Great minds think alike: Constantin Noica and Timothy Gallwey

"How to make that potentiality to be transformed in an act? (..)
An Edison said that genius is 1% inspiration and 99% perspiration. Everything changes suddenly: then it means that intervention from outside is not only possible, but it becomes mandatory: the coach appears.Because everything in great, performance culture happens like in great, performance sports: under the action of a coach. (..)
Throughout a lifetime, the candidate for performance must sweat. (..)
So where are our coaches? ” (The 22, Constantin Noica)

In the 70's, philosopher Constantin Noica wrote, in Romania, about the need for coaching, about inner obstacles overcome by outer obstacles, "built" consciously.
At quite the same time, Timothy Gallwey was writing in the United States about the need for coaching, about inner obstacles overcome by outer obstacles, "chosen" consciously. Both Noica, and Gallwey trusted in "the each of us life`s intention", and in each person`s ability to live on the level of her/his performance. They both understood the need to be accompanied - to receive full and trustful attention of an other person. One called this other person "antrenor"(Romanian word for coach) the other a coach.

Well, today is Romania National Day - and I want to honor it highlighting this interesting synchronicity.
In the video it is our compatriot reading his article `Cei 22`

https://www.youtube.com/watch?v=VdSx8JrDQA0

Cine câștigă partida interioară, doar acela câștigă și partida exterioară

... în caz că o conștientizează pe prima și a ales să o joace pe cea de-a doua :)

Ia să o felicit* și eu cum se cuvine pe Simona Halep ! Și, ca tot felicitatorul de ieri și de azi, să și profit (For the record: nu am criticat-o bărbos, dar nici nu am consolat-o mămos - doar am observat-o cu încredere.)

sursa foto: Romania libera

Mdeci, profit de faptul că zilele astea s-a zis cuvântul ”#coach” într-un context care onorează profesia așa cum merită. Coaching-ul adevărat e bun. Faptul că a fost spus în contextul sportului ajută să poată fi înțeles în eficacitatea lui. Coaching-ul e o practică pentru a îmbunătăți prestația - munca, deh, pe teren, sau pe unde e ea, pân veață, inclusiv. 

Coaching-ul a ajuns in business din sport, cam din anii 70. Da. Tim Gallwey, pe atunci căpitanul echipei de tenis a studenților de la Harvard, a scris o carte ”The Inner Game of Tennis”, fundamentală pentru tenis - a crezut el atunci, dar iute s-a vădit că e fundamentală și pentru muncă! Și, până la urmă, pentru viață, în general, cum zisei. Da, veți observa elemente de budism, de diverse isme dedicate studierii psihicului, dar și de Rumi și, ce să vezi, Goethe! - omul, Tim, e absolvent de literatură universală la Harvard. În cărțile din seria Inner Game nu folosește deloc cuvântul ”mindfulness”, dar activitatea respectivă e subînțeleasă, însă nu ca adesea, acum, ci în litera și spiritul ei: fii atent la ce contează cel mai mult într-o situațiune. 

De unde știu ce cuvinte sunt prin cărțile despre ”jocul interior”? Păi pentru că am tradus una - ”Jocul interior și stresul”, și am revăzut alta, tradusă de Simina Diaconu, ”Jocul interior și munca”. Când pregăteam versiunea românească (2010), am căutat să văd dacă există pe la noi referiri la metoda lui Gallwey. Și am găsit un domn care scrisese cartea ”Forța interioară”, având în minte chiar cartea despre tenis a lui Tim. Domnul acesta se numește Silviu Zancu. Ei bine, Simona Halep a lucrat cu Silviu, mental coaching, cum văd că îi zice el. 

Cu ocazia lansării primelor traduceri din seria Inner Game, Timothy Gallwey a fost invitat în România, la trei evenimente: lansarea cărții/apărute la Editura Spandugino, o demonstrație de tenis cu instrumente ”inner game”, la Federația Română de Tenis, și prezentarea metodei pentru mediul de business, la evenimentul special organizat de Learningnetwork.ro (pe atunci, Business-edu). La FRT lui Silviu i s-a indeplinit un vis - să il cunoască și să joace cu Timothy Gallwey. (M-am bucurat mult că am avut ideea să caut și, astfel, el să găsească - aci e o referire la un citat ”nu ai căuta dacă nu ai fi găsit”, care se vede că funcționează.)

