Comunicarea seducătoare pentru adulţi* (3)

Ca şi seducţia, comunicarea seducătoare urmăreşte reducerea distanţei interpersonale cu scopul de a creşte gradul de intimitate, dar nu pentru a ajunge la altul ca să îl aserveşti ci pentru a recunoaşte şi admira sinele în potenţialitatea şi posibilitatea sa de a fi. Intimitatea e, în acest caz, intimitate a aspiraţiilor.

Comunicarea seducătoare nu este un plan ci o deprindere (care se învaţă) de a comunica la nivelele cele mai înalte al fiecărui om – cel al nevoilor de stimă de sine şi auto-împlinire (din piramida nevoilor, a lui Maslow), respectiv la valori şi credinţe, identitate şi spiritualitate (din nivelele neurologice, instrumentul de lucru al NLP)

Spre deosebire de seducţie, în comunicarea seducătoare ceea ce se face susţine ceea ce se spune, comunicarea verbală şi cea nonverbală spun acelaşi lucru. Nu există acea obliquity, abatere de la echitate, practicată printr-o ”comunicare oblică”, astfel încât să permită un unghi sub care se transmite de fapt alt mesaj – acele aşa-numite tranzacţii ascunse (sau ulterioare) din Analiza tranzacţională. 

În comunicarea seducătoare nu mai e vorba de ”strategia aparenţelor” (Baudrillard) şi nici de ”împlicare senzuală”, ci de deprinderea de a recunoşte bunătatea din fiecare om (la nivel de prezent şi de viitor – cum se vede el împlinit) şi de a te implica emoţional, împărtăşind bucuria – care, desigur face plăcere, dar ne face plăcere.

Ca şi în cele mai simple jocuri de seducţie, şi comunicarea seducătoare este atestată de.. compliment – nu ca unire a celor doi parteneri, ci ca parteneriat: complimentul e forma sensibilă a recunoaşterii reciproce a valorii persoanei fiecăruia. 

(fragmente din articolul omonim, în curs de apariţie) 

*Cartea Games People Play, de Eric Berne, a fost tradusă în româneşte cu titlul Jocuri pentru adulţi, variantă lingvistică de-a dreptul seducătoare, cu efect în volumul vânzărilor. Ca şi în cazul cărţii, şi aici ”adult” descrie acea stare a eului în care persoana este cu totul prezentă şi înţelege acel ”aici şi acum” în care se află.

Comunicarea seducătoare (1)
Comunicarea seducătoare (2) 

care nu e fudul

E o glumă mai veche:
Un om merge pe stradă şi trage după el o sfoară.
Altul îl vede şi îl întreabă mirat:
- De ce tragi sfoara?
Celălalt, la fel de mirat, zice:
- S-o împing?!

Deeeeeci..
do the right thing to the right.. person ;-)

Acu, acest tip moral de morală ne duce cu gândul la
celebra morală a fabulei lui Urmuz:
Pelicanul sau babiţa - care are sensul de "totuna!"
În cazul glumei citate, e de observat ca nu e totuna.

Iată şi..
Fabula
Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel dragalaş
Juca un carambolaj
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
"Galileu! O, Galileu!"
Striga el atunci mereu
" Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi "
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclama: " Sarafoff,
Serveşte-te de cartof !"

Morala
Pelicanul sau babita

lider, potenţiator, creativ-susţinător, măsură

Conform diverselor evaluarii psihometrice, Magda este

„O sursă de leadership”: Profilul ei arată o combinaţie de puncte forte pe care numai 5% dintre cei evaluaţi o au: atingerea obiectivelor, conştienţa sensului activităţii, capacitatea de a se bucura şi a progresa prin ceea ce face.
”Potentiator”: un rol prin care sa ii ajute pe altii sa isi dezvolte talentele, sa dezvolte un sens al identitatii, si mentinerea unei tinute morale in echipa. Comunica cu entuziasm, ofera feedbaack cuantificabil si la timp. Are calitatea de a diminua tensiunea din aproape orice echipa. Are un potential deosebit pentru stimularea cresterii si dezvoltarii celorlalti

„Creativ-sustinator”: vede repede solutia in situatii de criza; poate rezolva conflictele intr-o maniera pozitiva si poate ajunge la rezultate agreate mutual, luand in considerare toate interesele; isi exprima totdeauna parerea intr-o maniera directa; are un impact deosebit prin ideile multe si variate pe care le poate oferi.

