pentru a avea cel mai mare PIB personal şi profesional
(un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”)
”Intotdeauna are loc un joc interior în mintea ta, indiferent care e jocul exterior pe care îl joci. Măsura în care eşti conştient de acest joc interior este cea care face deosebirea dintre succes şi eşec.” – Tim Gallwey
V-aţi gândit vreodată că PIB-ul, acest acronim pentru ”produs intern brut” - perceput cel mai adesea drept ceva impus din afara ta, un obiectiv spre care eşti obligat să te îndrepţi şi pe care îl resimţi ca nefiind al tău, opus ţelului tău în viaţă – poate fi derivat din Performanţă Învăţare Bucurie? Este ceea ce propune Tim Gallwey în seria The Inner Game.
”Am studiat filozofia, dar nu m-a satisfăcut. Indiferent ce citeam şi ce făceam, mi se părea interesant şi continuam să citesc filozofie, dar ea nu răspundea deloc căutărilor mele. Aşa că eram gata pentru altceva. Cred că aceasta este cheia, acesta este momentul în care începi să asculţi. Începi să asculţi când vrei să ştii ceva. E mai greu să asculţi când crezi că ştii tot.” - spunea Gallwey în 2007 într-un interviu pentru monday9am.tv.
Momentul în care el ”a început să asculte” fusese cu ani în urmă, în anii 70, când, dorind să înţeleagă ce vrea să facă pe lumea asta, părăsise mediul universitar şi se apucase să dea lecţii de tenis, doar ca să aibă din ce să trăiască. A observat că performanţa elevilor săi nu creştea dacă antrenamentul şi învăţarea urmau metodele clasice de tip ”comandă şi controlează”. În timp ce instructorii de tenis îşi concentrau atenţia pe momentul lovirii mingii, Gallwey s-a focalizat pe ceea ce se întâmplă cu sportivul înainte de a o atinge.
A mai observat că majoritatea sportivilor care veneau la el făceau eforturi să ”repare” un aspect al prestaţiei lor de care nu erau mulţumiţi şi că se aşteptau ca el, antrenorul, să le ofere o soluţie. Pe de altă parte, a constatat că schimbarea apărea doar când oamenii aceia încetau să se mai străduiască şi aveau încredere în capacitatea lor de a învăţa din experienţă.
Gallwey şi-a dat seama că dialogul exterior, dintre el şi elev, este internalizat şi acţionează ca metodă de control, iar prin aceasta blochează calităţile naturale şi totodată abate concentrarea atenţiei de la prestaţia propriu-zisă la respectarea regulilor impuse.
Acest dialog interior se ducea între două voci – Gallwey le-a numit Eul 1, vocea care dă comenzi şi emite judecăţi, şi Eul 2, cea cu care vorbeşte şi care reprezintă, de fapt, pe cel care joacă în teren. În mod paradoxal, acest ”joc interior” ţinea fiinţa umană în afara ei înseşi, o oprea să se identifice cu ceea ce era cu adevărat, întrerupea starea de excelenţă continuă, cufundarea în sine, bucuria de a fi deplin.
P=p-i
Potenţialul (p) persoanei respective este împiedicat să îşi dea măsura reală a performanţei (P) înnăscute, de către aceste interferenţe (i) evaluative, preluate de Eul 1 din exteriorul individului. Astfel, se distorsionează imagine de sine, care, la rândul ei, distorsionează percepţia realităţii, făcând ca persoana să răspundă distorsionat şi astfel să ducă la
(un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”)
”Intotdeauna are loc un joc interior în mintea ta, indiferent care e jocul exterior pe care îl joci. Măsura în care eşti conştient de acest joc interior este cea care face deosebirea dintre succes şi eşec.” – Tim Gallwey
V-aţi gândit vreodată că PIB-ul, acest acronim pentru ”produs intern brut” - perceput cel mai adesea drept ceva impus din afara ta, un obiectiv spre care eşti obligat să te îndrepţi şi pe care îl resimţi ca nefiind al tău, opus ţelului tău în viaţă – poate fi derivat din Performanţă Învăţare Bucurie? Este ceea ce propune Tim Gallwey în seria The Inner Game.
