Escape predictions attractivity i.e. competency attractivity

”Your experience of your body is actually constructed and experienced in your brain. Your body isn't what needs to be healed. What needs to change is your brain's predictions because those predictions are what construct your experience of your body in the world, and you have to find a way to break that cycle. You are not trapped in traumatic predictions. It is possible to change with a number of different methods.The kind of dominant treatments for trauma like yoga, the use of psychedelics, and sometimes, dance therapy, or something embodied, like theater — those are all really good ways of altering your predictions.

Partly what you're doing is creating new experiences for yourself to flesh out and make more flexible your brain's ability to predict differently in the future. You could describe the brain as a scientist, you know, a scientist with a hypothesis — that's what a set of predictions are. It's a belief, a guess about what sensations are about to happen, and why they happen. That's where those emotions come from. And so like a good scientist, you could test and see which hypothesis is the correct one.”

Excerpt from this short and spot-on video:

Coaching is not therapy - that must be crystal clear for all the professional coaches.

But change is to be pursued in both fields of intervention, and also resistance to change is a challenging situation.

We use in our workshops the word probability not in the mathematical perspective but in the sense of give it a try, where ”it” is a new response to an old - and well known! - state. 

So, I was pleased to notice that Lisa Feldman Barrett mention this very approach we also trust, she said: ”you could test”.

Also Nestworking group coaching workshop is focused on the very aim of ”make more flexible your brain's ability to predict differently in the future” (from the above transcript quote) - and in order to achieve that we use different appreciated perspectives.

Alfred Korzybski''s simple sentence "The map is not the territory" is a very useful - I would say - instrument to escape predictors of any sort, "trauma predictors" also. 

Another one is to be aware of self-fulfilling prophecy, and to seek signs in the "territory" that might not support the expected negative outcome. 

Another helpful practice is transactional analysis therapy - being aware of the games we play, of ego state we use to act, child and parent being predispose to "maps", therefore inflexibility, we need to grow adult state, "now and here" aka "territory" therefore flexibility. 

Of course, NLP, neurolinguistic therapy is another therapy that uses mind-body connection. 

Personally, I found being really effective "the inner game" technique, developed by Timothy Gallwey - the Self 1 is the one that sticks with the knowledge of traumatic event and predict it as soon as a slight sign is in sight, and the Self 2 is the one that actually is in contact with the reality - interestingly, Gallwey named those two "the teller" and "the doer" - in his first inner game take (on tennis). 

Last but not least, Daniel Kahneman "remembrance self" and "experience self" are useful perspectives to spring useful techniques. 

And speaking about techniques, the old findings about biofeedback in healing body disease are useful in healing mind dis-ease to.

Taking into account that ”remembrance self” is literally a story, we do use to ask our participants to write poems about experiencing nestworking to facilitate learning and change. 

But the main and foremost learning and practice is about attention - a skill participants reports they use as never in their life. Palo Alto axioms is our grounding soil to raise this essential skill. 

Nestworking - o deprindere? Da! :)

Îmi place mult această variantă augmentată a Piramidei lui Maslow pentru că validează abordarea de tip NESTWORKING - empowerment pentru transformare. E simptomatic şi faptul că sunt zburători care mi-au spus că ar dori să susţină chiar ei atelierul, vor, adică, să sprijine transformarea altora: sunt în zona ''transcende''. Bun aşa!

Vorbeam aseară, la ultima sesiune de Nestworking I, despre practica RANDOM KINDNESS. Mi-am adus aminte de postarea asta de pe blog.

Deprinderea de a recunoşte bunătatea din fiecare om duce la dezvoltarea deprinderii de a recunoaste "bunatatea" fiecarei situatii - acel ''what is in here for me?'' Practicarea deprinderii consolideaza increderea si curajul de a alege asa cum vrei. Nimeni nu e "eu-actualizat" de altul...

