orice ar fi este ceva! ;)

''Lesson of the day is: don't listen to Bobby, but see him as the guide to something bigger.'' Cristian Leata

Cum zicea Alan Kay, o perspectivă nouă face cât 80 de puncte de IQ; sau cum zicea Einstein, ca sa gasesti o solutie e musai sa treci la alt nivel de constientizare decât cel la care a apărut problema.
Da, să fim atenţi că orice exterior invită la creştere interioară.

Iată postarea lui Cristi, întreagă:
''Bobby told me having 3 or 4 girlfriends is always better than one. He also convinced me to buy expensive beer and a fake original marble carved elephant. Bobby is 12, Indian from Agra and graduated too early from the school of life. Lesson of the day is: don't listen to Bobby, but see him as the guide to something bigger. Here's what the elephant looks like:

copyright fotografie: Cristian Leaţă

A se observa potrivirea perfectă între CE spune, cuvintele, şi CUM spune, imaginea. Phiii, ce oameni miştOU* am avut ocazia să cunosc prin cuib. Cristian a venit la prima ediţie NESTworking, era în vacanţă prin România. Mulţumesc!

*De cand cu NESTworking, observ orice ocyie de.. ou! ;)

Pentru înscrieri la atelierele de comunicare organizate de Revista de Povestiri puteţi scrie aici: www.revistadepovestiri.ro/coaching

Qualitative Intelligence

''Courting the possibilities of surprise'' smile emoticon
Mdeci:
''- whenever you allow action to generate outcomes rather than use action to pursue pre-established goals; 
- whenever you reason with sensory experience rather than with abstract symbols; 
- whenever you act without hesitation with what you know, while courting the possibilities of surprise; and 
- whenever you use a combination of immediate remembered experience to predict and then revise immediate action – 
you are exercising q u a l i t a t i v e intelligence.” 
Hilary Austen

The image reflects quite accurate the processes followed in any authentic learning endeavor - and emulates a double loop learning stages. 

And it is similar with my NESTworking approach which address both cognitive and emotional intelligence. A chance to grow qualitative intelligence indeed.

Chart (c) www.artistryunleashed.com

"Management teams have a duty to understand fully the businesses they manage".

It is often stated that ''manger is a coach'' - I myself have written a text in this respect, somewhere on this blog. But for some years I really doubt! A manager has to be a manager - he has to have coaching features communicating with himself and the others - that's how he secures a steady learning process within himself and in the organization he manages to welcome organic development. But first is first - and this fragment on that huge financial scandal concerning Barings Bank highlight this: "Management teams have a duty to understand fully the businesses they manage". And, paying attention to this simple assertion one could easily seizes the undeniable difference: a coach is not an expert in client's activity. But a coach stewards for awareness - read attention - ,. and this is a necessary asset in any effective management approach. But not sufficient. It takes a qualified manager to do quality management!
As well as it takes a qualified coach to do quality coaching: a coach have a duty to understand fully the profession he/she does practice.

An interesting article on HBR Why management must be a profession.  

About Barings collapse:

Even the provisional conclusions of the report are interesting. I should like to give them to the House so that we may be reminded what the supervisory body itself decided at the end of such investigation as it was able to make. It stated on page 250:

"Barings' collapse was due to the unauthorised and ultimately catastrophic activities of, it appears, one individual (Leeson) that went undetected as a consequence of a failure of management and other internal controls of the most basic kind".

The words I venture to emphasise to your Lordships are these:

"as a consequence of a failure of management and other internal controls of the most basic kind".

Noble Lords who have read through paragraph 14.2 of the report will be aware that it specifies these deficiencies. The report states:

"Management teams have a duty to understand fully the businesses they manage".

Really! They really have to understand the businesses! I would have thought that it was an elementary assumption to make that the controllers should understand the nature of the businesses they are trying to control. The next requirement is this:

"Responsibility for each business activity has to be clearly established and communicated".

Hooray for that! I wonder how businesses in this country manage in their generality to continue without that qualification. The third requirement is:

"Clear segregation of duties is fundamental to any effective control system".

Tut, tut! We are now treating the real elementum of the whole art and science of management, and it needs to be repeated here. The report continues:

"Relevant internal controls, including independent risk management, have to be established for all business activities".

Hooray for that! These are matters of plain, ordinary common sense. One does not need to be an accountant or a management consultant to be aware of that. Finally:

"Top management and the Audit Committee have to ensure that significant weaknesses, identified to them by internal audit or otherwise, are resolved quickly".

Well, well, well! These are all respects which this control body finds were absent from Barings. Do noble Lords really know what is being said? It is being said that Barings ought not to have been authorised bankers from the beginning, because any business — I do not care whether it is a whelk stall (one must not insult whelk stall owners in the context of this catastrophe) or what — knows that these are the basic conditions for the continuance of the business. It seems to me that the Bank of England ought never to have authorised this concern without verifying that all these conditions were in place.

