”Nu concurenţa din exterior este cel mai rău duşman al nostru, ci modul în care comunicăm unii cu alţii în cadrul propriei companii.”
Jack Welch
despre "favorizare", aici:
http://coaching2success.blogspot.com/2011/08/breaking-fear.html
29 aug. 2011
breaking the fear
Breaking the Fear Barrier*
” A company's worst enemy is not always the competition.
Sometimes it's the fear that lives within its own walls.”
Cercetările Gallup au arătat că, indiferent de tipul industriei, de marimea companiei sau de nivelul ierarhic, jumătate dintre angajaţii americani se simt prizonieri în companiile în care lucrează, lipsiţi de orice putere să schimbe această situaţie.
Oficial, desigur, nu sunt ”prinşi”, dar aşa simt. Organizaţia nu simte, dar are pierderi enorme în productivitate, preocuparea faţă de client şi profit.
Extinsă pe şase continente, cercetarea a identificat aceeaşi ”frică limitativă” – fear barrier – ca fiind cauza distrugerii firmelor din interior.
Toate aceste organizaţii aveau strategii corecte de dezvoltare, politici şi proceduri, dar ceva le stătea în cale – se împotmoliseră, erau ”prinse” şi orice făceau nu puteau să oprească pierderile. Cercetarea a arătat că, în orice sector de activitate, public sau privat, ceea ce ducea la auto-distrugere era frica.
Frica de a pierde personal ceva duce la distrugerea a înseşi sursei câştigului prezervat prin frică. Oamenii sunt extrem de reactivi, îşi apără ce au ferindu-se unii de alţii, submişi realităţii pe care o resimt ca validată de organizaţie, comunicarea e falsificată, eludând astfel realitatea în care activează organizaţia şi limitând capacitatea acesteia de a fi valoroasă pentru mediul real – chiar motivul existenţei ei.
Un management al limitării pierderilor (personale sau de grup)
are ”succes”: duce la pierderea motivării,
a interesului şi preţuirii muncii,
”frica zdrobeşte oamenii şi le ucide entuziasmul şi energia.”
Recursul la birocraţie este reflex,
lucrurile o iau la vale şi
pare că nimic nu le mai poate opri.
Tom Rieger, autorul cărţii, arată că ”pentru că barierele cauzate de frică au fost construite în interiorul organizaţiei, tot în interiorul organizaţiei pot fi şi distruse.”
Dacă scapi de frică, schimbarea în bine este un fapt natural.
În acest proces, liderii organizaţiei au rolul principal validând comportamentele curajoase şi lăsând fără efect comportamentele care încearcă să submineze curajul.
Numai dacă elimini frica poţi crea un mediu de muncă care să garanteze succesul.
*Breaking the Fear Barrier:
How Fear Destroys Companies from the Inside Out,
and What to Do About It
Tom Rieger, GALLUP PRESS
http://gmj.gallup.com/content/147410/breaking-fear-barrier.aspx
” A company's worst enemy is not always the competition.
Sometimes it's the fear that lives within its own walls.”
Cercetările Gallup au arătat că, indiferent de tipul industriei, de marimea companiei sau de nivelul ierarhic, jumătate dintre angajaţii americani se simt prizonieri în companiile în care lucrează, lipsiţi de orice putere să schimbe această situaţie.
Oficial, desigur, nu sunt ”prinşi”, dar aşa simt. Organizaţia nu simte, dar are pierderi enorme în productivitate, preocuparea faţă de client şi profit.
Extinsă pe şase continente, cercetarea a identificat aceeaşi ”frică limitativă” – fear barrier – ca fiind cauza distrugerii firmelor din interior.
Toate aceste organizaţii aveau strategii corecte de dezvoltare, politici şi proceduri, dar ceva le stătea în cale – se împotmoliseră, erau ”prinse” şi orice făceau nu puteau să oprească pierderile. Cercetarea a arătat că, în orice sector de activitate, public sau privat, ceea ce ducea la auto-distrugere era frica.
Frica de a pierde personal ceva duce la distrugerea a înseşi sursei câştigului prezervat prin frică. Oamenii sunt extrem de reactivi, îşi apără ce au ferindu-se unii de alţii, submişi realităţii pe care o resimt ca validată de organizaţie, comunicarea e falsificată, eludând astfel realitatea în care activează organizaţia şi limitând capacitatea acesteia de a fi valoroasă pentru mediul real – chiar motivul existenţei ei.
