Tehnica in-previzibilităţii personale

Când solicită coaching, persoana respectivă
descrie problema cel puţin a doua oară.
El sau ea îşi sunt previzibili lor înşile,
problema e astfel strecurată insidios în
realitatea ”aşteptată” a persoanei,
iar raportarea la ea repetă tipare cunoscute,
şi, prin aceasta, acceptabile şi ducând la aproprierea problemei,
cu puternicul ei ”nu ştiu” cu tot.

Sintagma ”să-l scoţi pe client din zona de confort”
nu înseamnă să îl iriţi sau să îl contrariezi ci, literalmente,
să îl scoţi din starea în care îi e confortabil să aibă problema.

Marea provocarea a coach-ului e să îl facă pe client
să fie imprevizibil sieşi.
Şi aşa, să (se) vadă altfel - alt fel de a fi,
dar tot el însuşi.
(e un mare pericol să crezi că
”imprevizibilul” clientului e.. ”previzibilul” tău!)

Marele câştig al clientului e că
poate aplica apoi singur.. tehnica :)

pe tema asta şi:

http://coaching2success.blogspot.ro/2011/02/in-search-of-curiosity.html

Ceci c’est l’amour / Revista de Povestiri 4

iunie 2012

Ajunsă, iată, la a patra apariţie – primul număr al verii*… Hm. Mda, aşa încep multe la suta de recenzii :) Ei bine, după ce eşti cititor de Revista de Povestiri nu mai poţi să fii atât de.. rupt de realitate – a se citi ”rupt de realitate” ca în ”rupt de oboseală”, frate!

Efect curios, ai zice, dacă te gândeşti la sloganul ”mai puţină informaţie, mai multă imaginaţie”. O lege a informaţiei spune că transmiţi cu atât mai multă cu cât e mai puţin previzibilă. Imaginaţia e s t e imprevizibilă. Revista de Povestiri te informează mult. De exemplu, că eşti un.. gogonat dacă începi ca mai sus! (în afară de minciună, mai e ceva gogonat pe lume?!)

Cum încep?! Poi, ca în realitate: ”Căldură mare, monchat.” Aşa începe povestirea lui Motanov Motanul din serialul mov. Şi aşa se încheie: ”Şi uite aşa am zburat romantic până la primul porumbel care venea pe contrasens.” (Motanov)

Următoarea povestire e cea al cărei titlu mi-a dat prilej de mai bun înţeles al Revistei de Povestiri: ceva făcut din mare iubire de cuvinte şi lume. Textul are însă ca nume celebra propoziţie de pe tabloul cu pipă al lui Magritte. Ce să fie în cuvântul iubire ca să fie realitate? ”Cred că e vorba de o confuzie postmodernă. Înţelege, nu-ţi spun toate astea cu intenţii ascunse. Numai când ne vom cunoaşte până la capăt vom putea fi cu adevărat împreună.” Povestirea se întinde spre capăt, pe tot mai multe muchii, întoarsă spre ea, dar forţând constant limita îmbrăţişării. (Laurenţiu Olteanu)

La secţiunea serial imaginar, Elu e mereu om adevărat(!), şi foarte atentă la ce îi face cititorului, aşa încât, personal, mă simt datoare să o informez că prăjitura pe care a gătit-o pentru Dănuţ şi Vlăduţ se scrie în româneşte Sara Ilie – am văzut în galantar! lucru firesc, dacă mă gândesc ce bune erau cornuleţele cu glazură de cacao Tanti Coca. (Elu Cubrela)

Ceea ce face Elu cu cuvinte adevărate, face povestirea ”Rezervoare”, cu vocabular inventat. Uimitoare aceste povestiri la care condiţia este să foloseşti cuvinte ”alunecate” din celelalte, foarte apropiate fonetic, dar răsucite şi zmucite din sensul lor, ducând, paradoxal, la o imagine mai pregnantă a realităţii decât cea a vocabularului standard. Desigur, în literatura română, pentru Luca Piţu şi Şerban Foarţă această tehnică este joaca.. preferată** (!), dar metatextualitatea – îu. Să mă popresc (sic). ”Rezervoare” este o povestire foarte frumoasă. (George Florin Stoica)

Pentru cei care încă (?) nu ştiu, spun că, în afară de seriale, povestiri necondiţionate şi de gen (superscurte, SF&F, naiva, schimbul de gen, antrenament), Revista de Povestiri are rubrici ”condiţionate” – vocabular inventat, avem titlul, avem imaginea.

”Termitele tăcerii” este titlul ales de autor din propunerile făcute de cititori pe Facebook. A rezultat o metaforă duioasă, o fantă luminoasă către un univers ne-uman, în care, om fiind, te-ai simţi bine să trăieşti.(Mircea Bouruc)

O ”Metamorfoza” pe dos - dar cu acelaşi efect pe faţă! – este povestirea ”Aniversarea”: dacă e să te trezeşti înger, constaţi că e cam acelaşi lucru cu a fi gândac.. (Liviu Radu)

În acest număr apare o rubrică nouă – brand story. Orice brand doreşte să spună consumatorului produsului său cam ce (cum!) spunea Walt Whitman cititorului versurilor sale:

”În clipa în care le veţi citi, eu pentru voi toţi voi fi devenit invizibil (..) ce fericiţi aţi fi dacă alături de voi aş putea sta (..) Fie deci ca şi cum ar fi aşa într-adevăr. (Nu fiţi chiar atât de siguri că nu sunt lângă voi în clipa asta.)”*** Greutatea e la cum. Ei bine, în clipa în care termini de citit Revista de Povestiri e ş t i pe un Pegas, ”într-o demonstraţie de forţă, care ne făcea să ţipăm şi să spargem tihna oamenilor cale de vreo zece case pe stânga, zece pe dreapta. (..) Pe la mijlocul pantei începeam să pedalăm fioros, să mai prindem o dată viteza cea mare. Braţele deschise, concentrare, echilibru. Zbor.” (Simina Diaconu)

Revista de Povestiri a prins viteză. Mare :)

*desigur, primul număr al verii va fi citit de către cunoscători primul număr al Verii, aşa, un genitiv interbelic-dulce laVera, verista-piarista lu revdepov :)

**Joaca preferată, Leonard Cohen, Editura Polirom

*** Opere alese, Walt Whitman, Editura Univers, on the shelf, not on google :)

Aflaţi mai mult despre acest proiect cultural - şi curajos! - aici:
Să fim mândri de noi

despre Revista de Povestiri şi aici:

http://coaching2success.blogspot.ro/2012/05/greierele-si-ceva.html

http://coaching2success.blogspot.ro/2012/04/acadeaua-curcubeauarevista-de-povestiri.html

http://coaching2success.blogspot.ro/2012/03/un-fruct-al-curajului-cu-tot-ce-decurge.html

pentru abonamente (inclusiv în afara României), 
aici:http://revistadepovestiri.ro/butic/index.php?route=product/category&path=62

the skill of perspective

In orice moment treci pe lângă un drum înfundat care, la intrare, poate părea cel bun. Aşa că trebuie să ai la tine, mereu ”deprinderea perspectivei” :))

adevărul căii vieţii

E bine să spunem şi câte o rugăciune uneori, îmi spune.
Cum crezi că am ajuns până aici?! - îi răspund.