Source  Testimony of Lord Bruce of Donington : "Lords Hansard text for 21 Jul 1995
My highlights.

Fii părintele cel bun chiar cu tine însuţi: creşte-te cum vrei tu.

Condiţia necesară a oricărui proces de schimbare este conştientizarea: interioară şi exterioară, conştientizarea relaţiei cu sine, cu alţii, cu contextul. De multe ori persoana care afirmă că doreşte să schimbe ceva - şi chiar face eforturi sincere - este oprită din drumul pe care tocmai l-a ales de o teamă pe care nu şi-o poate explica. Le numim de obicei convingeri auto-limitative. Ei bine, poate ar fi bine să le punem un nume mai adecvat naturii lor, care să reflecte mai bine cine le-a generat: ceilalţi, atunci când, copii fiind, am primit ca imuabile aserţiunile despre noi ale oamenilor de vârstă matură din preajma noastră.

   Work by Robert Taplin, ''The Inner Voice''

Ca adulţi, putem reformula astfel: mă opresc convigerile altora despre mine!
CE?! Dar convingerile mele despre mine care sunt? Sunt în controlul meu sau al altora?!
Ca adulţi, avem discernământul pe care copilul nu-l are şi putem observa rizibilul unei astfel de situaţii. Aşa că poate acel ''auto'' din auto-limitative vine din ''automat'' limitative - adică tocmai că preluate fără discernământ și devenite reflex prin practicare repetată. ''Eşti ceea ce faci cel mai frecvent'', observaţia lui Aristotel, nu înseamnă că eşti tu cel care ai ales ce faci, ci că faci. Afirmația lui Aristotel nu te definește ci îți propune... un feedback observațional! Care duce la formularea unui silogism: ”dacă faci cel mai des ceva, acel ceva devine felul cel mai probabil în care îți petreci viața, viața ești tu, ca urmare tu ești acel ceva pe care îl faci cel mai des.”, dar, mai ales, îți oferă un punct de vedere din care poți evalua situația: ”dacă fac altceva, pot fi altcineva”. Și poți acționa.

Când eşti copil, deseori faci lucrurile aşa cum vezi că sunt aşteptate de la tine - nu cum le aştepţi tu. E posibil să îmbătrâneşti bucuros că nu ţi-ai dezamăgit tatăl care nu obosea să îţi spună ''nu o să se aleagă nimic de capul tău''. Dar e probabil - poţi să probezi! - că se alege ceva: cel care eşti cu adevărat.  

Dezamăgeşte-ţi ''automatele limitative'', fii auto-crescător. Fii tu, ca adult, părintele cel bun pentru copilul din tine, cel crescut lipsit de încredere şi de admiraţie - speriat de părinţi (sau alte figuri parentale) chiar cu el însuşi! E de observat cum cel abuzat ajunge să îşi fie el sieşi cel mai aprig abuzator: face tot ce poate că să se identifice cu imaginea de sine ''desenată'' de ceilalţi.  Atenţie: nici ei nu au nicio vină, ca şi tine - şi ei au fost auto-limitaţi de altul, dar nu au avut curajul sau şansa să facă ceva să oprească spirala abuzului. Opreşte-o tu. Dă-i altă.. săgeată - alt gradient, de creştere nu de diminuare.
Nu îţi sta în cale tu-văzut-de-altul ci stai pe calea ta tu cel care ştii că eşti: tu-care-eşti-tu.
Poţi să te bucuri fără măsură! Poţi să alegi ce pantofi vrei tu pentru calea ta :)

 
   Gerald Waller photo a 6 year-old boy, living in an 
   orphanage in Austria hugs a new pair of shoes 
   given to him by the Junior Red Cross USA 1946

În acest context, mi se pare util să fac o trimitere aci, la câteva fragmente, în traducerea mea, din capitolul Capcana neîncrederii şi a abuzului, din cartea Reinventing your life - how to break free from negative life patterns, Jeffrey E. Young and Janet S. Klosko.

welcome fogginess

“Any future is unknown – but sometimes it acquires a particular fogginess, as if some other force had come to the aid of destiny's natural reticence and distributed this resilient fog, from which thought rebounds.”
Vladimir Nabokov, The Luzhin Defense, 
(Apărarea Lujin, in româneşte la Humanitas)

de unde le scot!?