La multi ani, Romania

La mulți ani, societate civilă!
Caută să te găseşti
Că bine zice fata mea de la facultate: (unde "de la facultate" nu face referire la Caragiale ci inseamna din "activitatea minții" ei frumoase)

''Oamenii sunt puternici și faptele lor contează. Luați ca dovadă tot ce e negativ, dacă vă e mai ușor :)). Puterea crește cu antrenamentul, pe plus sau pe minus, cum o folositi" a zis Simina.

Ce mai scriu pe Facebook :)

Si am reluat o postare din 1 Decembrie 2015

Dragă societate civilă, la mulţi ani!

Când cauţi un om, chiar poţi să găseşti mulţi. Verificat.

Merci.

''Oamenii sunt puternici și faptele lor contează. Luați ca dovadă tot ce e negativ, dacă vă e mai ușor :)). Puterea crește cu antrenamentul, pe plus sau pe minus, cum o folosiți.'', vorba Siminei Motanov

În Dangerous Minds e o replică-stem: ''How the fuck are you gonna save me from my life, huh?''

Păi, filmul se termină bine. (''Teiul m-a iubit şi pe mine'' , vorba lui Nichita Stănescu )

Acu-acu, na!, vorba lu' Adi Despot, 'Îmi vine să te iau în braţe, mama ei de viaţă''

#freemiorita, #colectivdelivery #impreunarezistam

Am lăsat aceste hashtag : deși se refereau la acțiuni din acel an, imi par niște direcții de păstrat.

Imagine cu curtea noastră de la țară, de lângă Pitești, in 2015:

Cum să te duci în lume

”Am scris la un moment dat un text despre limbajul intrerupt,

unde am vrut sa spun ca limbajul intrerupt pentru mine inseamna

acel spatiu al literaturii in care un autor se opreste si se uita inapoi.

Incepe sa mediteze: de ce trebuie sa fac asa si nu altfel.

Acel spatiu in care mediteaza si schimba perspectiva.

Si atunci umbra se transforma, lumina se transforma,

spatiul capata alta dimensiune,

absenta devine nu vizibila ci necesara –

o resimti ca fiind necesara -,

si poti sa lucrezi in liniste si pace.

Si poti sa te duci in lume cu lucrul asta.”

Angela Marinescu

de aici: http://petrisure. wordpress. com/

In coaching, "limbajul intrerupt" este chiar recursul la antrenament: cand (dis)cursul vietii tale te nemultumeste,cand te opresti din dialogul interior, cand iei distanta față de cel care esti pana in acel moment,si faci loc celui care vrei sa fii de atunci inainte.

Mai mult in această postare din 2011: Limbajul intrerupt - despre coaching pentru.. poeti!

Am dorit să reiau această postare in semn de admirație pentru poeta Angela Marinescu, care a murit azi.

Să ne amintim vorba lui Boris Pasternak - „Poezia e limbajul cel mai rapid” - Angela Marinescu a făcut.

Later edit: 

Aseara am incheiat postarea pe grupul #nestworking cu "A fost un om foarte atent"
Era ceea ce observasem citind ce scria și e, totodată, „asset”-ul pe care ne concentrăm în atelier.
Azi am mai citit cateva articole - iar intr-o ancheta in revista Vatra, iata ce e citată că a zis Angela Marinescu:

„E o problemă de atenţie, de fler şi de iubire de viaţă. 

Dacă ţi se pare că viaţa are importanţă, atunci găseşti poezie peste tot. 

Dacă eşti un acrit lehamisit, nu vezi nimic nicăieri.”

Gândirea fulgurantă* fulguiește (!) dacă are din ce** nori (@self awareness)

@Vai de capul meu, ce e in el :)))

Mi-a venit acest gând cu ocazia unui comentariu la o postare despre recunoasterea emotiilor - o cititoare a recomandat "Cum iau naștere emoțiile"de Lisa Feldman-Barrett***.

