Inner Game - key words: asumarea răspunderii performantei personale, a invata sa inveti, mobilitate, ACT, PIB

INNER GAME (Jocul interior) este o cale de a învăţa să înveţi să fii tot ceea ce poţi să fii - spre binele tău, al organizaţiei, al familiei, al societăţii.
Fundamentat pe cunoştinţe solide şi pe observarea proceselor de creştere a performanţei persoanelor şi echipelor (în sport şi în corporaţii), Timothy Gallwey a operaţionalizat Jocul interior, făcându-l astfel utilizabil oriunde e vorba de a-ţi trăi viaţa – personală şi profesională – la optimul înnăscut.

Jocul interior este o metodă de a munci cel mai bine, învăţând din muncă şi bucurându-te de viaţa ta ”la serviciu” – pentru că chiar eşti ”la serviciu” în jocul exterior al cărui protagonist trebuie să nu uiţi că eşti.

Jocul interior este un antrenament pentru ”performanţă responsabilă”,
ghidat de ACT (awareness, choice, trust) -
atenţia, alegerea conştientă,
şi încrederea în capacitatea înzestrarea personală.

Jocul interior este focalizat pe calitatea de a fi om -
libertatea de a fi ce eşti.
În această calitate, orice persoană are dreptul şi posibilitatea
de a alege, dezvoltând astfel ”obiceiul” mobilităţii:
configurarea dinamica şi continuă
a stării de excelenţă de către ţelul personal.

Cum ştii că ai reuşit?
Poi, cum, ca omu', de!
performezi, înveţi, te bucuri/PIB.


alte postari inspirate (sic)
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/inner-game-1.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/inner-game-2.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/when-coaching-is-game.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/02/joaca-interioara-1.html

si un citat din autor
http://coaching2success.blogspot.com/2010/09/greatest-benefit.html

Inner Game - studiu de caz

Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura,
Ca si când n-ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea – si râd de câte-ascult
Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult.
(1876, 1 septembrie)
Melancolie, Mihai Eminescu

mda.
un joc interior recunoscut.
si un Eu 2 in forma.. mare!
atentie - ”a recunoaste” are multe sensuri, si utile

"e mai usor sa faci decat sa nu faci!” (Lucru paradoxal, indeed, care nu trebuie lasat de capul lui, ci pus la treaba de.. capul fiecaruia :)

am scris cele de mai jos in completarea
unor informatii utile despre coaching, de aici

http://www.mihaistanescu.ro/2011/04/26/20-de-informatii-utile-despre-coaching/

M-am bucurat mult sa gasesc la informatia 5 definitia lui Tim Gallwey.
Am postat o afirmatie a lui şi am sa o scriu aici, pentru ca mi se pare partea ce urmeaza firesc frazei citate de tine: ”The greatest benefit the Inner Game coachbrings to the conversation is to trust clients more than the clients trust themselves.”

Coaching-ul cu metoda lui - Inner Game – este mai putin cunoscut la noi ”as it is”, desigur, GROW si orice alta antrenare autentica pentru performanta contine ”samanta” Jocului interior. Samanta este ACT – awarness, consciousness, trust.
Am zis sa spun asta in legatura cu informatia 6, unde as propune folosirea termenului de ”conştienţă” (in loc de ”conştiinţă”), care parcă sustine si mai bine adevarul afirmatiei tale, constiinta pretandu-se in general la analiza (in sensul Dilts: ”analyse=paralyse”)
Fructul plantei ce se dezvolta din samanta ACT este PIB – performanta, invatare, bucurie - am folosit acronimul cuvintelor in romaneste pentru semnificatia pib-ului J la care te referi in informatia 10. Am dat sa observ ca ar trebui adaugat un ”pentru ei insisi” la finalul frazei ”Coaching-ul are la baza convingerea ca oamenii vor si pot sa faca lucruri din ce in ce mai bune.” Dar am vazut ca exista o clarificare implicita prin informatia 12, unde se face legatura intre obtinerea de rezultate mai bune pentru organizatie si punerea in fapt a potentialului propriu al individului.

As zice ca formula ”coaching-ul e un mod de a gestiona oamenii si resursele” (13) e un pic periculoasa prin asemanarea cu ceva ce ne place mult (:)), si ca oameni, si ca manageri: directivitatea, ”ordine si instructiuni”- pe care le pozitionezi insa ”la locul lor” mai incolo. Intr-adevar, ”optimismul” coachingului are ca postament increderea ca oamenii isi pot asuma responsabilitatea ”gestiunii” a ceea ce sunt pentru a atinge ”optimul” de care e capabil fiecare.

