Din nou despre atentie* - atunci cand lipsa calitatii ei poate afecta societatea in intregime

Preiau si aci de la rubrica ( 👀) mea de pe FB

@Bună dimineața, societate civilă.
Dumneata mai știi cine ești?

Despre "suveranitatea grotescă" definită ca "forța care se dă in spectacol"
și despre faptul că exercitarea ei - "punerea în scenă a indecenței" - eliberează grotescul din fiecare dintre cetățeni, prin "subminarea soclului moral comun" și prin degradarea calității atenției/oamenii încep să aibă atenția unui spectator, își pierd atenția de membri ai unei societăți.

In fine, ascultați și domniile-voastre.
La philosophe et psychanalyste Cynthia Fleury était l'invitée des "Matins de Culture" pour analyser cette notion à l'une de la crise politique et de la fatigue démocratique qui traverse le pays. Une émission à retrouver sur le site et l'app de Radio France https://l.franceculture.fr/1Lw

...

*Atentia e o activitate careia nu i se da prea multa… atentie. Dar, la fel ca in povestea Cenusaresei, la balul succesului firmei, unde “Leadership”,“Management” si alte “doamne” bine imbracate danseaza cu simpaticii KPI, vine printul Succesului cu pantofiorul ala mic si numai piciorul delicat al Atentiei se potriveste. Pentru ca atentia sta la baza oricarei activitati performante.

Si uite asa, de la degradarea atentiei in „celula de baza a societatii” - in familie, se ajunge la efecte extrem de nocive si greu de tratat. 

Hai sa dam valoare atentiei fiecare in jurul lui.

@attention forward, ca sa zic asa.

                                                                  copyright alamy

Un nou atelier NESTWORKING din 16 noiembrie/@”Ce vrei cu adevarat?”

Rar mai găsești cîte un adult să lanseze o salvă de „de ce? / pentru ce?“ Nu se face, domnule, ești om mare, știi.

Și totusi, exact in aceasta deprindere a intrebarii curioase sta capacitatea de a face ceva nou, mai aproape - si chiar fix ce vrei!

Ca adulți, dezvoltăm abilitatea prevederii – abilitate bună în unele situații, dar păguboasă în altele. Nu cred că e vreun om matur care merge la un curs și își propune să fie prevăzător să nu cumva să învețe ceva, dar sînt oameni mari care își propun să fie prevăzători, să se vadă că ei știu tot – și subiectul, și tehnicile, și că se știu și pe ei înșiși –, în definitiv.

 
Așa că, dacă ne întrebăm ce presupune procesul de învățare la adulți, un prim răspuns ar fi că „învățătorul“ trebuie să știe să obțină consimțămîntul adultului că… mai are ceva de învățat. Desigur, nu e vorba de o declarație, ci de o stare. O stare de întîmpinare curioasă, cu o vorbă mai iute am zice o întîmpinare necritică a ce poți să știi, ce trebuie să faci și ce îți e îngăduit să speri – ca să citez un om preocupat de simplitate. Cu o vorbă mai dulce: o întîmpinare cu dragoste a celui ce vede ce poți să fii învățînd. Un răspuns bun la întrebarea „Cum poți să faci ca virtualitatea din ei să devină act?“ (C. Noica, Cei 22)

In atelierul nostru ne ocupam de transformarea virtualitatii in act - actiuni.

In CE VREI TU PENTRU TINE CU ADEVARAT.

Deadline inscrieri 9 noiembrie.
Textul de mai sus e din articolul scris de nestworkerita noastra pentru Dilema, acum cativa ani.