"În afară de câini comunitari, altceva comunitar în România deocamdată nu e."

 " (..) cu timpul e și o chestie de oprit și conștientizat: 
ce fac eu în fiecare zi? 
Dar și de alocat timpul 
spre ce declari ca fiind important pentru tine. 
E nevoie de foarte mult autocontrol."

Am citat din interviul foarte bun de aici:
Oamenii şi resursele lor
în care se vede şi de ce "oamenii şi resursele lor"
pleacă din ţara.. lor!

What a coach is experiencing through a coaching process

It is a very challenging approach regarding the coaching process,
because the listening is important for both
empowering the client and asking question
to enlarge her/his frame of reference.
Daniel Kahneman speaks about the difference between
experience selves (ES) and remembrance selves (RS).

„The ES lives its life continuesly, it has moments of experience – one aftter the other. (..)The RS defines a story - the story the memory delivers for us, and is also true that we make up changes, significant moments and endings, endings are very very important. (..)”

When asking a question are you – as a coach -
experiencing your living-in-the present self or
you are preparing a story for your remembrance self?!
When answering a question is the client experiences
the living-in-the-present self
or he is preparing a story for her/his remembrance self?

Of course, there are 4 possible positions in a coaching session
ES (coach) & ES (client)
ES (coach) & RS (client)
RS (coach) & ES (client)
RS (coach) & RS (client)

Which of these is the most appropriate –
given the mandatory need of authenticity in coaching?!
Is it about a dynamic movement through it?

Clients came in coaching because of RS.
The problem is in the (recent) past,
therefore it has all the RS’characteristics.
Oups. Is coaching about the mastery of producing
better endings for your RS?!

That specific approach of coaching of ’using the present situation’
is working on the mechanism of making-up RS on the spot –
therefore better use their ES.

So, maybe ES-RS*ES-ES*ES-RS*ES-ES
could be a good secquence, quite similar to GROW model.
As it is obvious, the coach must stick with his ES!

Hm. By ending this way, am I working at my own happy RS? :)

All in all, Nestworking approach in helping people to master their life
has this very achievement: at the end of the workshop they are happier!
Because Nestworking is a true learning tool - its about new perspectives, not about plane learning new facts - as Kahneman himself stated:

Here you are some transcripts from the video I was writing about in the beginning of this article:.

”The psychological present is set to be about 3 seconds long. In a lifetime there are about 600 millions of them.(..)Most of them don’t live a trace, most of them are completely ignored by the RS, and yet somehow you get a sense that they should count, that what happens in these moments it is our life.

The biggest difference between ES and RS is in the handling of time.RS is the one who has decisions. We actually don’t choose between expriencess, we chose between memories of experiences.
 We think about the future as anticipated memories, not as about experiences. (..)

The two selves bring up to notion of happiness. (..)RS: It is not about how happily that person live it is how satisfy or pleased that person is when that person thinks about her life. (..)
The main lesson is: you can know how satisfied is somebody with their life, and that really doesn’t teach you much about how happily they live their life. And vice versa. (..)”

Watching the video further you will find out which is the turning point for happiness in terms of USD – for USA population :)

Ce-ţi e scris, ţara îţi scrie ;)

"Ţară, ţară! Vrem surprize!" (citat stradal)
!
Că bine zicea cine a zis:
"Putem înainta fără teama de a depăşi adevărul"

 Dar... nimic din ce nu primeşti nu ai meritat, am zis.

Citatul stradal e la kinder, când faci dreapta, 
din Piaţa Presei, poc, un panou: Ţară, ţară! 
haiti, mi-am zis,mă strigă! 
 (ca în reclama 1st war, ajunsă material didactic), 
dau să accelerez, poc!, al doilea panou: 
Vrem surprize! draceeeeeee :))) 

Iaca şi reclama.. lor
your country needs you 

Being that good in your very intention is never 'signing off'!