Și asta nu e tot :) La invitația șefei Business-edu, Clementina Anghelache, am realizat prima revistă în limba română dedicată profesiei acesteia - Coaching Network. Primul număr poate fi răsfoit aci: https://issuu.com/business-edu/docs.... Veți găsi și un articol de Silviu Zancu, ”Calea naturală a împlinirii”, paginile 12-13 , și un interviu foarte consistent, cu întrebări multe, la care a avut bunătatea să-mi răspundă domnul Gallwey - paginile 6-11. Despre ”Inner Game” am scris și eu un prim articol, în 2011 - ”Jocul interior – metodă de antrenament pentru a avea cel mai mare PIB personal şi profesional (un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”), în revista de people management AIDA editată de România liberă și coordonată de Clementina. Iaca link la articol pe blogul meu, pentru că revista era tipărită și nu are variantă online: http://coaching2success.blogspot.ro/... (Da, am să precizez și că workshopul pe care îl susțin #NESTworking (marcă înregistrată) e dezvoltat pornind de la coaching cu Inner Game și de la lucrarea mea de licență în domeniul electronicii medicale - ”Coaching through biofeedback in heart disease”. Și de la ”Șotron”, de Julio Cortazar)

MB: Folclorul unui popor este “povestea”lui – hm, de succes. Românii au aşa : « Bătaia e ruptă din Rai », « Capul plecat de sabie nu e tăiat » şi, pentru a fi siguri că ”reuşim” în viaţă : « Pe roman, timpul nu îl sinchiseşte ». Ce întrebare ar fi potrivită într-o sesiune de antrenament cu un astfel de «corp»? 

Timothy Gallwey: La începutul sesiunii de coaching, aş pune întrebări referitoare la măsura în care persoana respectivă crede în astfel de ”adevăruri”, şi aş relua exact aceleaşi întrebări la finalul întâlnirii. Conştientizarea convingerilor e primul pas pentru a putea să le examinezi. Credinţele nu sunt cunoştinţe, nu se bazează pe ştiinţa a ceva. Ele pot fi schimbate prin experienţe şi percepţii noi de îndată ce sunt văzute ca fiind pur şi simplu ceva ce crezi.

(c) foto Romania libera

#SimonaHalep #Tenis #Coaching #Coach #SăNeSinchisim

............................

*tocmai am aflat, pe la finalul redactării notei ăsteia, că Simona Halep a pierdut finala de la Beijing. Păi OK-OK. Partida interioară se joacă continuu. Și, atenție!, partida interioară va fi câștigată și când resursele fizice ale Simonei (read ”oricui”) se vor micșora, dacă va observa și va recunoaște ca fiind în afara controlului ei recuperarea lor. Dar acum sunt!

Ce nu e şi ce e.

NESTworking. 

M-am bucurat să găsesc acestă prezentare frumoasă făcută de organizatorul atelierului, Revista de Povestiri. Mulţumesc!

''Nu e un curs plictisitor și teoretic, e un atelier în care lucrați cu voi, așa încât să conștientizați și să îmbunătățiți felul în care comunicați. Cu feedbackul atent asigurat de Magda și de colegi. Și cu râsul de rigoare. Nu e un curs în care să conteze ce funcții aveți și pe cine puteți intimida :P Sau ce funcții n-aveți.

Atelierul are un nume inventat de Magda ca să transmită că e un cuib în care vă simțiți în siguranță și aveți curaj și că e un loc în care nu se stă degeaba, că veniți să lucrați!