Prin 16 imi pare ca esti coach de-a dreptul cu cititorul confruntandu-l cu un cadru de referinta de care poate, pana a citi aici, nu era constient: ”e mai usor sa faci decat sa nu faci!” (Lucru paradoxal, indeed, care nu trebuie lasat de capul lui, ci pus la treaba de.. capul fiecaruia :))

La ”foamea” de rezultate nu stiu ce sa zic – e o carte ”Eul, foamea si agresivitatea”/Perls. Dar o comunicare de tip coaching, in echipe, imbunatateste cu siguranta rezultatele fiecaruia si ale organizatiei, tocmai pentru ca ”trece” (vindeca) acea competitivitate – hm, ca sa zic asa – ”pesimista”, de vreme ce crezi ca altul e mai slab ca tine :)

Mi-a placut mult si m-a luminat imaginea din golf:

ca necunosctoare, am crezut ca
mingiuca intra in.. context – o gaura in iarba.
Cand, ce sa vezi!, e asteptata taman de.. text,
causul acela e parte din joc:
daca nu-l nimeresti pe el, nu te nimeresti pe tine.

General Eroic Beethoven!

Seara frumoasa la Ateneu, ca o trecere prin varste intr-o succesiune neasteptata – intai asezarea senectutii, cu ritmuri bine definite, cu adevaruri solide (Haydn, Simfonia 28), apoi o minunata joaca intrebatoare, un dialog creator plin de energie şi pofta de a fi (Mozart, Concertul pentru flaut, harpă şi orchestră). A urmat apoi.. ”fiirea” – Eroica, simfonia celebra a lui Beethoven.

Dirijorul, Brian Wright, de o eleganta speciala, fara ostentatie, difuza, aducand orchestra in prim plan. Si tinand-o acolo chiar si atunci cand publicul s-a bagat in seama aplaudand inainte de partea de final, la Haydn. Cand s-a aplaudat si la Beethoven dupa partea a treia, eleganta domnului Wright a fost pusa la incercare, e drept…

Imi amintesc o emisiune a lui Viorel Gaita, in anii 90, care ”lucra” cu fudulia romaneasca, cu apucatura noastra de a ne da ”competinte” in toate alea, de a nu spune ca ”nu stim” ceva – pentru ca ar insemna ca avem ceva de facut, si asta nu ne place.
Niste domni si niste doamne se inghesuiau sa acuze pe generalu’ Store care isi facuse ditai magazinul omonim: General Store!

Acu, la Ateneu exista un program in care scrie frumos despre ce-o sa fie si da si informatii despre structura operei muzicale. De ce nu citim?! De ce nu ne educam?!
Educatia iti da si posibilitatea sa ai o justa scara a valorii.
Cine e Beethoven si de ce. Ce inseamna muzica lui cantata la caminul cultural si ce inseamna la Ateneu. Domnul Wright a fost tulburat de lipsa acestor intrebari.

Ar mai fi o explicatie – ca sa zic asa istorica: partea a treia din Eroica, cea dupa care s-a aplaudat,
(Scherzo: Allegro Vivace), este, inca, foarte familiara urechii romanesti, fiind ea ”ilustratia muzicala” preferata de autoritatile comuniste in jurnalele despre agricultura care duduia.. vivace. Sa fi vizualizat spectatorii delegatia conducatorilor alegri si asta sa fii apasat butonul pentru aplauze?!
Aveti aici pasajul cu pricina. Ascultati-l. Daca va vine sa apaludati dupa, asta e…
http://www.youtube.com/watch?v=6iP3JER7nsY

Inner Game (2)

Tim Gallwey a numit acesti doi protagonisti ai vietii interioare
Eul 1 si Eul 2.

În timpul unei activităţi,
Eul 1 distorsionează elementele realităţii
şi determină astfel distorsionarea imaginii de sine,
fapt ce duce la răpuns distorsionat al cărui efect
confirmă şi consolidează imaginea de sine distorsionată.
În timp, se formează un tipar reactiv reflex,
care, de fapt, nici nu observă realitatea pe care e aplicat.
Capacitatea de a fi atent, de a alege variante de răspuns
şi de a avea încredere în sine a Eului 2 este ignorată.
Astfel, viaţa persoanei respective se desfăşoară
mai departe sau mai aproape de potenţialul Eului 2,
cel cu care e înzestrat,
în funcţie de cât de puternică este interferenţa Eului 1.

Formula propusă de Gallwey:
P=p-i
Performanţa =potenţial – interferenţă

Ce-i de făcut?
Cum poţi să schimbi ”ciclul auto-interferenţei”?
Să începi să (îţi) spui:
”Schimbă-te!, nu vezi că nu eşti bun? E greşit ce faci!”
înseamnă tocmai să continui să (te) judeci,
să propui aceeaşi imagine de sine ca fiinţă fără valoare,
de vreme ce viaţa (ta) de până acum e ”greşită”.
Einstein a descris situaţia în des citata frază
”nu te aştepta să obţii alte rezultate
continuând să faci acelaşi lucru”.