Magda este in deplin acord cu vorba celebra a lui Protagoras: „omul e masura tuturor lucrurilor – ale celor ca sunt, cum ca sunt, si ale celor ce nu sunt, cum ca nu sunt”.

punctul de sprijin

 Steven Kenny

 Se dă o viaţă. 

 Ia să fim noi echilibraţi, zic.
(Mare lucru unde (ne) sprijinim viaţa.)

MB

Comunicarea seducătoare pentru adulţi* (2)

O definiţie mai modernă a seducţiei (dincolo de cea tradiţional arondată comunicării între sexe) ar fi că e un mix de comunicare cu scopul de a ieşi din anonimat, de a fi observat şi ”ales”. Dar şi aşa, definitorie rămâne preocuparea pentru a crea şi menţine o imagine atractivă, care să ajute persoana să obţină ce vrea, fără să se pună accent pe autenticitatea relaţiei şi pe recunoaşterea celuilalt ca fiind valoros, respectat şi iubit aşa cum e.

Conţinut nedefinit versus conţinut definit este ceea ce face diferenţa dintre seducţie şi comunicarea seducătoare, dintre ambiguitatea afirmaţiei ”eu nu cuceresc, ci mă supun” (Casanova) şi claritatea îndemnului ”şezi lângă mine” (Upanişade), sau ”mergi alături de mine” (Albert Camus) – sau ”win-win” (lansat în 1920 de către Mary Parker Follett, în primele abordări ale managementului resurselor umane.)

Conţinutul nedefinit este ”vrăjeală”, o comunicare în care cel cu care comunici nu contează, o comunicare ce lasă dinadins neclarităţi pentru a fi valabilă în cazul oricui. Într-o astfel de relaţie de comunicare, nici emiţătorul, nici receptorul nu sunt cu adevărat prezenţi, e un joc de ”imagini de sine” – o minciună, care însă are avantajul de a oferi beneficiul aşteptat în cazul scenariului de viaţă ”implementat” voluntar (dar, paradoxal, neconştientizat). 

Comunicarea seducătoare este cea care nu numai că defineşte conţinutul, dar îl şi rafinează: aplică şi spiritul de geomatrie, şi pe cel de fineţe (cum spunea Pascal). Altfel spus, e şi din cap, şi din inimă, are şi IQ, şi EIQ – oferă claritate şi informaţii, dar este şi empatică, atentă să dăruiască şi să primească. Cheia comunicării seducătoare este tocmai schimbul de daruri făcut unul altuia, cu sinceritate şi respect. Iar darul este de fapt fiecare dintre cei doi care comunică – eul nou - ”eu împreună cu tine” - recunoscut şi apreciat de către fiecare în parte.

(fragmente din articolul omonim, în curs de apariţie) 

*Cartea Games People Play, de Eric Berne, a fost tradusă în româneşte cu titlul Jocuri pentru adulţi, variantă lingvistică de-a dreptul seducătoare, cu efect în volumul vânzărilor. Ca şi în cazul cărţii, şi aici ”adult” descrie acea stare a eului în care persoana este cu totul prezentă şi înţelege acel ”aici şi acum” în care se află.

 Comunicarea seducătoare (1)

”De făcut!”

În Biblie nu există secţiunea Gânduri
ci doar secţiunea Fapte.
:)

Comunicarea seducătoare pentru adulţi* (1)

 

Pre-text: 

”Rezist cu greu aparatului de seducţie pe care 
l-aţi pus în funcţiune. (..)”

din scrisoarea de răspuns a lui A. P. 