Metoda de lucru e coachingul de grup, ceva ce nu prea mai face nimeni în România. Se face coaching de echipă în firme, dar noi nu punem o firmă într-un cuib. Iar tehnica folosită e în primul rând Inner Game, propusă de bunicul coachingului, Tim Gallwey, pe care l-am și cunoscut în calitate de traducători pentru 2 dintre cărțile lui, când a venit în țara noastră, în 2011. Ideea, pe scurt, e că poți deveni mai bun la ceva anume (un sport, un job, orice activitate) concentrându-ți atenția pe o variabilă importantă din acea activitate (de exemplu, în comunicare, o variabilă importantă ar putea fi tonul) și trimițându-ți la plimbare vocea critică din capul tău, care îți spune ce ar trebui să faci și să nu faci. 
Veniți la atelier să aflați și să aplicați mai multe, gata, am scris destul.''

▶Alte detalii si inscriere aici: www.revdepov.ro/ateliere/NESTworking

inner representative of a "higher self" (''A creative person has little power over his own life.'' C.G. Jung)

''we each develop a "guiding fiction" or "myth" of ourselves by as early as two-years of age, one which we carry with us into adulthood and unconsciously influences our decisions, sense of self, and behavior. This myth of who we are determines how we perceive ourselves, the world, and our relationship to that world.''

''Jung, already innately introverted, was forced farther inward to seek and create his own personality. Or, as Jung himself puts it, his two personalities. The first personality was the ordinary, mundane, dependent, as yet undeveloped and immature boy, with his banal, bourgeois, conventional, rational outer reality and intense inferiority feelings. But the second personality was precisely the polar opposite: mature, powerful, wise, superior, autonomous, instinctual,spiritual, mystical, and deeply rooted and embedded in nature and the irrational. In hindsight, the grown Jung seems to have recognized that the second personality was clearly compensatory to the first, what we today refer to as a "grandiose self" designed to offset painful feelings of inferiority, anxiety and insecurity. Jung, however, felt strongly that this phenomenon is not intrinsically pathological, but rather, archetypal, indeed something "played out in every individual."

The first personality was the ordinary, mundane, dependent, as yet undeveloped and immature boy, with his banal, bourgeois, conventional, rational outer reality and intense inferiority feelings.
This description has an Intriguing resemblance with Self 1, in Inner Game theory, by Timothy Gallwey and the other - with Self 2: the second personality was precisely the polar opposite: mature, powerful, wise, superior, autonomous, instinctual,spiritual, mystical, and deeply rooted and embedded in nature and the irrational.

Interesting to emphasize that Jung himself didn't despised neither of the two selves, and his ''characterization of this splitting or, better, polarization of selves, as fundamentally archetypal or existential. An essentially normal if extraordinary example of a tension of opposites--albeit one which certainly can turn pathological when no conscious integration occurs.''

 "I have had much trouble getting along with my ideas. There was a daimon in me, and in the end its presence proved decisive. It overpowered me, and if I was at times ruthless it was because I was in the grip of the daimon.. . . A creative person has little power over his own life. He is not free. He is captive and driven by his daimon." (pp. 356-357)


From this article: 
Who are we really?

Inner Game - ''cheia de a creşte conştiinţa de sine şi instrument pentru înţelegerea rapidă a oricărei situaţii”

Cum v-a influenţat metoda de antrenament a lui Tim Gallwey?/Inner Game

Am pus aceste întrebări pe câteva forumuri internaţionale de discuţii.

Iată câteva răspunsuri aici: jocul-interior-metoda-de-a-c-t-u-a-l-i-t-a-t-e

Şi un interviu cu domnul Gallwey:

Şi interviul pe care mi l-a acordat mie, apărut in revista COACHING NETWORK
şi preluat apoi în pagina de HR a ziarului România liberă:
''Oamenii sunt născuţi cu capacitatea de a performa la nivel de excelenţă'' 

Inner Game este principala tehnică de antrenare în cadrul atelierelor de coaching de grup in comunicare NESTworking. Următorul atelier incepe pe 11 mai.
E bine când e bine mai mult.