”Am studiat filozofia, dar nu m-a satisfăcut. Indiferent ce citeam şi ce făceam, mi se părea interesant şi continuam să citesc filozofie, dar ea nu răspundea deloc căutărilor mele. Aşa că eram gata pentru altceva. Cred că aceasta este cheia, acesta este momentul în care începi să asculţi. Începi să asculţi când vrei să ştii ceva. E mai greu să asculţi când crezi că ştii tot.” - spunea Gallwey în 2007 într-un interviu pentru monday9am.tv.
Momentul în care el ”a început să asculte” fusese cu ani în urmă, în anii 70, când, dorind să înţeleagă ce vrea să facă pe lumea asta, părăsise mediul universitar şi se apucase să dea lecţii de tenis, doar ca să aibă din ce să trăiască. A observat că performanţa elevilor săi nu creştea dacă antrenamentul şi învăţarea urmau metodele clasice de tip ”comandă şi controlează”. În timp ce instructorii de tenis îşi concentrau atenţia pe momentul lovirii mingii, Gallwey s-a focalizat pe ceea ce se întâmplă cu sportivul înainte de a o atinge.
A mai observat că majoritatea sportivilor care veneau la el făceau eforturi să ”repare” un aspect al prestaţiei lor de care nu erau mulţumiţi şi că se aşteptau ca el, antrenorul, să le ofere o soluţie. Pe de altă parte, a constatat că schimbarea apărea doar când oamenii aceia încetau să se mai străduiască şi aveau încredere în capacitatea lor de a învăţa din experienţă.
Gallwey şi-a dat seama că dialogul exterior, dintre el şi elev, este internalizat şi acţionează ca metodă de control, iar prin aceasta blochează calităţile naturale şi totodată abate concentrarea atenţiei de la prestaţia propriu-zisă la respectarea regulilor impuse.
Acest dialog interior se ducea între două voci – Gallwey le-a numit Eul 1, vocea care dă comenzi şi emite judecăţi, şi Eul 2, cea cu care vorbeşte şi care reprezintă, de fapt, pe cel care joacă în teren. În mod paradoxal, acest ”joc interior” ţinea fiinţa umană în afara ei înseşi, o oprea să se identifice cu ceea ce era cu adevărat, întrerupea starea de excelenţă continuă, cufundarea în sine, bucuria de a fi deplin.
P=p-i
Potenţialul (p) persoanei respective este împiedicat să îşi dea măsura reală a performanţei (P) înnăscute, de către aceste interferenţe (i) evaluative, preluate de Eul 1 din exteriorul individului. Astfel, se distorsionează imagine de sine, care, la rândul ei, distorsionează percepţia realităţii, făcând ca persoana să răspundă distorsionat şi astfel să ducă la
consolidarea imaginii de sine distorsionate – iar acest ciclu al interferenţei se repetă.
Jocul interior – cale mai bună pentru schimbare
”Aha, mi-am zis, e vorba de ceva empiric - nu e filozofie pe care să o cred, e ceva ce pot învăţa, pot recunoaşte, pot valida în şi prin mine însumi.” (interviul citat)
Cum să îi antrenezi pe oameni să trăiască – să joace, să muncească – la nivelul potenţialului lor? Cum să împiedici ciclul interferenţei? Gallwey chiar a abordat empiric lucrurile: a observat ce se întâmplă, fără să evalueze critic, cu încredere în capacităţile lui, dar şi în ale celuilalt, alegând el singur ce învaţă şi lăsând celuilalt libertatea de a alege. A propus acelaşi lucru şi celui pe care îl antrena: să fie atent, să conştientizeze ceea ce se întâmplă fără să judece; să aibă încredere în Eul 2 (în el însuşi), să aleagă singur ce şi cum doreşte să înveţe. Rezultatul a fost o îmbunătăţire a performanţei ”ca prin magie”.