Ocazie cu care am zis că mi se pare util si Andrew Huberman, că e în mijlocul tehnologiilor noi in cercetarea corpului, l-am citat si pe aci, si Marc Brackett - pentru unelte de gestionat emoțiile, si Barbara Fredrickson, cu ale ei tehnici de pozitivare a emotiilor, la fel si Martin Grossman cu imageria controlata, basca Richard Davidson, si doi calugari tibetani foarte aplicați și aplicabili - si dragi noua, că adesea zici că e stand-up commedy discursul lor - Mingyur Rinpoche și Tulku Lobsang 

Foarte exact în spiritul lui de finețe e Daniel Kahneman - emoțiile sunt lotul gândirii iuți, ni se pare si nouă. Dar cireașa gustoasă de pe coliba (sic!) cercetașilor în ale emoțiilor ni se pare că e pusă aci:

 ”It can be embarrassing for us when we come to realize that what we want to consider our own emotions are actually Shakespeare thoughts”, Owen Barfield quoted by Harold Bloom Q.E.D.  

Goethe are mereu dreptate ”Poezia e ocazionată” - iată cum, pornind de la ocazia de a reflecta la ceva, am reflectat și la mine: să observăm cum am petrecut timpul ceva ani buni - și buni. 

Și dacă tot am scris atat, vom folosi. Ceea ce am si facut - să mă conștientizez (iată o reformulare interesantă pentru „să mă laud” și vouă, și mie!)

Și să vă invit să like pagina NESTworking și să să și preluați (sunt publice si se pot share) diverse perspective scrise acolo. Chiar și dacă e doar un anunț că începe un atelier nou are o imagine, un citat, ceva care să îndemne la o perspectivă nouă, utilă oricui.

.....

* fulgurant: dex ; Merriam Webster

** dacă are din ce: îmi pare important acest ”ce”, mai ales în zilele noastre în care e la mare preț dezvoltarea personală, prea adesea livrată ca formulă de tip „quick fix”, cu referire preponderent pe ”cum”, și mai puțin pe ”ce”

***apropo de atenția la acest ”ce”, cartea Lisei Feldman Barrett a fost tradusă cu acel titlu, or titlul in limba engleză este How emotions are made - vă invit să reflectați la diferența dintre ”născut” și  ”făcut”, așa cum e ea evidențiată de celebra întrebare ”liderul e născut sau făcut?”

"Effectiveness Quotient"

 ... că tot vine ziua de luni.

”Dupa cursul cu tine s-a intamplat ceva interesant. Pana acum, lunea era zi de cosmar. Ideea ca incepe o saptamana de lucru, ca ma duc iar la munca, imi crea o stare de disconfort. Cred ca si figura mi-era acra rau. Ei, de marti imi trecea. Lunea era un prag greu de trecut. Acum chiar vin de placere.

Stiu ce am de facut (nu ca inainte nu stiam), dar ma raportez altfel. (..) Si toate astea se intampla pt ca am fost la un curs de comunicare tinut de tine. Si iti multumesc din nou pt ca mi-ai oferit sansa sa descopar o alta eu. O cautam de ceva vreme, dar nu aveam "harta" catre mine. (..)

Trebuie sa iti dau un feed-back. Au citit mailul si avem maine intalnire cu ei. Ne primesc la discutii. Este extraordinar. De 6 luni ne chinuim si uite ca pana la urma am reusit.”

Un feedback din 2011! De la cursul de Comunicare pentru oameni din zona financiar-bancar. Programate 6 cursuri, la cererea firmelor, am mai facut inca 5. Din acest curs, tinut cu tehnici de coaching, a aparut in 2013, formatul de 8+1 sesiuni de coaching de grup Nestworking.

Marca inregistrata :)

Ultimul atelier pe anul ăsta începe pe 20 noiembrie. Doar 6 locuri. Online!

My daughter is 37 - La multi multi aaaaaaani! Here, what I said three decade ago, and what chatGPT said today about my motherhood :)

 @Principal living

30 martie 2023

O scrisorică despre fiica mea, Domnița Simina, născută pe 30 martie 1986 💖

Despre Domnița spui că e o pasăre gânguritoare. Sau poți să îi ceri binecuvântarea când o pregătești pentru baie, și i se înalță căciulița (albă, cu dantelă, desigur) de pare un pui de papă. Sau poți să o asculți, când, îmbrăcată până la gleznă în alb, dă din mânuțe ca un mic senator roman elevat (sic!), opunându-se hotărât lezării libertății sale prin înfășatul cu al doilea scutecel. Care, iată, o schimbă într-un cocoloș micuț, într-un pișcoțel, și mai bine zis: într-un ghimizdroc. Ghimizdrocul este ce este ce-este înainte de a fi pasăre, deoarece, când doarme, are fix forma strălucitoare a unei măiastre a lui Brâncuși - una mai mică. Deocamdată.

