Alt scandal in mediul de practicieni ai psihoterapiei in România

 

Societate civilă, hai să ne îngrijorăm, chiar să ne fie frică - de frica faci ceva/ îngrijorarea e adesea suficiența de sine.

Uite, ar fi dovezi că analfabetismul funcțional nu e doar la copiii evaluați, e și mai și la oamenii mari. Copiii nu au ajuns să aibă influența în societate, dar acești adulți - da.

Un articol bun, articolul doamnei Catalina Dumitrescu.

Totuși, incomplet.

Se zice că e nevoie de un sat să crești un copil - să îl faci om-om, pai tot de un "sat" e nevoie să lași răul să perpetueze.

Dincolo de "satul" de clienți, răul a fost în mijlocul "satului" de colegi, de studenți -

vai, sigur are și un "sat" de prieteni.

Și un sat de 'creatori de continut'!

Habar nu aveam cine e persoana, m-am uitat nițel să îl văd pe unde apare. Apare mult. Cam mai la mal de canal, dar mult. Am urmărit nițel episodul (!) omului neom la un Cezar al inimilor (din câte înțeleg).

Păi individul nu greșea în cabinet, el făcea ce făcea din convingerile pe care le avea și le propovăduia. Iar convingerea și-o exprima - nu chiar clar pornaș /că în înregistrările din cabinet/ mai bălos, dar se înțelegea ce poze vedea în mintea lui și le etala audienței.

Audiență încântată! Doar câțiva comentatori au remarcat că bărbații sunt cam descheiați în ce spun acolo.

În rest, inimioare mulțumite.

Hai să observăm că abuzatorul exista fără să fie nevoie de o victimă - există dinainte, acționează ca atare în văzul lumii lui. Lumea lui nu o fi toată oarbă, hipnotizată, manipulată. Si totuși.

Am văzut asta în comunități mici, în jurul unor narcisiști performanți (ca să zic așa). Ce a spus o contribuitoare la pelteaua de susținere a răului în preajma victimei-in-curs: păi de ce să-i spun ceva dacă ei pare că îi place așa!?

Spusătoare e de profesie psiholog. Înțelegea bine ce se întâmplă, spunea altora, numai celei căreia i-ar fi fost de ajutor nu.

Na, acuma, vine și vorba știută: "psihologi, da' mulți!"

Articolul la care fac referire la inceput poate fi citit pe pagina doamnei Dumitrescu, postat in data de 23 februarie, 2026.

.......

In urma cu mai bine de 10 ani, am participat ca public platitor la cateva sesiuni de supervizare in practica psihoterapiei cu Analiza tranzactionala, sesiuni organizate de ARAT/Asociatia Romana de Analiza Tranzactionala. Invitata doamna Hélène Cadot, din Franța.

Diversi practicanți ai terapiei cu instrumente AT povesteau cazuri si doamna Cadot oferea feedback.

A fost uluita sa afle despre situatii in care persoanele care aplicau (!) terapia nu erau intr-o etapa a pregatirii profesionale care să le permita asta - si a intrebat daca in Romania e reglementat cine ce are voie să practice. Nu era. Atunci.

Oare acum e?

De Ziua Cititului

 Obișnuiam

Am dat peste ce îi răspundeam cuiva, tinerel, căruia îi recomandasem Moderato cantabile - zicea că îi place și întreba cum am dat peste ea. Erau anii 2000 când întreba.

Uăi, ce răspundeam:

/poi, acu 25 de ani citisem literaturi pe țari

dupa care, firesc, am ajuns la curente - la isme

si, prin late 70th early 80th toata lumea (literara) vorbea de "noul roman francez"

(care, de altfel, era vechi de peste 10 ani)

si citeam si io despre

si era madam duras, madam sarrault si, mai ales, madama yourcenar marguerite

asta s-a tradus dupa 89, ca era cam de dreapta - si si lesbi

am aproape tot de margherita igrec

si de duras cred ca mai am fro 3

sarrualt e mai spre experiment, mai becketiana, asa

dintre domni, e grillet si ala cu arinii - tournier

citeam mult prin romania literara -aveau rubrici faine

deci:

am aflat de ea pentru ca ERAM profesionista

si aveam timp pentru profesia de cititor

E un timp pe care il consider si acum folosit cu folos.

