noi viitorul :)

postări cu legătură (!)
the quality employee 
the manager's secret
a true leader communication 

the power of keeping a direction..

...only as long as you need it.

it is about paying attention to context.
(yes. again.)

Bucharest is a quite large town, and
without a gps you can get lost.
When this is happen to me,
I use to drive for few blocks
only to the right - no matter what.
And always found my way,
and "reach my goal".

When we are overwhelmed by problems,
"with no direction home" -
everything home could be (and is!) -
choose one direction for action,
the very simply one
(and not harmful at all),
and keep it, and practice it for a while.
Give yourself some moments for accomplishness,
for pride and trust,
and this will give you the power
to do what it needs to "reach your goal".

You ask me where to begin
(..)But if my spirit is lost
How will I find what is near

From this beautiful song,

 

(well. YES. again ;-) )

related post:
the habit of success

When coaching is a game..

So many people live within unhappy circumstances and yet will not take the initiative to change, their situation because they are conditioned to a life of security, conformity and conservatism - all of which may appear to give one peace of mind. But in reality nothing is more dangerous to the adventurous spirit within a person than a secure future...."
Chris McCandless

I think the "because" sentence is important, and leads to a richer meaning of the topic.
Security - in a maslowian sens - is good.
Conformity - is not good.

I do like very much the 'pleading' for MOBILITY Tim Gallwey would give a whole chapter in his Inner Game of Work. Conformity is a submissive position to exterior -
to Self 1, in TG's terms - ignoring the mirriad of possibilities a person is born with - the Self 2.

As for 'conservatism of life' - this is a contradiction in terms: life can't be conservate -
only a corpse could be. So, my future is secure as an aware and trustful choice of myself = Self 2.

Mobility is the very fundamental of coaching. It prevents the worst situation:
Coach's Self 1 coachs Client's Self 1! Also the other one: Coach's Self 1 coachs Client's Self 2, the mobility owner! It is possible, with a directive person 'labeled' coach..

The coaching request of a person springs of the hardly seen Self 2, but the first session is likely to be 'conduct' by Self 1, the conformity owner. How to be there with your Client for having a last session lead by Self 2 - i.e. the person her/himSELF?

A coach indeed is a coach in deed :)

Un bun antrenament pentru coach este chiar acest model de folosit in sesiuni de coaching:
Inner Game - model de coaching

unde să arăţi cu degetul!

Nu e frumos să arăţi cu degetul.
Dar, urmărind eu un dans aromân cam minunat,
am văzut ce eleganţă şi înţelepciune poate avea acest gest
când arătătorul e îndreptat în sus.
De unde această frumuseţe?
Poi.. de sus!

Şi aşa am mai învăţat ceva de aici:
https://www.youtube.com/watch?v=_A_Tjgx-LVI
3:55, secunda degetelului
(care, iniţial, m-a mirat, ştiindu-l pe dansator,
Ionuţ G., om de mare sensibilitate şi cuminţenie)

Ah, cerul înstelat deasupra noastră şi lumea morală în noi,
domnule Immanuel :)

Viaţa ca ocazie!
(a nu se confunda cu "viaţa de ocazie")

Tu cu cine faci reading? ;-)

            De Ziua Copilului, împreună cu

Revista de Povestiri, acest copil recent al literaturii -
dar nu al "omului recent", în sensul lui H.-R. Patapievieci,
ci al omului viitor, cel care vrea să spună ca şi Revista:
sa fim mandri de noi. Hai!
În fine. Tu cu cine faci reading?!

E ceea ce am postat pe FB, 

cu îndemnul de a ajunge la standul lor de la Bookfest -

e îndemnul de a cumpăra Revista de Povestiri.

Pentru că poţi să ai încredere în ea - 
pentru că poţi să ai încredere în tine!

Urmând calcul cunoscutei reclame 

(pentru cunoscuta bancă :)

”tu cu cine faci banking?) ) 

ai zice că e o butadă  - o inconsistenţă.

Ei bine, nu!, în cazul acestui proiect cultural,

”tu cu cine faci reading?”
descrie exact o consistenţă - unică, aş zice, 
printre multele promisiuni culturale româneşti -

între ceea ce afirmă:

”Revista de Povestiri stimulează o lectură participativă, o complicitate creativă a cititorului – zâmbetul, recunoașterea în ideile din text, exercițiul de interpretare și continuare în gândurile proprii.”

şi ceea ce face Revista de Povestiri:

- susţine lectura/reading - vezi maratonul de lectura, cu sprijinul metrorex;

- validează bucuria de a citi/reading recompensând-o;

(oamenii aceştia nu dau 100 de reviste gratuite înainte de lansarea unui număr, 

ei dau 100 de reviste-premii oamenilor care citesc, şi pe care echipa din jurul Revistei de Povestiri îi caută cu atenţie, răbdare şi efort)

- sunt prezenţi la zeci de evenimente pe parcursul unui an, cu mare consum uman şi financiar, pentru a promova bunătatea lecturii  /reading pentru viaţa fiecăruia.

Noi ce facem pentru bunătate?!

              „Cum putem ajuta?”

o întrebare din interviul un pic trist de aici:

nu-mi pasa cat de codas la oras o sa fim, vreau sa fim la oras

Despre efectul social vizat de Revistă şi de comunitatea din jurul ei, şi despre cum puteţi susţine proiectul, prin abonare, dar chiar şi prin postarea unui banner pe blog sau pagină de FB,
aici: bobârnac