(la invitaţia de a participa la un eveniment cultural 

pe măsura sa :) )

Traseele cognitive pe care le deschide cuvântul ”seducător” desenează o hartă nu tocmai atractivă: seducerea e tradiţional urmată de abandon! Semnificaţia e cu totul alta pentru un publicitar al lumii consumeriste în care trăim, el ne va spune că actul seducerii cumpărătorului e facililitare a accesului la produsul cumpărat, care, după tiparul glumelor ”radioErevan”, nu i se ia clentului ci i se… abandonează. Relaţia dintre seducător şi sedus este în ambele cazuri una de manipulare, obiectivul comunicării determină relaţia caracteristică tranzacţiilor ascunse (aşa cum sunt ele definite în Analiza tranzacţională de către Eric Berne), în care niciuna dintre persoanele care comunică nu este în starea specifică adultului: raţionament bazat pe respect de sine şi de celălalt, şi acea iubire neutră, cea mai adevărată -”unconditional love" (Carl Rogers).

Orice comunicare are intenţia de a transmite un mesaj altuia şi de a obţine un răspuns, orice comunicare este între ”eu” şi ”tu”, este, adică, o formă de apropiere de celălalt. Când e numită ”seducătoare”, comunicarea apare cu mai multă pregnanţă drept ceea ce e în fapt: o interacţiune al cărei grad de autenticitate e dat de măsura în care e vorba de cunoaştere şi recunoaştere (în sensul de afirmare) reciprocă, de deschidere spre intimitatea existenţei celuilalt, spre inimă – ”core business” - spre valori şi rost al vieţii.

 

Seducere, verbul latin care a dat familia de cuvinte respectivă, este un cuvânt compus : sed înseamnă separare, iar ducere - a conduce. Înţelesul poate fi negativ – a duce pe cineva în altă parte decât vrea, sau pozitiv – a duce pe cineva, a merge împreună cu el, a-i fi alături.

(fragmente din articolul omonim, în curs de apariţie) 

*Cartea Games People Play, de Eric Berne, a fost tradusă în româneşte cu titlul Jocuri pentru adulţi, variantă lingvistică de-a dreptul seducătoare, cu efect în volumul vânzărilor. Ca şi în cazul cărţii, şi aici ”adult” descrie acea stare a eului în care persoana este cu totul prezentă şi înţelege acel ”aici şi acum” în care se află.

Criza e mai bună (sic) decât managementul ei..

 

..mi-a venit să zic, după ăştia patru ani,

în care criza s-a schimbat

cu o viteză evident mai mare

decât managementul schimbării pregătit pentru ea.

MB

dealing with limiting beliefs - Darwin method, a Romanian implementation, and a Chinese saying

Mr. Buffett once noted about the scientist Charles Darwin that 
"whenever he ran into something 
that contradicted a conclusion he cherished, 
he was obliged to write the new finding down 
within 30 minutes. 
Otherwise his mind would work 
to reject the discordant information, 
much as the body rejects transplants. 
Man's natural inclination is to cling to his beliefs, 
particularly if they are reinforced 
by recent experience."

from here:
http://online.wsj.com/article/SB10001424127887323687604578465092347394804.html

"Dar ce nu aveți Dvs aici?"//But what you do not have here?
"Limite."//Limits.

(courtesy Mihnea Gheorghiu)

The Chinese saying:

”He who knows his limits is the King of the World” 

Self-actualizing is directly linked to Ethics

Abraham Maslow considered self-actualizing people
to possess "an unusual ability to detect the spurious, the fake,
and the dishonest in personality,
and in general to judge the people correctly and efficiently."

Variabila esenţială / studiu de caz

”Variabilă esenţială” este parte definitorie a metodei de coaching Inner Game (Jocul interior), este cea care face vizibilă în exterior acel aspect al partidei duse în interiorul persoanei, şi care o împiedică pe aceasta să aibă performanţele dorite.

Nu putem şti ce e în mintea nimănui – şi nici în mintea noastră!, dar putem fi atenţi la comportament, putem observa noi înşine anumite aspecte recurente în ceea ce facem, putem reflecta asupra împlicaţiilor pe care acestea le au asupra noastră şi asupra celor cu care interacţionăm, putem alege să schimbăm aceste comportamente ţinând cont** de ceea ce dorim să facem mai bine.

Cel mai adesea nu conştientizăm aceste aspecte ”sensibile” (în ambele sensuri ale cuvântului – vizibile pentru alţii şi emoţionale pentru noi), aşa că este esenţial sprijinul unui profesionist al atenţiei ne-critice şi al încrederii necondiţionate (citeşte sprijinul unui coach).