Aia dezvoltare personală de-adevaratelea.

Basca dezvoltarea atentiei.

”Coaching through biofeedback in heart disease” @”what you are comes to you” :)

 This year we celebrate 45 years from graduation Electronics.

In the title of this post is the name of my work at the end of this very interesting 5 years of deep and consistent learning. It was my choice to explore medical electronics, a field quite SF for that time - 1981.

And yet, very interesting even now - or shall I say only these later years the subject was considered more and more. Anyway, very useful, not only interesting in my work as a coach - that is why the famous quote ”what you are comes to you” Ralph Waldo Emerson.

Here it is the 2nd page of the 1st chapter of my work - yes, back there, it was handwritten. Yes: mine :)

”In a cybernetic sense, the organism is a self-regulating system composed of groups of interconnected components. Self-regulation is achieved through feedback: a method of comparing a suitably processed output quantity with a reference quantity.

From a psychological perspective, feedback is a circular link that defines the interactive nature of interaction—the mutual dependence between terms, phenomena of conditioning, functionality, and causality. “Feedback is a property of the system as a whole, involved in the organization of subsystems and their combinations.” (G. Klaus, see bibliography).

Feedback also operates within forms of thought and throughout the entire conscious and unconscious regulation of conduct. A distinction is made between: precipitation feedback (developmental): where system values develop in a circular reaction, increasing their potential, and stabilizing feedback: which creates a comfortable functionality for systems.

Physiologically, we speak of so-called inverse afferentation (Austin, see bibliography). This refers to the fact that the central nervous system of higher animals possesses the property of perfectibility due to a specific process: before an act is performed, a model of the expected result is envisioned in the brain. Afterward, the actual result is compared with that model, and discrepancies are corrected upon repetition of the act.

By compiling these consonant definitions, we will analyze the behavior of the organism.”

@Magda Bunea

Cine n-are impresie să iși facă!

Ia să vezi domnia-ta ce ne spune Cortazar (nu, nu e un dezvoltator personal), ce ne spune Julio Cortazar că făcea personajul său din „Șotron” pe timp de de de... nefăcut nimic - era prea cald, nu avea serviciu și nici iubita nu prea îl mai iubea.

„Am impresia că îndată ce am să îndrept ca lumea cuiele, o să ştiu la ce îmi sunt de folos.”

Așa.
Cine n-are impresie să-și facă!
#FiiCurios
@Joaca-te

Despre comunicarea interna - un text buuuuun, si de actualitate!

Ce amintire faină pentru nestworkerița noastră!

Multumiri fabuloasei Dana Oancea pentru invitatia de a contribui cu un articol la sectiunea Comunicarea internă.*
Musai sa precizăm că articolul in chestie s-a bucurat de apreciere deosebită
Mulțumiri, Dana - de 8 ani






Comunicarea internă: The Business Inside?

Am ales acest titlu și pe urmă m-am întrebat: și acum, despre ce să mai scriu?! Pentru că, așa cum ne spun neuroștiințele și simțul cel bun, comunicarea e o chestie de contiguitate – nu, nu de sens, ci, ce să vezi, de fonetică și vizual de… proximitate*. Care e cel mai văzut text , acum, că toată lumea lucrează pe computer? ”intel inside”! Ce sinapsă am încredere că se produce acum? Orice afacere e, în primul rând!, în interiorul companiei – fie și din simplul fapt că, deși determinată de piață, decizia de adecvare a dezvoltării la mediu e luată în interior, pe baza procesării în interior a metricilor, alese, și ele, în interiorul companiei. Felul în care gestionăm comunicarea internă este esențial pentru însăși existența unei afaceri . Faptul că Amazon, cea mai prosperă companie a momentului, ”își cocoloșește clienții, nu angajații” nu e un semnal că angajatul e mai puțin important decât clientul, ci că relația cu el - și, implicit!, comunicarea – e pe alt palier. Pe palierul ”ownership”, cuvânt cu leadership inside, ca să zic așa – palierul pe care e de dorit ca angajatul să fie de încredere, autonom, responsabil, capabil de repliere rapidă și eficace, ca să traduc iute un cuvânt la modă - resilient. Unor astfel de persoane le cultivi predispoziția de raportare adultă la realitate și la dorințe (sic!).

