(continuarea postarii precedente)
In finalul acestei prezentări, John Lee precizează că în terapie sunt două forme de regresie: cea conștientizată si cea care se intamplă ca si cum esti în transă, nu iți dai seama că esti in regresie. Pentru exemplificare povesteste o experientă personală: a fost părăsit de iubita si se simțea ca si cum urma să fie omorât de întâmplarea asta. Abia când si-a dat seama că numai ramanerea in viața a unui copil depinde cu totul de un adult, pe când un om matur nu are cum sa fie in puterea altuia.
Conștiență versus transă. Alte situațiă care pot duce la un tip regresie de tip transă: cea în contextul lipsei banilor, lipsei succesului in viata, relatii de familie care te nemultumesc, dependența de alcool, de droguri, situatii despre copii, despre a nu avea copii, despre capacitatea intelectuală sau artistică, despre mama, despre tata. Suntem ca in transă în cazul unor astfel de probleme din viață.
In aceste cazuri, de regresie ca în transă, John Lee descrie „metoda OCOLIRE/detour”, unde ocolire are sensul unui indicator rutier. Ocolirea poate să insemne un drum mai lunguieț sau un sens giratoriu in care să fii atent ce iesire alegi.
În demersul terapeutic, inseamnă sa il pui pe client să vorbească cu altcineva din echipa ta - să nu vorbesti tu cu el cand iti cere asta. Apoi să îi pui o serie de intrebări de tipul: ce simți acum, ce iti aminteste asta, iti amintesti de vreo situatie sau o persoană care nu ți-a raspuns cand aveai nevoie de raspuns, sau care nu ti-a acordat atentie cand aveai cea mai mare nevoie de atentia celuilalt, ce îți amintește această mică ocolire pe care ai fost pus in situația sa o faci? Ce ai vrea să îi spui acelei persoane? La ce ai vrea sa fi fost atenta acea persoana? Ce vrei sa imi spui mie (terapeutul) chiar acum cand vorbim? John Lee afirmă că, aplicata bine, ”metoda ocolirii” (care inseamna cam 15 minute) dă rezultate imediate in 9 cazuri din 10. Si anume clientul va spune: „Nu vreau sa iti spun nimic-nimic, am inteles.” Dacă nu se întâmplă asta, cu compasiune, mai poți adăuga întrebările: din nou, ce simți acum? ce îți amintește această situație de acum? ce ai fi vrut sa ii spui sau sa ii faci acelei persoane? Și, raspunzand la aceste intrebări, omul isi da seama ca responsabilitatea sa iasa din starea in care a regresat (ca urmare a actiunilor/spuselor celuilalt) aceasta responsabilitate e la el.
Copyright pentru prezenta traducere Magda Bunea/ să nu avem vorbe :)
Nota mea:
Practic, prin acea ”ocolire”/deviere/abatere efectivă de la starea resimțită la altă stare, asemănătoare celei resimțite, dar care se întâmplă în prezent, și prin întrebările pe care le primeste, persoana respectivă e invitată să participe (!) la propriul prezent, să fie adultă, deci responsabilă pentru ce i se întâmplă.
Acest tip de abatere de la narativul care te ține confiscat este practicat constant pe parcursul celor 8 sesiuni ale atelierului, participanții sunt puși în situația să conștientizeze situația prezentă, sunt sprijiniți să o gestioneze, dobândind astfel acces la perspective de rezolvare a situațiilor asemănătoare din viața lor. Nestworking este un mediu care invită și suscită ATENȚIA continuă pe parcursul fiecărei sesiuni.
Imi amintesc două situații în care acest lucru a fost spus direct, nu după o sesiune de o ora și jumătate ci după o zi de training de 5 ore:
”Niciodata nu am fost asa de atenta atata timp”
”E primul curs, si am fost la multe, la care nu mi-a venit niciun moment să moțăi”
Vă aștept în toamnă la atelierul de antrenat atenția!
Postări