''rezistenţa interioară la schimbarea exprimată''

Inner Game are ca valoare centrală mobilitatea atentă (specifică Eului 2, the doer, cel creativ, cel care duce la dezvoltare, practic, nelimitată) – tocmai ca metodă de a depăşi ”conformitatea” ne-atentă (impusă de Eul 1, the teller, cel care clamează şi menţine credinţe autolimitative).

Sesiunile de coaching cu Inner Game au drept obiectiv creşterea nivelului de conştientizare - a propriilor comportamente, sentimente şi gânduri, a situaţiei, a opţiunilor, a rezultatelor posibile; creşterea nivelului de încredere în sine, în capacitatea de e fi creativ, de a asuma responsabilitatea alegerilor pe care le facem; creşterea numărului de variante ale posibilului pe care le putem proba (sic!).

                                                                                                        source: www.performanceconsultants.com

Toate aceste trei direcţii de lucru se bazează pe antrenarea unei deprinderi aparent la îndemână, dar, în fapt, cu mari carenţe de aplicare: ATENŢIA. Din păcate, deseori această carenţa e vizibilă şi la antrenor! Preocupaţi de the big question, specialiştii în activitatea de coaching pierd uneori din vedere uneltele simple prin care Socrate însuşi îşi ajuta con-vorbitorii. E de observat că atenţia e fundamentul oricărui demers de tip GROW.

Coaching cu metoda Inner Game - studiu de caz.

"Innate excellence lies in the ability to learn." Timothy Gallwey

Question: 
Peter Principle: "in a hierarchy every employee tends to rise to his level of incompetence", meaning that employees tend to be promoted until they reach a position at which they cannot work competently. How does coaching work in this regard?

Answer:
a. Obviously there are different levels of excellence in the mastery of any skill or knowledge base. Innate excellence lies in the ability to learn. From childhood on one can learn to increase competence. In some activities, like sports, competence can naturally decrease past a certain age.

b. Some abilities that need not decrease with age are the abilities to enjoy, to appreciate, to love.

c. The Peter Principle has to do with organizational behaviors, and does not speak to the ability to learn to increase competence once in a position beyond his competence. The coach’s job is to facilitate that learning. 

 (From the interview he gave me for the first number of COACHING NETWORK magazine.
He said he enjoyed answer my questions :))

Is so insightful to think about a funny thing: LinkedIn send us daily announcements on work anniversary, and here comes: "Tim Gallwey one year work anniversary with Performance Consultants"
Great!

Actually he said in the end of the interview:
I would have to grow in knowledge and clarity.
Yes, he is growing.

"What you really want" an interview with Tim Gallwey

Tim with his wife, Barbara /FB source/

Despre importanţa primei naturi!

"Constantin Noica: „Va veni un moment cînd veţi înţelege 
că limitele interioare sînt mai greu de depăşit 
decît limitele exterioare.“ 
Am descoperit, într-adevăr, că libertăţile proaspăt cîştigate 
nu garantează succesul, nu te eliberează de tine însuţi, 
de inerţiile şi idiosincraziile proprii, de blocajul – 
greu de trecut – al firii tale. 
Într-un anumit sens, 
libertatea e mult mai solicitantă decît prizonieratul: 
îţi trebuie imaginaţie, tenacitate, putere, răbdare, curaj. 
Trebuie, cu alte cuvinte, să-ţi evaluezi corect resursele, 
să lucrezi cu sinele tău, 
să-l modelezi în perspectiva scopurilor pe care ţi le propui. 
Libertatea e, prin urmare, terenul de luptă al eului 
cu nelibertăţile dinlăuntrul său."

Andrei Pleşu 

din articolul de aici:

Uite că se poate

Articolul se referă la libertatea aşteptată în comunism,

dar care, o dată ce a venit, nu a rezolvat 

tot ceea ce era aşteptat (sic!) să rezolve la nivel personal.

(La nivel social nici atât)

Dacă citim pasajul de mai sus în termenii specifici antrenării,

identificăm uşor o mică spirală de învăţare de tip GROW,

precum şi o partidă interioară între un Eu 1, 

cel al nelibertăţilor dobândite, ca să zic aşa,

cele devenite "a doua natură", cum spunem,

şi care blochează Eul 2 - firea să.. fie, şi acest Eu 2..