S. M. e un antreprenor în zona serviciilor. El a descris situaţia pe care dorea să o rezolve astfel: ştiu (!) că pot să am succes, muncesc mult, dar rezultatele arată că mă mişc în cerc, aşa că am apelat la consultanţă acum un an, dar totuşi ceva nu am făcut bine, aşa că am decis şi anul acesta să aloc altor servicii de consultanţă o sumă semnificativă. Dar poate ar fi bine să schimb şi ceva la mine, la modul în care mă raportez la problemele mele.

Încă din prima sesiune de coaching, a fost vizibil un tipar verbal: după fiecare descrire a unui aspect, la câtva momente după ce coach-ul începea să adreseze o întrebare, în mijlocul acesteia, clientul spunea ”ştii”, părând că abia atunci a încheiat ce avea de spus - deşi fiecare întrebare a coach-ului era precedată de o secvenţă consistentă de tăcere, pentru a da posibilitatea clientului să reflecteze şi să elaboreze asupra a ce tocmai spusese.

Am mai vorbit de aspectul esenţial al procesului de coaching, acela de a oferi clientului nu părerea ta ci o perspectivă nouă asupra a ceea ce face. 

 Am întrebat persoana respectivă dacă a observat acest pattern şi a spus că nu. În continuarea discuţiei am semnalat de fiecare dată apariţia lui ”ştii” şi a locului exact în care apărea. La finalul discuţiei am spus ce simt eu când apare acel ”ştii”: în primul rând, e o întrerupere a celuilalt prin care i se comunică desconsiderare faţă de ceea ce spune, în al doilea rând, apariţia lui ”ştii” (cu semnificaţia ”ştii ce am spus eu?, asta trebuie şi vreau să ştii tu, că eu ştiu”) în mijlocul a ce spune celălalt arată lipsă de atenţie şi, paradoxal, dezinteres pentru un serviciu pe care l-ai cerut - şi îl şi plăteşti -, arată rezistenţa interioară la schimbarea exprimată ca dorinţă exterioară.

Situaţia este des întâlnită: este modalitatea Eului 1 de a-şi manifesta prezenţa pentru a te menţine în starea în care el controlează prestaţia – prestaţie care, deşi neperformantă, este confortabilă pentru că e manifestarea unei credinţe autolimitative de tipul ”tu ştii, dar ceilalţi nu, de aceea nu îţi merge bine”, o credinţă care, ca orice alt tip, îţi prezervă o falsă stimă de sine ”numai dacă ştiu sunt valoros, dacă admit că nu ştiu sunt inferior”.

Primul pas în schimbare e conştientizarea a ceea ce e. Am convenit cu S. M. să noteze zilnic circumstanţele în care apare ”ştii”, şi să le numere. Nu i-am cerut să îşi asume un termen, ”ştii” ;-) . Apropo, un alt cuvânt care reflectă o situaţie similară este ”probabil”, spus după orice ar zice celălalt, sau ”aşa, şi…”. Desigur, cel mai des întâlnit este acel ”da, dar…”

Da. :)

*critical variable, cum apare în cărţile lui Timothy Gallwey – am ales această formă în română pentru a evita sensul ”criticabilă” pe care folosirea cotidiană a cuvântului "critică" îl are în vorbirea curentă.

**am scris intâi ”în conformitate” în loc de ţinând cont: dar ”conformitatea” descrie tocmai situaţia problematică pe care persoana doreşte să o rezolve, acea situaţie care ”are aceeaşi formă” şi pe care o practică deşi obţine acelaşi rezultat care nu îi convine. Inner Game are ca valoare centrală mobilitatea atentă (specifică Eului 2, the doer, cel creativ, cel care duce la dezvoltare, practic, nelimitată) – tocmai ca metodă de a depăşi ”conformitatea” ne-atentă (impusă de Eul 1, the teller, cel care clamează şi menţine credinţe autolimitative).