Aşa şi cu minunata intenţie a Revistei de Povestiri.
Care, acum o lună, a scris aşa:
Tremură degetul pe tastă, dar apăsăm
 :(

Dar sunt sigură că a citit-o cel puţin un Steve,
şi va să scrie!
Ca să nu mai zic că poate să o citescă încă, aici:

citeşte şi spune mai departe :)

"On the back cover of their final issue 
was a photograph of an early morning country road, 
the kind you might find yourself hitchhiking on 
if you were so adventurous. 
Beneath it were the words: 
“Stay Hungry. Stay Foolish.”
It was their farewell message as they signed off. 
Stay Hungry. Stay Foolish. 
And I have always wished that for myself. 
And now, as you graduate to begin anew, 
I wish that for you." 
Steve Jobs, Standford speech, 2004 

 Aici, coperta 4, ultimul număr al revistei care l-a inspirat pe Steve Jobs.

 

Antrenarea simţului să fie bun

Învăţarea prin ceea ce vedem este învăţarea profundă,
acea învăţare a copilului în primii ani de viaţă când nu are competenţa vorbirii.
Deprinderile dobândite în acei ani
sunt extrem de greu de schimbat cu altele mai bune
tocmai pentru că ceea "ce învaţăm văzând" nu e deloc superficial.
În cursul acestui tip de învăţare ne modelăm valorile morale
(care, la rândul lor, ne modelează apiraţiile)
după cei care ne cresc -
şi e de observat că "cresc" poate să însemne
în multe cazuri "micşorează",
mai ales când suntem preluaţi de un sistem educaţional alunecos
tocmai din perspectivă morală.

Liderul este un model moral replicat (sic!) -
în organizaţie, învăţarea se produce tot pe căi vizuale:
e un comportament "oglindit"
aşa cum e văzut fizic (el, cu acţiuni cu tot),
şi urmat -
aşa cum e văzută în mintea "urmaşilor" viziunea pe care o afirmă.

Alinierea aspiraţiilor insului - mititel sau măricel - cu ceilalţi,
de regulă, toţi "măricei", nu garantează bunul simţ
nici în famile, nici în organizaţie.
Uneori, dimpotrivă!
Ştim cu toţii că există organizaţii în care
lipsa bunului simţ este norma.. de prestat
pentru avansarea ierarhică -
zona politicului nu este decât un caz "accentuat".

E adevărat că pare că vezi lipsa de bun simţ doar la altul.
Aşadar, e posibil să nu o vezi la tine?
Da, se poate să nu "ştii" când eşti lipsit de bun simţ:
atunci când ai practicat "lipsa" aşa de mult încât a devenit reflex.

Cum să dobândeşti reflexul bunului simţ? Ce-i de făcut?
Păi, să te antrenezi să formezi un nou obicei.
Ca în orice proces de învăţare, treci de la nu ştiu că nu ştiu
la ştiu că nu ştiu -
de exemplu, răspunzând la această întrebare foarte bună:
"Şi atunci ce devine mai important: 
să nu mint pentru că nu este bine sau să mă protejez?"*

Răspunsul tău este cel care constituie gradientul -
punctul de vedere (!) a creşterii noului obicei.
Apoi alegi ce să faci şi treci la faza următoare de învăţare:
ştiu că ştiu.. cum să am bun simţ.
Şi dacă ştii, îl exerciţi conştient până când devine.. reflex.
Nu ştii că ştii (ultima fază a învăţării) să ai bun simţ
pentru că nu mai e nevoie să ştii: e natura ta.
"Aşa sunt eu, am bun simţ."

*Întrebarea e din articolul Iulianei Stan, de aici
 http://www.businessmagazin.ro/opinii/opinie-iuliana-stan-bun-simt-11606535
 Postarea mea a apărut ca o reflecţie asupra textului respectiv,
 chiar ca o clarificare a unor aserţiuni spuse cam pripit.
 Din nou, vorba lui Goethe se adevereşte:
 totul e o ocazie să fii tot ce poţi. Mersi.

a view with a point..

My Sorrow, when she's here with me,
Thinks these dark days of autumn rain
Are beautiful as days can be.

Robert Frost - My November Guest

(courtesy Cristina S. for quoting these beautiful lines)

Avem o societate - cum procedează (9)

bună dimineaţa, societate civilă 

cât de des foloseşti cuvântul vinovat?
faţă de tine sau faţă de altul..
cât de des eşti.. dreaptă, hm?

"Eu chiar cred ca oamenii sunt magici"
a scris Valeria pe peretele ei
"Three women found guilty of witchcraft in China, 1922"
fotografia lui Gio McCluskey, postată de Aurelian 

hai să fim drepţi şi magici!