 “The sight of a child…will arouse certain longings in adult, 
civilized persons — longings which relate to 
the unfulfilled desires and needs of those parts of the personality 
which have been blotted out of the total picture 
in favor of the adapted persona.”
C.G. Jung, Memories, Dreams, Reflections

O întrebare bună de antrenament - împotriva adaptării - pentru poate fi:

ceea ce faci acum faci că e prima ta natură

sau faci că e.. a doua natură?
De altfel, deseori ne opunem schimbării zicând:
''Dar asta a ajuns să fie a doua natură pentru mine!''

Aristotel e citat adesea cu observarea

"eşti cum eşti /faci cea mai mare parte din timp"

Hai să ne dăm voie să fim în felul nostru.

Un articol despre coaching în care nu se pronunţă cuvântul ”coach”

Jocul interior, metodă de antrenament

(Este un text mai vechi, dar zic să îl scot mai în faţă :) pentru că este ceea ce aplic ca abordare în atelierele de comunicare NESTworking, şi în training, şi coaching, în general; în general, mă ocup de antrenarea focalizării atenției - what else?!)

”Intotdeauna are loc un joc interior în mintea ta, indiferent care e jocul exterior pe care îl joci. Măsura în care eşti conştient de acest joc interior este cea care face deosebirea dintre succes şi eşec.” – Tim GallweyV-aţi gândit vreodată că PIB-ul, acest acronim pentru ”produs intern brut” - perceput cel mai adesea drept ceva impus din afara ta, un obiectiv spre care eşti obligat să te îndrepţi şi pe care îl resimţi ca nefiind al tău, opus ţelului tău în viaţă – poate fi derivat din Performanţă Învăţare Bucurie? Este ceea ce propune Tim Gallwey în seria The Inner Game.

”Am studiat filozofia, dar nu m-a satisfăcut. Indiferent ce citeam şi ce făceam, mi se părea interesant şi continuam să citesc filozofie, dar ea nu răspundea deloc căutărilor mele. Aşa că eram gata pentru altceva. Cred că aceasta este cheia, acesta este momentul în care începi să asculţi. Începi să asculţi când vrei să ştii ceva. E mai greu să asculţi când crezi că ştii tot.” - spunea Gallwey în 2007 într-un interviu pentru monday9am.tv.

Momentul în care el ”a început să asculte” fusese cu ani în urmă, în anii 70, când, dorind să înţeleagă ce vrea să facă pe lumea asta, părăsise mediul universitar şi se apucase să dea lecţii de tenis, doar ca să aibă din ce să trăiască. A observat că performanţa elevilor săi nu creştea dacă antrenamentul şi învăţarea urmau metodele clasice de tip ”comandă şi controlează”. În timp ce instructorii de tenis îşi concentrau atenţia pe momentul lovirii mingii, Gallwey s-a focalizat pe ceea ce se întâmplă cu sportivul înainte de a o atinge.
A mai observat că majoritatea sportivilor care veneau la el făceau eforturi să ”repare” un aspect al prestaţiei lor de care nu erau mulţumiţi şi că se aşteptau ca el, antrenorul, să le ofere o soluţie. Pe de altă parte, a constatat că schimbarea apărea doar când oamenii aceia încetau să se mai străduiască şi aveau încredere în capacitatea lor de a învăţa din experienţă.