Care e cel mai simplu lucru pe care l-ai putea face altfel?
Nu (te) schimba, observă(-te)!

Pentru cei mai mulţi dintre noi, această acţiune
poate părea paradoxală, dacă nu chiar neserioasă.
Poate chiar păguboasă, dând ocazia Eului 1
să-şi manifeste calităţile de scandalagiu:
”Cum să nu mă schimb?! Dar eu vreau să mă schimb!
În fiecare zi judec ce e greşit şi decid ce trebuie făcut,
şi apoi evaluez rezultatul! Şi iar decid ce fac.
Eu muncesc continuu să mă schimb!”

Dacă aplicăm chiar acum îndemnul la observare de mai înainte,
vedem că Eul 1 are calităţi valoroase:
evaluează, măsoară.
Cum pot fi folosite în creşterea performanţei?


alte postari inspirate (sic)
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/when-coaching-is-game.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/02/joaca-interioara-1.html
si un citat din autor
http://coaching2success.blogspot.com/2010/09/greatest-benefit.html

Inner Game (1)

Tim Gallwey nu este ”un alt autor (american) de cărţi despre dezvoltare personală”.

Era o glumă în anii 90, când apăruseră dozele de bere cu inel. I se oferă unuia în tren şi i se spune şi cum să facă să o deschidă. Românul, mândru, se opune şi scoate decis un briceag cu care decupează capacul dozei de bere. Că, vorba cealaltă: ”şi la ce i-a folosit” că avea inel?! Ce să mai zicem, tot noi am inventat şi DIY/do-it-yourself. Clar.

Inner Game este be-your-Self: fii Eul care eşti, fii tu însuţi.
Nu îţi sta singur în cale.

Gallwey nu este un ”ştergător” de creiere,
cum sunt mulţi aşa-zişi scriitori, pseudo-ceva.
Dimpotrivă, ceea ce propune el este descoperirea căilor mentale,
atenţia la volutele lor, la posibilitatea de a alege,
de a învăţa şi de a crea – de a fi cel care eşti.

”Jocul interior” nu este un truc lingvistic atractiv
ci o realitate de care, din păcate, puţini oameni sunt conştienţi
şi încă şi mai puţini au dorinţa să se angajeze
să îl stăpânească şi să îl câştige.
Pentru că trebuie câştigat dacă vrei să câştigi jocul cu viaţa.

Dar cum a ajuns el, jocul, acolo, în interiorul ditamai adultului?
Cum e posibil ca oamenii mari,serioşi, să se ţină de jocuri pe dinnăuntru? (Aceasta este o întrebare de copil!)
Poi, alţi adulţi – părinţi, educatori, şefi - s-au ocupat cu tenacitate
să îi înveţe din ce in ce mai bine jocul acesta.

Cu toţi ne amintim secvenţe mai mult sau mai puţin agresive: ”- Auzi ce spun?!/ - Nu”. Pentru că nu auzeai, fiind cu totul focalizat pe ceea ce făceai – preocupat să câştigi ”jocul exterior”, fie că era demontarea unei jucării, fie colorarea unui desen, fie finalizarea unei activităţi de serviciu. Şi atunci intervenea condiţionarea prin pedeapsă până aveai comportamentul dorit de celălalt – părinte, educator, şef. ”Nu fii atent la tine, fii atent la mine!”. Aşa a apărut Eul critic, cel care îl distrage pe Eul atent de la ceea ce are de făcut.
Aştia doi se joacă-n noi. Pam-pam!
(va urma)


alte postari inspirate (sic)
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/when-coaching-is-game.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/02/joaca-interioara-1.html
http://coaching2success.blogspot.com/2011/04/inner-game-2.html

si un citat din autor
http://coaching2success.blogspot.com/2010/09/greatest-benefit.html

Adevarat a inviat.

De vreme ce Tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel,
ai descoperit robului Tău, zicând:
"Iţi voi face casa",
apoi robul Tău şi-a gătit inima sa,
ca să se roage Ţie cu această rugăciune.
Deci, Doamne Dumnezeul meu,
Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele Tale sunt neschimbate
şi Tu ai vestit robului Tău un astfel de bine.
Începe acum şi binecuvantează casa robului Tău,
ca să fie ea veşnic inaintea feţei Tale,
căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, şi,
prin binecuvântarea Ta,
se va face casa robului Tău binecuvântată,
ca să fie înaintea Ta în veci.
Regii II, 7, 27-29