TGROW (modele de coaching/9)

Topic – subiectul

Acesta este primul pas în sesiunea de coaching. Subiectul discuţiei trebuie, înainte de toate, stabilit. Ideile prezentate în discuţie trebuie luate în considerare şi, în cazul în care clientul nu ştie despre ce anume să vorbească sau ezita să se deschidă, coach-ul face apel la tehnici de interogare şi la ascultarea activa pentru a ajuta procesul de clarificare şi de explorare mai bună a subiectului.

Înainte ca clientul să dezvăluie principalele aspecte legate de ceea ce îl interesează, coach-ul îşi asuma rolul unui bun ascultător şi îşi curăţă mintea de orice idei preconcepute pentru a preîntâmpina orice prezumţii personale în modul în care se raportează la problemele cu care îl solicită clientul. Un coach îşi asumă poziţia unui arbitru care nu judecă şi care nu condiţionează. 

Imagine de pe Pinterest

Goal - scopul

Obiectivul final în coaching este acela de a-l vedea pe client atingându-şi scopul/ scopurile pe care şi le-a dorit. Cel puţin, acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii apelează la coach-i. Scopul poate fi pe termen  lung, medie sau scurt.

Faptul că un coach îl ajută pe client să fie mai conştient de sine şi de ceea ce i se întâmplă, şi să-şi asume responsabilitatea pentru rezultatele sale, transformă coaching-ul într-un serviciu foarte eficace şi foarte căutat.

Cu siguranţă, una dintre diferenţele majore dintre coaching şi consiliere este aceea că cel dintâi dă prioritate scopurilor şi nu realităţii. Un coach setează scopurile înainte de a examina realitatea. Deşi poate părea ciudat, în lumea coaching-ului, setarea scopurilor pe baza realităţii prezente va avea, mai mult ca sigur, o influenţă negativă.  

Setarea scopurilor creează focalizarea prin intermediul căreia clientul poate să vadă ceea ce s-a atins până în acel moment în sesiunea de coaching. De asemenea, îi permite clientului să îşi ia repere din rezultate şi să le folosească drept principii de ghidare în oricare alt năzuinţă a sa,  alta decât cea care face subiectul relaţiei anume  de coaching.

Reality - realitatea

În acest stadiu al sesiunii de coaching,, coach-ul examinează realitatea pentru a şti cum  poate ajuta aceasta  în atingerea scopurilor setate. Testarea realităţii înseamnă să înţeleagă ”unde se afla coachee-ul în raport cu scopurile sale”.

Aşa cum am menţionat mai sus, un coach urmăreşte scopul folosindu-se de abilităţile de coaching în explorarea situaţiei curente pentru a măsura impactul acesteia în progresul către scop şi, ca urmare, însuccesul îndeplinirii acestuia. Acaeastă parte a sesinunii de coaching dedicată  realităţii este folosită, de asemenea, pentru a actualiza cadrul temporal stabilit pentru atingerea scopului propus.

Trebuie subliniat faptul că, pentru a îndeplini ţelurile şi obiectivele unei relaţii de coaching, realitatea trebuie urmarita cu cea mai mare obiectivitate. Coach-ul trebuie să vină la sesiunile de coaching cu mintea deschisă  - o minte eliberată de prejudecăţi, critici, opinii şi frici -pentru a crea un mediu care să ajute clienţii să conştientizeze lucrurile discutate în întâlnirea de coaching.

De obicei, clienţilor le place să exploreze realitatea dintr-o noua perspectivă ; din acea perspectiva care le da posibilitatea să vadă lucrurile aşa cum sunt, mai degrabă decât aşa cum par să fie. Că urmare, coach-ul are o mare responsabilitate:  aceea de a practică  o abordare bazată pe întrebări ancorate în realitatea obiectivă, abordare care va da naştere la rezultate pe măsură.   

Options - opţiunile

Odată constatat faptul că subiectul discutat este bine înţeles, acest stadiu al şedinţei de coaching este momentul în care coachee-ul explorează fiecare opţiune pe care o are pentru a avansa în viaţă, în modul dorit. Prin intermediul primilor paşi ai abordării specifice TGROW, clientul şi-a stabilit scopurile şi a fost capabil să privească din interiorul realităţii în care se afla. Coach-ul foloseşte abilităţile sale de a întreba şi de a asculta pentru a identifica opţiunile de baza deschise clientului şi, dacă este posibil, îl încurajează pe client să descopere alte opţiuni la care coach-ul nu s-a gândit.