Gallwey şi-a dat seama că dialogul exterior, dintre el şi elev, este internalizat şi acţionează ca metodă de control, iar prin aceasta blochează calităţile naturale şi totodată abate concentrarea atenţiei de la prestaţia propriu-zisă la respectarea regulilor impuse.
Acest dialog interior se ducea între două voci – Gallwey le-a numit Eul 1, vocea care dă comenzi şi emite judecăţi, şi Eul 2, cea cu care vorbeşte şi care reprezintă, de fapt, pe cel care joacă în teren. În mod paradoxal, acest ”joc interior” ţinea fiinţa umană în afara ei înseşi, o oprea să se identifice cu ceea ce era cu adevărat, întrerupea starea de excelenţă continuă, cufundarea în sine, bucuria de a fi deplin.

p=P-i
Potenţialul (P) persoanei respective este împiedicat să îşi dea măsura reală a performanţei (p) înnăscute, de către aceste interferenţe (i) evaluative, preluate de Eul 1 din exteriorul individului. Astfel, se distorsionează imagine de sine, care, la rândul ei, distorsionează percepţia realităţii, făcând ca persoana să răspundă distorsionat şi astfel să ducă la

consolidarea imaginii de sine distorsionate – iar acest ciclu al interferenţei se repetă.

Jocul interior – cale mai bună pentru schimbare”Aha, mi-am zis, e vorba de ceva empiric - nu e filozofie pe care să o cred, e ceva ce pot învăţa, pot recunoaşte, pot valida în şi prin mine însumi.” (interviul citat)
Cum să îi antrenezi pe oameni să trăiască – să joace, să muncească – la nivelul potenţialului lor? Cum să împiedici ciclul interferenţei? Gallwey chiar a abordat empiric lucrurile: a observat ce se întâmplă, fără să evalueze critic, cu încredere în capacităţile lui, dar şi în ale celuilalt, alegând el singur ce învaţă şi lăsând celuilalt libertatea de a alege. A propus acelaşi lucru şi celui pe care îl antrena: să fie atent, să conştientizeze ceea ce se întâmplă fără să judece; să aibă încredere în Eul 2 (în el însuşi), să aleagă singur ce şi cum doreşte să înveţe. Rezultatul a fost o îmbunătăţire a performanţei ”ca prin magie”.
(e celebră ”fermecarea” în direct a lui Molly, o doamnă care, într-o viaţă relativ lungă, nu ţinuse niciodată în mână o racheta de tenis – filmuleţul poate fi găsit pe Internet)


Jocul interior – mobilitatea care asigură succesul

Tim Gallwey a înţeles că nu e vorba de ceva magic ci de ”a învăţa să înveţi” – folosind Atenţia concentrată, Căutarea şi alegerea responsabilă, Totala încredere în ceea ce eşti – ACT. Practicarea oricăreia dintre aceste metode necesită însă crearea unui ”mediu interior” adecvat – un joc interior câştigat constant de Eul 2, cel care vorbeşte în numele corpului tău, al potenţialului tău interior. Dintre tehnicile pentru a-l învinge pe Eul 1, cel care te judecă în numele unui corpuscul de norme exterioare, un rol important îl are găsirea acelor aspecte importante din activitate – variabilele critice pentru obţinerea succesului. Pentru a le găsi e nevoie de mobilitate – abilitatea de mişcare fără constrângeri de ordin intern, capacitatea de a da curs (sic) vieţii tale – acel sentiment de ”being in the flow”.

Deşi absolvent de Litere la Harvard, Gallwey este extrem de atent – practică, desigur, el însuşi ACTiunea (Awarness, Choice, Trust) – în a face accesibil Jocul interior: operaţionalizează conţinutul cercetării şi aplicării metodei definind clar câteva instrumente uşor de înţeles şi de aplicat de către oricine, de unul singur sau cu ajutorul unui antrenor. Este vorba de

”Stop”, ”Managerul vieţii tale”, ”Redefinire”, ”Întrebări de control”,”Transpunerea”, ”Atitudinea”, ”Stiloul magic”, ”PIB-ul” (performanţă, învăţare, bucurie).

(Articolul a apărut în primul număr, 2011,

 al revistei de people management AIDA
editată de România liberă
http://www.romanialibera.ro/aida )

despre Jocul interior si aici:

http://coaching2success.blogspot.com/2011/05/inner-game-key-words-asumarea.html

Mobilitatea şi responsabilitatea (Inner Game)

Tim Gallwey a înţeles că nu e vorba de ceva magic ci de ”a învăţa să înveţi” – folosind Atenţia concentrată, Căutarea şi alegerea responsabilă, Totala încredere în ceea ce eşti – ACT.

