Ia sa vedem.
Ce poți să faci cu ce ai.
Cum poți să alegi bine dacă eşti atent şi împăcat* și cu ce ai şi e în controlul tău, şi cu ce e în jur şi nu e in controlul tău.
Am văzut ieri o conversație a Lisei Feldman Barrett despre emoții - „ce”, „cum”, „de ce”, „cand”, iar „ce” - de data asta ce-ul din "ce facem cu ele"
"Shifting the atention" - mutăm atenția în jurul lor, al emoțiilor şi, abia apoi, cu tot ce am aflat fiind atenți în jur, suntem atenți la acționarea (!) emoției - how to engage it, cum ar zice englezul..
Ca persoană căreia i-a plăcut matematica, pentru mine nu e nimic nou :) : dacă nu eşti atent la mulțimea pe care e definit "x", f(x) - funcția care acționează - se duce în pereți - în oameni, mă rog, în dureri, "păreri de rău", vorba poetului nostru național.
Nadia Comaneci rezolvă minunat această f(x) intr-un concurs in care se accidentase serios la incheietura mainii stangi. Ce face? Alege sa fie descalificata la aparatul la care incheietura ar fi fost solicitata continuu de toata greutatea corpului ei - paralele inegale, si alege sa faca un exercitiu inmarmuritor la bârnă - unde foloseste incheietura accidentata doar de cateva ori.
Ia să ne mai inspirăm şi noi cand ne intrebam „ce pot sa fac cu ce am?”
Postări