Un management al limitării pierderilor (personale sau de grup)
are ”succes”: duce la pierderea motivării,
a interesului şi preţuirii muncii,
”frica zdrobeşte oamenii şi le ucide entuziasmul şi energia.”
Recursul la birocraţie este reflex,
lucrurile o iau la vale şi
pare că nimic nu le mai poate opri.
Tom Rieger, autorul cărţii, arată că ”pentru că barierele cauzate de frică au fost construite în interiorul organizaţiei, tot în interiorul organizaţiei pot fi şi distruse.”
Dacă scapi de frică, schimbarea în bine este un fapt natural.
În acest proces, liderii organizaţiei au rolul principal validând comportamentele curajoase şi lăsând fără efect comportamentele care încearcă să submineze curajul.
Numai dacă elimini frica poţi crea un mediu de muncă care să garanteze succesul.
*Breaking the Fear Barrier:
How Fear Destroys Companies from the Inside Out,
and What to Do About It
Tom Rieger, GALLUP PRESS
http://gmj.gallup.com/content/147410/breaking-fear-barrier.aspx
26 aug. 2011
the authority of being human versus a human's authority
”Ordinary people, simply doing their jobs,
and without any particular hostility on their part,
can become agents in a terrible destructive process.
Moreover, even when the destructive effects of their work
become patently clear,
and they are asked to carry out actions
incompatible with fundamental standards of morality,
relatively few people have the resources needed
to resist authority.
(...)
none of the participants*
who refused to administer the final shocks
insisted that the experiment itself be terminated,
nor left the room to check the health of the victim
without requesting permission to leave.”
Is it humanity a question of
being permitted to be human?!
*The Milgram experiment
and without any particular hostility on their part,
can become agents in a terrible destructive process.
Moreover, even when the destructive effects of their work
become patently clear,
and they are asked to carry out actions
incompatible with fundamental standards of morality,
relatively few people have the resources needed
to resist authority.
(...)
none of the participants*
who refused to administer the final shocks
insisted that the experiment itself be terminated,
nor left the room to check the health of the victim
without requesting permission to leave.”
"The Perils of Obedience" by Stanley Milgram
wow.
Is it humanity a question of
being permitted to be human?!
*The Milgram experiment
22 aug. 2011
when a man persuades a woman :)
Credibilitate versus Încredere
Robert Cialdini, prezent în curând în România,
afirma că:
”People say yes to those they owe.
If you do me a favor, I do you a favor.”
Pe scurt, e varianta pe pozitiv (?!) a cunoscutei
”ce tie nu-ti place, altuia nu face”.
In primul rând, nu-l ”asalta” pe celălalt.
Or, in manualul de influenţare e vorba de arme:
1. arma reciprocităţii
2. arma angajării consistente
3. arma conformării sociale
4. arma autorităţii
5. arma atractivităţii
6. arma accesării limitate.
Acestea, la rândul lor, dau tot atâtea
componente ale credibilităţii.
(se numesc aproape la fel -
le gasiţi în cartea lui Cialdini
publicată la editura Business Tech, 2009,
Influenţarea: Psihologia persuasiunii)
Robert Cialdini are, incontestabil, meritul
de a fi observat şi operaţionalizat mecanismul persuasiunii.
Noi trebuie să avem discernământul în a-l folosi.
(”Bula: am salvat o fata de la viol/Cum?!/Am convins-o!”)
aşa că, vorba cântecului,
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=hq2KgzKETBw
have you ever persuade a woman?!
că, atenţie la ce zicea David Ogilvy:
”The consumer is not a moron, she is your wife!”
;-)
oupsssssss
Anuntul evenimentului a scapat.. persuasiunii!,
si a marcat un ditamai acte manque -
acel act ratat al realitatii exterioare
care arata un act autentic al realitatii interioare:
”One of the most well-known specialists
in the science of influence and persuasion comes to Romania!
Come to our event, get to know him and
fiind out* how to make your
clients and partners say always YES!”
asta e, fiind afara, nu ma voi lasa convinsssssssa
:)
Robert Cialdini, prezent în curând în România,
afirma că:
”People say yes to those they owe.