Wrap Up/ Will/Way Forward – încheierea/determinarea/calea de urmat

Acesta este ultimul stadiu în modelul TGROW. Este punctul în care coach-ul şi clientul său identifică şi agreează o acţiune anume sau căi de urmat. Clientul stabileşte acţiunea  pe care o va urma, după ce a luat în considerare toate opţiunile plauzibile. Acesta este momentul în care coach-ul are  datoria să îl sprijine pe clientul său să facă această  alegere cu toată onestitatea, cu fermitate şi încredere. 

Courtesy Gerard Donovan, CEO şi Fondator Noble Manhattan Coaching

Text preluat din revista COACHING NETWORK no 1

Self-actualization şi Coaching

A se observa că însuşi demersul de coaching este o metodă de ”actualitate”
(sub aspectul anume al acestei variante morfologice a cuvântului): 
pe de o parte, în sensul aducerii la zi, 
pe de altă parte, în sensul transpunerii în acţiune. 
Cu ajutorul unui coach, persoana care doreşte să rezolve o situaţie:

• evaluează rezultatele pe care şi le doreşte - actualizează... viitorul
• evaluează realitatea în care se află - actualizează harta personală asupra realităţii în care trăieşte 
• evaluează posibilităţile/opţiunile (citeşte resursele) pe care le are - actualizează cunoaşterea de sine 
• evaluează acţiunile de făcut şi le actualizează - le transpune în act. 

Despre self-actualization:

Kurt Goldstein:
"the tendency to actualize, as much as possible, [the organism's] individual capacities" in the world. The tendency toward self-actualization is "the only drive by which the life of an organism is determined", in The Organism: A Holistic Approach to Biology Derived from Pathological Data in Man

Carl Rogers:
"the curative force in psychotherapy - man's tendency to actualize himself, to become his potentialities... to express and activate all the capacities of the organism.", in On Becoming a Person

Abraham Maslow:
"intrinsec growth of what is already in the organism, or more accurately of what is the organism itself...self-actualization is growth-motivated rather than deficiency-motivated” (my underline, MB)
şi
"the desire for self-fulfillment, namely the tendency for him [the individual] to become actualized in what he is potentially. This tendency might be phrased as the desire to become more and more what one is, to become everything that one is capable of becoming.”, in his article A Theory of Human Motivation

"you must be a good coach because of the quality of your presence"*

Good to know:
How specific markets reflect coaching use

Attributes considered important to the client
critical consideration:

• personal rapport
• personal compatibility
• coach s confidence
• effectiveness of the coaching process

usually considered:

• level of coach-specific training
• sense of humor
• explanation of coaching process
• cost of coaching
• personal referrals
• delivery method used
• coaching credentials and certification
• other relevant experience/background

*it is a quote from a message sent to me by a master coach following an e-mail conversation:
my presence was only virtual, but it was acknowledge as a true, authentic presence.

MEDIUL DE GANDIRE (modele de coaching/4)

Foarte puţini dintre noi au ocazia să înveţe în copilărie deprinderi esenţiale pentru a avea o viaţă împlinită: să ştii să asculţi bine, să relaţionezi cu eficacitate, să gestionezi conflicte etc. În schimb, se pare că lumea se aşteaptă să facem asta, pe măsură ce înaintăm în viaţă

(imagine adaugată de mine)

Abilitatea de a gândi e un exemplu bun în acest sens. Ne place să gândim (!) că majoritatea gândurilor noastre sunt noi şi creative, dar în realitate gândirea noastră constă în gânduri şi idei pe care obişnuim să le avem continuu, zi după zi. Este un obicei util în situaţii familiare pentru că înlesneşte găsirea celei mai bune abordări, dar este extrem de periculos în momente în care avem de-a face cu schimbări rapide, momente în care chiar acest obicei specific de a gândi este parte a problemei pe care o avem de rezolvat.