Practicarea oricăreia dintre aceste metode necesită însă crearea unui ”mediu interior” adecvat – un joc interior câştigat constant de Eul 2, cel care vorbeşte în numele corpului tău, al potenţialului tău interior.

Dintre tehnicile pentru a-l învinge pe Eul 1, cel care te judecă în numele unui corpuscul de norme exterioare, un rol important îl are găsirea acelor aspecte importante din activitate – variabilele critice pentru obţinerea succesului. Pentru a le găsi e nevoie de mobilitate – abilitatea de mişcare fără constrângeri de ordin intern, capacitatea de a da curs (sic) vieţii tale – acel sentiment de ”being in the flow”.

Deşi absolvent de Litere la Harvard, Gallwey este extrem de atent – practică, desigur, el însuşi ACTiunea (Awarness, Choice, Trust) – în a face accesibil Jocul interior: operaţionalizează conţinutul cercetării şi aplicării metodei definind clar câteva instrumente uşor de înţeles şi de aplicat de către oricine, de unul singur sau cu ajutorul unui antrenor. Este vorba de: ”Stop”, ”Managerul vieţii tale”, ”Redefinire”, ”Întrebări de control”,”Transpunerea”, ”Atitudinea”, ”Stiloul magic”, ”PIB-ul” (performanţă, învăţare, bucurie).



mai mult aici:
Jocul interior - metoda de antrenament

Jocul interior/INNER GAME (modele de coaching/1)

 

În  anii 70, Tim Gallwey, în anul sabatic pe care şi-l luase de la Harvard, a început să facă ceva antrenamente cu cei care veneau la clubul de tenis unde juca şi el. Observând că jucătorii îşi îmbunătăţeau prestaţia mai degrabă pentru că nu ţineau seama de ceea ce le spunea el decât pentru că îi urmau indicaţiile, a devenit curios cum avea loc acel proces de învăţare. A observat că în capul jucătorului avea loc o conversaţie internă, şi a fost curios cine cui vorbeşte! Gallwey a numit Eul 1 pe cel care vorbea tot timpul (”Du mai repede racheta înapoi!”, ”Asta a fost o lovitură proastă!” etc.), şi Eul 2 pe cel căruia i se vorbea.

Reflectând asupra propriului joc de tenis, Gallwey a observat de asemenea că atunci când juca cel mai bine nu încerca să-şi controleze loviturile dându-şi singur instrucţiuni şi evaluând tot timpul ce făcea. Această experienţă a sa de a juca cât mai aproape de potenţialul său atunci când interferenţa produsă de conversaşia cu sine a exprimat-o prin formula:

Po-i=Pe

Potenţial –interferenţă=performanţă/prestaţie

Coach-ul care aplică metoda IG se concentrează pe acest ”joc interior” despre cum să reduci interferenţele generate de Eului 1 care te împiedică să fii în starea de maximă performanţă asociată Eului 2. Una dintre metode este să dai Eului 1 ceva de făcut – cum se va vedea în povestirea Smiley Faces.

Povestirea ilustrează şi rolul cheie pe care îl are conştientizarea situaţiei aşa cum este, (fără judecarea situaţiei), care ea singură conduce la învăţare şi la îmbunătăţirea performanţei. Sau, cum spune Gallwey : ”Conştientizarea este curativă”.

Pentru a genera conştientizare concentrată, un coach cu IG va fi auzit punând în mod repetat următoarea secvenţă de întrebări:

-         Ce observi?

-         Ce altceva?

-         Care dintre aceste lucruri ţi se pare cel mai interesant?

Aplicate bine, aceste întrebări îl pun pe coach într-o stare de concentrare focalizată, dar relaxată totodată, care nu lasă loc de desfăşurare Eului 1 (atenţie !, al coach—ului, n.m.), eliberând astfel potenţialul Eului 2. Totodată, această stare garantează că  e vorba despre interesul clientului şi nu de agenda coach-ului în modul în care se desfăşoară sesiunea de coaching – fapt ce face ca  metoda IG/a Jocului interior să fie puternic non-directivă.