If you do me a favor, I do you a favor.”
Pe scurt, e varianta pe pozitiv (?!) a cunoscutei
”ce tie nu-ti place, altuia nu face”.
In primul rând, nu-l ”asalta” pe celălalt.
Or, in manualul de influenţare e vorba de arme:
1. arma reciprocităţii
2. arma angajării consistente
3. arma conformării sociale
4. arma autorităţii
5. arma atractivităţii
6. arma accesării limitate.
Acestea, la rândul lor, dau tot atâtea
componente ale credibilităţii.
(se numesc aproape la fel -
le gasiţi în cartea lui Cialdini
publicată la editura Business Tech, 2009,
Influenţarea: Psihologia persuasiunii)
Robert Cialdini are, incontestabil, meritul
de a fi observat şi operaţionalizat mecanismul persuasiunii.
Noi trebuie să avem discernământul în a-l folosi.
(”Bula: am salvat o fata de la viol/Cum?!/Am convins-o!”)
aşa că, vorba cântecului,
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=hq2KgzKETBw
have you ever persuade a woman?!
că, atenţie la ce zicea David Ogilvy:
”The consumer is not a moron, she is your wife!”
;-)
oupsssssss
Anuntul evenimentului a scapat.. persuasiunii!,
si a marcat un ditamai acte manque -
acel act ratat al realitatii exterioare
care arata un act autentic al realitatii interioare:
”One of the most well-known specialists
in the science of influence and persuasion comes to Romania!
Come to our event, get to know him and
fiind out* how to make your
clients and partners say always YES!”
asta e, fiind afara, nu ma voi lasa convinsssssssa
:)
21 aug. 2011
La ce bun coaching în vremuri de criză*
Înţelegem prin coaching antrenarea
pe care un om/o echipă o solicită pentru
a exersa/dezvolta abilităţi înnăscute
de care are nevoie pentru un nivel mai bun
al prestaţiei/perfomanţei,
la care simte/obsevă că nu poate ajunge singur/singură
dacă foloseşte doar propria capacitate de antrenare.
Fiecare dintre noi ne antrenăm zilnic
practicând activităţile pe care le-am ales,
descoperind abordări noi şi
îmbunătăţindu-ne astfel ”lucrul”.
Rezistenţa la antrenare este rezistenţă la propria împlinire.
Fireşte, oricine e liber să aleagă să nu se antreneze cu un coach.
Insă ar fi trist să nu se antreneze deloc pe calea pe care o urmează.
În sport, trebuie să te ”încălzeşti” pentru a performa.
În muzică trebuie să faci vocalize pentru a ”încălzi” corzile vocale.
Ce faci, de fapt, când te ”încălzeşti”? Ce este ”încălzirea”?
Este calea de a ”exprima” ceea ce este ”imprimat”,
de la im-presie la ex-presie –
calea de la ce eşti la ceea ce faci fiind.
A te îndrepta spre ceva,
a urma o cale anume şi
a ajunge unde doreşti este
alegerea, determinarea, performanţa şi bucuria ta.
Calea aceasta se construieşte prin antrenament.
Uneori e suficientă atenţia proprie pentru a ţine calea.
Alteori e necesar un antrenor pentru o bucată de drum.
*Titlul acestei postări e o variaţiune pe tema celebrei
La ce bun poeţii în vremuri de restrişte – a lui Holderlin.
Constat că a fost şi un eveniment recent pe tema asta –
"Cultura bate criza."
E de observat ca verbul ”bate”
nu se referă la bătaie ci la... bătaie :)
Sensul acela de ”depăşire”.
A te antrena înseamnă
să dobândeşti deprinderea victoriei –
de acum şi a celei următoare.
Coachingul bate criza. Deci.
despre La ce bun ... si aici:
http://coaching2success.blogspot.com/2009/08/cnn-quest-means-business.html
pe care un om/o echipă o solicită pentru
a exersa/dezvolta abilităţi înnăscute
de care are nevoie pentru un nivel mai bun
al prestaţiei/perfomanţei,
la care simte/obsevă că nu poate ajunge singur/singură
dacă foloseşte doar propria capacitate de antrenare.
