E o necesitate.
Când explorezi, ieşi din cadrul referit – cel curent -,
ieşi din cadrul normalităţii, dar te ţii de marginea ei,
pentru că ea e cea care (te) ţine.
Îţi trebuie curaj şi încredere că acea căutare
găseşte ceva ce vei putea lega de ceea ce e,
că e un adaos, o continuare,
că rămâi acelaşi, crescând.
Creşterea e un proces recurent –
o spirală crescătoare, cu pantă constantă.
Acea constantă eşti tu.
Ca şi în biologie, şi în noologie*
creşterea prezervă ADN-ul.
Stai tu!
Be a bijou :)
ca in poza asta:
*lumea spiritului, pentru romani (fără â din a)
Postări