În cartea ei ”Time to Think: Listening to Ignite the Human Mind”, Nancy Kline ne spune că putem să îi ajutăm pe ceilalţi să gândească mai bine creând un ”mediu de gândire” (thinking environment). Demersul ei se bazează pe două principii de bază:

1. Ascultarea cu atenţie şi respect încurajează oamenii să gândească singuri.
2. Când procesul de gândire al cuiva se blochează, acest fapt se întâmplă pentru că persoana respectivă face o presupunere la care se raportează ca fiind adevăr şi care împiedică înaintarea spre rezolvare; acel ”adevăr” poate fi îndepărtat prin adresarea unor întrebări incisive.

 Pentru a crea un ”mediu de gândire”, adresaţi următoarele întrebări:

1. La ce vrei să te gândeşti (să rezolvi)?.. Ce ar fi în plus de reflectat, de simţit, de spus? – repetă această întrebare până când cel ce se gândeşte răspunde ”nu, nu mai e nimic in plus”. În afară de aceste întrebări nu mai face nimic altceva decât ascultă.
2. Ce vrei să obţii până la finalul întâlnirii? Stabileşte un rezultat al sesiunii de coaching.
3. Ce presupui că te-ar putea opri să obţii…..? Foloseşte exact cuvintele din răspunsul de la întrebarea precedentă. Prin această nouă întrebare, persoana respectivă este ajutată să găsească convingerile auto-limitative care o împiedică să îşi atingă scopul. Ascultă şi întreabă apoi Ce altceva?.. după fiecare răspuns, până când nu mai e enumerată altă convingere. Apoi roagă persoana să aleagă acea presupoziţie care crede că e cea care îl împiedică cel mai mult să îşi atingă obiectivul. (De exemplu, în cazul unui obiectiv legat de managementul timpului: ”trebuie să am o performanţă excelentă în..”) Apoi află care este convingerea eliberatoare întrebând: Care este opusul pozitiv al presupoziţei pe care tocmai ai spus-o?.. (”e ok dacă am o performanţă bună”).
4. Dacă ştii… (convingerea eliberatoare) cum poţi să îţi îmbunătăţeşti… (rezultatul)? Această întrebare este din categoria celor incisive – cele care, pe de o parte, înlătura convingerea limitativă a persoanei şi, pe de altă parte, permite apariţia ideilor de rezolvare. (”Dacă ai fi convins că e ok şi să ai performanţe destul de bune, ce ai face ca să îmbunătăţeşti managementul timpului?”) Repetă întrebarea incisivă şi lasă ideile noi să curgă.

Mulţumiri lui Mike Munro pentru permisiunea de a traduce acest text în limba română.

http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 

Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

- Ce e excelenţa?

- Un elefant!, a spus Maria C.
- Aha. Numai un elefant poate fi elefant, am zis.

:)
E, desigur, o metaforă pentru "excelenţa e ceea ce eşti".
Fii!

”To be seen as irreplaceable, essential and priceless” Seth Godin

(..)
A cheaper substitute might mean buying nothing. Personal coaches, for example, usually sell against this alternative. It’s not a matter of finding a cheaper coach, it’s more about having no coach at all. Same with live music. People don't go to cheaper concerts, they just don't value the concert enough to go at all.

(..)

Cheaper is the last refuge of the marketer unable to invent a better product and tell a better story.

The goal, no matter what you sell, is to be seen as irreplaceable, essential and priceless.
(..)

Of course, the realization of what it takes to create value might break your heart, because it means you have to specialize, take risks, create art, leave a positive impact and adopt generosity in all you do.(my highlight) It means you have to develop extraordinary expertise and that you are almost always hanging way out of the boat, about to fall out.

Seth Godin, from here:

http://sethgodin.typepad.com/seths_blog/2011/02/on-pricing-power.html

 

do not differentiate* within yourself

"In God
the word does not differ from the intention,
for He is true;
nor the word from the effect,
for He is powerful;
nor the means from the effect,
for He is wise."

Blaise Pascal

* there is that famous saying about (outer) markets,
and surviving in it:
”Differentiate or die”, Jack Trout

On the inner market, it is consistency what makes
purpose being achievable,
and the person her/himself ”buyable”.

If the words differ from the intention,
you are a liar (to yourself and others)
If the words differ from the effect,
you are manipulating (yourself and others)
If the means differ from the effects
you are harming (yourself and others)..