Cititul îţi dezvoltă „tăcerea prezentă” - io dixit.
!
Moaaamă, hai că zic unele de mă mir şi eu :))
Cum se vede, le şi uit! Noroc cu oamenii cei minunaţi care citesc pe aci prin bloccculeţul meu că ''îmi aduc aminte de mine''*.
Cuotabila e de aici:
E tare păgubos să aştepţi să se termine ceva ce se termină oricum, care nu depinde de tine

Despre tăcere, chiar cu graţie - aici:
Înţelegerea cu tăcerea

*''îmi aduc aminte de mine'' e dintr-un text mai vechi, când aveam altă meserie :) Mdeci, le scot din mine, domnule :))
Despre poezie cuvintele îmi vin aşa, macondiene, doar şi poezia e un ţinut în care plouă câte 100 de ani, şi unde. în general, femeile şi daimonii pribegesc între cer şi pământ (şi magnetismul stă în cuvânt), de unde lumea pleacă şi câteodată nu mai vine (ah!, mi-am adus aminte de mine...), şi unde toţi citesci aceeaşi carte în care nu scrie nimic despre tine, muritorule, trecătorule, şi totuşi nu o laşi din mână, chiar umbli la virgule, ce să faci?, muţi cuvintele dintr-un loc în altul şi te uimeşte că ele se lasă (paerşiv, cuvântul!, niciodată nu îmi spune că sunt, nevermore înseamnă că odată a fost. (din volumelu' Despre câteva lucruri fireşti)

Fă o piruetă!

Povestea Revistei de Povestiri....

''Evolutia revistei cu Motanov este o poveste inspirationala deosebita! O idee indrazneata dezvoltata de o echipa muncitoare si creativa! O poveste cu oameni motivati! Felicitari pentru tot efortul depus si pentru daruinta de care dati dovada!!!'' a zis Raluca 

''De abia astept urmatorul numar!!! Este, intr-adevar o revista nemaipomenita bazata pe o idee splendida! Succes :)'' a zis Iza

Şi totuşi, următorul număr nu a mai venit de un an :(

N-am reușit să vă îmblânzim pe suficient de mulți dintre voi, așa încât să putem publica în continuare revista. Costurile sunt mari, munca nu e ușoară și când cercul e strâmt, poate că asta înseamnă că nu merită. Revista va mai apărea o dată, la primăvară, cu susținerea voastră. Vom face atunci o mare strigare să ne trimiteți povestiri, să facem o ediție dodoloață.

 Iată cum a fost ultima lansare - şi hai să citim ''ultima'' ca ultima până la următoarea, nu ultima de tot.
 http://www.revistadepovestiri.ro/despre-lansarea-ultimului-numar/
 
Revista de Povestiri nu mai apare, poate și pentru că n-au fost suficient de mulți cei care au mers pe una dintre căile de susținere de mai jos. Daaaaaar, nu e timpul pierdut! Ne poți ajuta în continuare să facem din idei realitate. Vino la ateliere, cumpără numerele anterioare ale revistei sau chestii cu Motanov, pune un banner pe blog (vezi mai jos), redirecționează 2%, sponsorizează prin firmă, fă o piruetă.

Planurile noastre de viitor sunt să antrenăm tot mai mulți oameni să facă ce le place, adică să-și ia în dinți inima și arta la care simt că se pricep. În urma atelierelor, deja avem comunități de oameni pasionați de scris, de comunicare, de caligrafie, iar pasul următor este să-i ajutăm să își și asume rolul la care visează (să publice o carte, de exemplu) și să îi implicăm în proiecte în care să își folosească abilitățile cu pricina.
Până la urmă, scopul nostru ca ONG, care apare și în statut, este să promovăm creativitatea prin proiecte culturale și educative. Am început cu partea culturală (revista), continuăm cu cea educativă și le tot îmbinăm până vedem omul pe raft sau unde vrea el să ajungă.
Din februarie 2014, organizăm și ateliere pentru copii și tineri la Academia Motanov.

Sponsorizări, activări, workshopuri

Dacă reprezinți un brand care se adresează celor „tineri la minte”, creativi, cu umor, care vor schimba lumea prin efervescența lor, te putem ajuta în zona de comunicare și în cea de HR, adică îți putem promova brandul - şi către publicul intern, şi către cel extern - prin proiecte creative sau îți putem antrena angajații în domenii creative – literatură, film, caligrafie – sau transversale – comunicare, argumentare, coaching.

Sponsorizează proiectul fără costuri, află detalii aici.
Găsești mai multe opțiuni în prezentarea de aici, cam veche, o vom actualiza curând.

Donații
Ajută Revista de Povestiri cu o donație prin transfer bancar:

Beneficiar: asociația Brain Fitness
Cod fiscal: 29841176
Banca: ING Bank, sucursala București
Cont IBAN: RO94INGB0000999902936185


Bannere de susținere - gasiţi codurile aci

	Banner 125×125
	Banner 125×125
	Banner 125×125
	Banner 180×250

''Era un entuziasm contagios în Revista de Povestiri, ar fi putut ieşi ceva din treaba asta, la un moment dat. Dar îmi imaginez cât de greu trebuie să fie să împingi înainte toată şandramaua, şi cât de mici recompensele. Presupun că asta zice ceva despre lumea noastră. ''

Hai! Să se zică altceva despre lumea noastră...