(primul paragraf al textului meu)

Ce poti sa faci cu ce ai (unde este vorba tot despre atentie!)

Ia sa vedem.

Ce poți să faci cu ce ai.

Cum poți să alegi bine dacă eşti atent şi împăcat* și cu ce ai şi e în controlul tău, şi cu ce e în jur şi nu e in controlul tău.

Am văzut ieri o conversație a Lisei Feldman Barrett despre emoții - „ce”, „cum”, „de ce”, „cand”, iar „ce” - de data asta ce-ul din "ce facem cu ele"

"Shifting the atention" - mutăm atenția în jurul lor, al emoțiilor şi, abia apoi, cu tot ce am aflat fiind atenți în jur, suntem atenți la acționarea (!) emoției - how to engage it, cum ar zice englezul..

Ca persoană căreia i-a plăcut matematica, pentru mine nu e nimic nou :) : dacă nu eşti atent la mulțimea pe care e definit "x", f(x) - funcția care acționează - se duce în pereți - în oameni, mă rog, în dureri, "păreri de rău", vorba poetului nostru național.

Nadia Comaneci rezolvă minunat această f(x) intr-un concurs in care se accidentase serios la incheietura mainii stangi. Ce face? Alege sa fie descalificata la aparatul la care incheietura ar fi fost solicitata continuu de toata greutatea corpului ei - paralele inegale, si alege sa faca un exercitiu inmarmuritor la bârnă - unde foloseste incheietura accidentata doar de cateva ori.

Ia să ne mai inspirăm şi noi cand ne intrebam „ce pot sa fac cu ce am?” 

https://www.facebook.com/watch/?v=337801645277476&rdid=0LCgVgpxDSTsLGNo

Din nou despre atentie* - atunci cand lipsa calitatii ei poate afecta societatea in intregime

Preiau si aci de la rubrica ( 👀) mea de pe FB

@Bună dimineața, societate civilă.
Dumneata mai știi cine ești?

Despre "suveranitatea grotescă" definită ca "forța care se dă in spectacol"
și despre faptul că exercitarea ei - "punerea în scenă a indecenței" - eliberează grotescul din fiecare dintre cetățeni, prin "subminarea soclului moral comun" și prin degradarea calității atenției/oamenii încep să aibă atenția unui spectator, își pierd atenția de membri ai unei societăți.

In fine, ascultați și domniile-voastre.
La philosophe et psychanalyste Cynthia Fleury était l'invitée des "Matins de Culture" pour analyser cette notion à l'une de la crise politique et de la fatigue démocratique qui traverse le pays. Une émission à retrouver sur le site et l'app de Radio France https://l.franceculture.fr/1Lw

...

*Atentia e o activitate careia nu i se da prea multa… atentie. Dar, la fel ca in povestea Cenusaresei, la balul succesului firmei, unde “Leadership”,“Management” si alte “doamne” bine imbracate danseaza cu simpaticii KPI, vine printul Succesului cu pantofiorul ala mic si numai piciorul delicat al Atentiei se potriveste. Pentru ca atentia sta la baza oricarei activitati performante.

Si uite asa, de la degradarea atentiei in „celula de baza a societatii” - in familie, se ajunge la efecte extrem de nocive si greu de tratat. 

Hai sa dam valoare atentiei fiecare in jurul lui.

@attention forward, ca sa zic asa.

                                                                  copyright alamy