A intriga - o acțiune care te pune la treabă

Din când în când, recitesc Jurnalul de la Păltiniş - zilele astea e un astfel de „când”

Desigur, imediat m-am gândit la a doua sesiune a atelierului Nestworking :)

@Nu există eşec ci doar feedback.

“There is no failure. Only feedback.”, Robert Allen

Adevărul acestei propoziții ține de evidență: de la Charles Darwin la Alan Turing, de la viu la artificial. 

Și totuși, nu e chiar așa ușor să vezi lucrurile din perspectiva asta. La fel, nu e chiar ușor să oferi feedback: necesită multă atenție, chiar începând cu atenția la faptul că feedback-ul pe care îl oferi mărește sau scade calitatea acțiunilor celuilalt în interacțiunea cu sine și cu ceilalți.

şi
@Teoria transmiterii informației

Cantitatea de informație transmisă e invers proporțională cu gradul ei de previzibilitate, undeva prin cursul de Tehnica transmiterii informației, la facultatea de Electronică.
Noica zice că se bucură că îl intrigă pe fiul lui.
Cred că intrigarea - chiar intriga! (in sensul acelei etape a povestirii, ştiți: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul) - e de bază în a învăța, tu sau pe altul, ceva nou. 

Chiar așa, iată prima definiție din DEX, cea a sensului la care mă refer:

A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri.

Păi în căutarea a ce am îndemnat noi să pornim în acest articol? E de observat că acolo este vorba și de îngrijorare ca tehnică a ieșirii din situația problematică.

Și dacă tot a fost vorba de Constantin Noica, să ne amintim că el a pus întrebarea: dacă performanța e 1% inspirație și 99% transpirație, cine te face să transpiri?! A dat și răspunsul „Atunci apare antrenorul.”