De ce mă ocup de coaching?

Pentru că în coaching este vorba de admiraţia faţă de încrederea celuilalt în sine însuşi, de preocuparea consecvent onestă faţă de celălalt, de respectul pentru ce este celălalt.

Alain Cardon, master coach-ul cu care am invatat fundamentele coachingului, a avertizat că e o chestie care îţi schimbă viaţa. Pot confirma că aşa s-a întâmplat şi că e bine.

Pentru că în coaching este vorba despre comunicare, despre cuvinte – şi cuvintele sunt semnele care denumesc acţiuni. Wittgenstein spune: ”Limitele lumii mele sunt limitele limbajului meu”.

Pentru că este timpul schimbării în felul în care înțelegem performanţa şi managementul organizaţiilor: Convergenta celor doua forţe – interesul companiilor pentru valoare si interesul oamenilor pentru identitate – va schimba peisajul organizaţional pentru totdeauna. (Gallup Organization)

Pentru că, la terminarea facultăţii de Electronică, proiectul de licenţă se numea Antrenament prin biofeedback în afecţiuni cardiace şi conţinea o frază pe care am ţinut-o minte ani de zile şi pe care am ”tradus-o” adecvat abia după ce am dobândit limba coachingului:
Dacă putem să ne antrenăm pentru comportamente fiziologice de succes, cu siguranţă putem să ne antrenăm pentru comportamente sociale de succes!