(e celebră ”fermecarea” în direct a lui Molly, o doamnă care, într-o viaţă relativ lungă, nu ţinuse niciodată în mână o racheta de tenis – filmuleţul poate fi găsit pe Internet)
Jocul interior – mobilitatea care asigură succesul
Tim Gallwey a înţeles că nu e vorba de ceva magic ci de ”a învăţa să înveţi” – folosind Atenţia concentrată, Căutarea şi alegerea responsabilă, Totala încredere în ceea ce eşti – ACT. Practicarea oricăreia dintre aceste metode necesită însă crearea unui ”mediu interior” adecvat – un joc interior câştigat constant de Eul 2, cel care vorbeşte în numele corpului tău, al potenţialului tău interior. Dintre tehnicile pentru a-l învinge pe Eul 1, cel care te judecă în numele unui corpuscul de norme exterioare, un rol important îl are găsirea acelor aspecte importante din activitate – variabilele critice pentru obţinerea succesului. Pentru a le găsi e nevoie de mobilitate – abilitatea de mişcare fără constrângeri de ordin intern, capacitatea de a da curs (sic) vieţii tale – acel sentiment de ”being in the flow”.
Deşi absolvent de Litere la Harvard, Gallwey este extrem de atent – practică, desigur, el însuşi ACTiunea (Awarness, Choice, Trust) – în a face accesibil Jocul interior: operaţionalizează conţinutul cercetării şi aplicării metodei definind clar câteva instrumente uşor de înţeles şi de aplicat de către oricine, de unul singur sau cu ajutorul unui antrenor. Este vorba de
Jocul interior – cale mai bună pentru schimbare
”Aha, mi-am zis, e vorba de ceva empiric - nu e filozofie pe care să o cred, e ceva ce pot învăţa, pot recunoaşte, pot valida în şi prin mine însumi.” (interviul citat)
Cum să îi antrenezi pe oameni să trăiască – să joace, să muncească – la nivelul potenţialului lor? Cum să împiedici ciclul interferenţei? Gallwey chiar a abordat empiric lucrurile: a observat ce se întâmplă, fără să evalueze critic, cu încredere în capacităţile lui, dar şi în ale celuilalt, alegând el singur ce învaţă şi lăsând celuilalt libertatea de a alege. A propus acelaşi lucru şi celui pe care îl antrena: să fie atent, să conştientizeze ceea ce se întâmplă fără să judece; să aibă încredere în Eul 2 (în el însuşi), să aleagă singur ce şi cum doreşte să înveţe. Rezultatul a fost o îmbunătăţire a performanţei ”ca prin magie”.
(e celebră ”fermecarea” în direct a lui Molly, o doamnă care, într-o viaţă relativ lungă, nu ţinuse niciodată în mână o racheta de tenis – filmuleţul poate fi găsit pe Internet)
Jocul interior – mobilitatea care asigură succesul
Tim Gallwey a înţeles că nu e vorba de ceva magic ci de ”a învăţa să înveţi” – folosind Atenţia concentrată, Căutarea şi alegerea responsabilă, Totala încredere în ceea ce eşti – ACT. Practicarea oricăreia dintre aceste metode necesită însă crearea unui ”mediu interior” adecvat – un joc interior câştigat constant de Eul 2, cel care vorbeşte în numele corpului tău, al potenţialului tău interior. Dintre tehnicile pentru a-l învinge pe Eul 1, cel care te judecă în numele unui corpuscul de norme exterioare, un rol important îl are găsirea acelor aspecte importante din activitate – variabilele critice pentru obţinerea succesului. Pentru a le găsi e nevoie de mobilitate – abilitatea de mişcare fără constrângeri de ordin intern, capacitatea de a da curs (sic) vieţii tale – acel sentiment de ”being in the flow”.
Deşi absolvent de Litere la Harvard, Gallwey este extrem de atent – practică, desigur, el însuşi ACTiunea (Awarness, Choice, Trust) – în a face accesibil Jocul interior: operaţionalizează conţinutul cercetării şi aplicării metodei definind clar câteva instrumente uşor de înţeles şi de aplicat de către oricine, de unul singur sau cu ajutorul unui antrenor. Este vorba de
”Stop”, ”Managerul vieţii tale”, ”Redefinire”, ”Întrebări de control”,”Transpunerea”, ”Atitudinea”, ”Stiloul magic”, ”PIB-ul” (performanţă, învăţare, bucurie).
(Articolul a apărut în primul număr al revistei de people management AIDA
editată de România liberă
http://www.romanialibera.ro/aida )
(Articolul a apărut în primul număr al revistei de people management AIDA
editată de România liberă
http://www.romanialibera.ro/aida )
despre Jocul interior si aici:
Postări