Fiecare dintre noi ne antrenăm zilnic
practicând activităţile pe care le-am ales,
descoperind abordări noi şi
îmbunătăţindu-ne astfel ”lucrul”.
Rezistenţa la antrenare este rezistenţă la propria împlinire.
Fireşte, oricine e liber să aleagă să nu se antreneze cu un coach.
Insă ar fi trist să nu se antreneze deloc pe calea pe care o urmează.
În sport, trebuie să te ”încălzeşti” pentru a performa.
În muzică trebuie să faci vocalize pentru a ”încălzi” corzile vocale.
Ce faci, de fapt, când te ”încălzeşti”? Ce este ”încălzirea”?
Este calea de a ”exprima” ceea ce este ”imprimat”,
de la im-presie la ex-presie –
calea de la ce eşti la ceea ce faci fiind.
A te îndrepta spre ceva,
a urma o cale anume şi
a ajunge unde doreşti este
alegerea, determinarea, performanţa şi bucuria ta.
Calea aceasta se construieşte prin antrenament.
Uneori e suficientă atenţia proprie pentru a ţine calea.
Alteori e necesar un antrenor pentru o bucată de drum.
*Titlul acestei postări e o variaţiune pe tema celebrei
La ce bun poeţii în vremuri de restrişte – a lui Holderlin.
Constat că a fost şi un eveniment recent pe tema asta –
"Cultura bate criza."
E de observat ca verbul ”bate”
nu se referă la bătaie ci la... bătaie :)
Sensul acela de ”depăşire”.
A te antrena înseamnă
să dobândeşti deprinderea victoriei –
de acum şi a celei următoare.
Coachingul bate criza. Deci.
despre La ce bun ... si aici:
http://coaching2success.blogspot.com/2009/08/cnn-quest-means-business.html
Arsenie Papacioc
“ Greşelile pentru care vom fi pedepsiţi
se împart în patru feluri:
răutăţile pe care le facem noi,
răutăţile pe care le fac alţii din cauza noastră,
bunătăţile pe care nu le-am făcut şi
bunătăţile pe care nu le-au făcut alţii, împiedicaţi de noi.”
se împart în patru feluri:
răutăţile pe care le facem noi,
răutăţile pe care le fac alţii din cauza noastră,
bunătăţile pe care nu le-am făcut şi
bunătăţile pe care nu le-au făcut alţii, împiedicaţi de noi.”
10 aug. 2011
AER™ - rul comunicării (1)
A asculta presupune activităţi mentale şi fizice. Mulţi dintre noi credem că suntem buni ascultători, dar ascultarea este la fel de complicată ca şi scrierea, citirea şi vorbirea. Formarea abilităţilor de a asculta presupune antrenarea atenţiei faţă de ceilalţi, empatie şi respect pentru persoana cu care comunici.
· Atenţia la limbajul verbal şi nonverbal al celuilalt, pentru a înţelege astfel emoţiile care-l încearcă pe partenerul de dialog.
· Empatia, capacitatea de a te transpune în situaţia celuilalt. Încercaţi să vedeţi situaţia din punctul lui de vedere, astfel va fi mai uşor să înţelegeţi sentimentele care însoţesc comunicarea.
· Respectul faţă de celălalt setează cadrul comunicării, asigurând încrederea în valoarea comunicării respective pentru toate persoanele implicate în proces.
Într-adevăr, aceste trei componente asigură AER - rul absolut necesar în comunicarea de calitate şi garantează atingerea obiectivelor propuse.
© Magda Bunea
· Atenţia la limbajul verbal şi nonverbal al celuilalt, pentru a înţelege astfel emoţiile care-l încearcă pe partenerul de dialog.
· Empatia, capacitatea de a te transpune în situaţia celuilalt. Încercaţi să vedeţi situaţia din punctul lui de vedere, astfel va fi mai uşor să înţelegeţi sentimentele care însoţesc comunicarea.
· Respectul faţă de celălalt setează cadrul comunicării, asigurând încrederea în valoarea comunicării respective pentru toate persoanele implicate în proces.
Într-adevăr, aceste trei componente asigură AER - rul absolut necesar în comunicarea de calitate şi garantează atingerea obiectivelor propuse.
© Magda Bunea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