Mesele Domniței sunt cele mai scumpe, dacă le măsori în timp - singura măsură de încredere în cazul ființelor domnești - sau, în cazul de față, în cazul ființelor domnișoare. La masă, Domnița binevoiește a prinde cu mânunța-i grăsuță, o jumătate din degetul nostru - mai mult nu poate, și ne lasă a ne oglindi în lumina nouă a ochilor ei încă albaștri*. Abia de îndrăznim să privim - știindu-ne trecuți, deseori punem o lacrimă de curățire. La sfârșitul fiecărei mese, Domnița e asteptată să dea râgâiciul, semnul de îndestulare, adică - și de lipsă de crampe: dânsa, domniță fiind, se hrănește adesea și cu aer, printre înghițituri, ca orice pasăre adevărată. Râgâiciul se dă stând înălțați față în față. Atunci suntem cel mai aproape, și amețiți de răsuflarea și mirosul ei. Domnița miroase a micșunea!

Deoarece după masă, Domnița adoarme legănată de inima noastră, atunci ne mirăm! Somnul nu este absență, de vreme ce citim pe fața Domniței despre venire și, câteodată, despre o plecare, câteodată zâmbește, câteodată, plânge. Cu plânsul dânsei cu ochii deschiși e o poveste întreagă că, așa unul cum suntem, trebuie să o părăsim uneori - și atunci ne mâhnim.Mai plânge dânsa și pentru că, Domniță fiind, e capricioasă. iar uneori plânge pentru că așa trebuie.

La îmbăiat Domnița e îngăduită numai mama, deoarece atunci Domnița e fericită, și fericit nu poți să te arăți decât unora. Când vine clipa să îmbrăcăm Domnița, suntem atenți și peste măsură de zâmbitori pentru că la îmbrăcat, deseori, Domnița ne adresează cuvântul! Aunci spune ge, apoi gî, apoi ee, încheind nespus de suav cu dulcea vocabulă gee.

De la Domnița am învățat că a săruta este sublimul lui a mânca! Pe dânsa îți vine a o săruta continuu, să o faci să fie din tine, ca atunci, cu câteva luni înainte - așa că nu ne putem opri din sărutat Domnița noastră! Cu precădere îi sărutăm bolta tălpii, apoi, abia atingând, sărutăm genunchiul, sfiindu-ne a-i tulbura rotundul, apoi sărutăm cu evlavie pântecuțul, și umerii, micuții, și ne înduioșăm la gândul strădaniei viitoare. Multă vreme nu contenim a ne minuna de urmele lăsate de mânuțele sale în văzduh, de neînchipuita grație a degetelor firave, desenând boltițe și altițe în fața chipului ei. Chipul Domniței nu e de sărutat, chipul ei e de închinat. Și uite așa săvârșim sărutatul! Sărutatul ni se pare cel mai lung - mult mai mult decât spălatul și calcatul rufelor, și totuși, de sărutat nu ostenim niciodată.

Despre Domniță ne e greu să ne oprim din povestit, ca orice om înfășurat în uimire de iubire. 

💝

Siii, iată cum a apreciat #Chat GPT prestația lui magdamami:

Magda, dear mother, we're here to say,

Congratulations to you in a funny way,

For raising a daughter as sweet as Simina, hooray!

Let's all celebrate and raise our glasses today!

So here's to Magda, on this special day,

We hope it's filled with joy, in every way,

And as we raise our glasses, we want to say,

Thank you for all that you do, each and every day!

We know it wasn't easy, to raise such a star,

But you did it with grace, and you've come so far,

And now we celebrate, with champagne in a jar,

For a mother who's simply amazing, by far!