Un exemplu de aplicare a modelului Jocul interior/IG este descris în articolul Smiley Faces, apărut în Fast Company, decembrie 2000.

Mulţumesc lui Mike Munro pentru permisiunea de a traduce acest material

www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 

Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

Nota mea: este interesant de observat că această prezentare a metodei de coaching cu Inner Game scoate în evidenţă utilitatea acestuia în formarea persoanei care doreşte să devină coach. Dacă un coach este condus de Eul 1, cel care evaluează şi judecă pe altul, ceea ce oferă NU este coaching.

Pentru înţelegerea folosirii acestei metode - fundamentale în orice context de coaching autentic şi consistent - se pot citi cu folos şi însemnările de pe acest blog, sub eticheta: 
inner game/timothy gallwey
Extrem de utilă este lectura cărţilor din seria INNER GAME - două dintre ele traduse şi în română de mine împreună cu Simina Diaconu: Jocul interior şi stresul şi Jocul interior şi munca.

Jocul interior - metodă de a c t u a l i t a t e*

Cum v-a influenţat metoda de antrenament a lui Tim Gallwey?/Inner Game

Am pus aceste întrebări pe câteva forumuri internaţionale de discuţii.

Iată câteva răspunsuri:

”Am participat la două seminarii cu Tim şi i-am citit toate cărţile. Este într-adevăr un maestru al coachingului şi ”Inner Game of Coaching” poate fi titlu de carte. Clienţii vin la coaching cu ”jocul lor interior” şi întâlnesc ”jocul interior”al coach-ului. Ideile lui Gallwey m-au ajutat enorm.”

Pierre-Jean De Jonghe, MCC (ICF), preşedinte al Leading & Coaching Academy, Bruxelles. Domeniul său de expertiză este coachingul ontologic.

”Impresia mea este că relevanţa metodei Inner Game este în continuare foarte mare. Mesajul ei principal – că există două Eu-ri aflate în conflict în interiorul fiecăruia dintre noi – încă este cheia de a creşte conştiinţa de sine, fiind totodată un instrument care permite înţelegerea rapidă a oricărei situaţii”

Christine McCreath este HR Manager la IBM, UK

”Pentru mine, coachingul este o practică foarte aliniată cu atenţia concentrată a minţii, care înlesneşte astfel accesul la a fi prezent şi, astfel, determină conştientizarea clară a aceea ce se întâmplă cu adevărat. Privit astfel, coachingul produce o stare de ”curgere” mai accentuată, pentru că clientul, prin intervenţia coach-ului, devine mai curios, observă situaţia şi explorează posibilităţile care îl pot duce spre scopul dorit, înaintând cu încredere spre acesta.”

Wendy Allonby, coach

(text publicat în revista COACHING NETWORK, decembrie 2011) 

* pentru clarificarea perspectivei asupra ”actualităţii”, citiţi şi:
self-actualization şi coaching

”What do you really want?” Tim Gallwey (2)

(next)
http://coaching2success.blogspot.ro/2013/01/what-do-you-really-want-tim-gallwey-1.html

4.    You took your findings from sports to the corporate environment. Was it something you took from business to sports?

a.     Most of my learning in sports was in individual sports, namely tennis, golf, and skiing.  In business, I learned to help people work together in teams. This provided a new understanding for me of what is required in team sports.

5.    The core of Inner Game – you said – is the belief that people have the innate capabilities to perform at an exellence level, and having the intention/wish/interest/ to live their lifes at that level. On the other hand there is so called Peter Principle: "in a hierarchy every employee tends to rise to his level of incompetence", meaning that employees tend to be promoted until they reach a position at which they cannot work competently. How does coaching work in this regard?

a.     Obviously there are different levels of excellence in the mastery of any skill or knowledge base.  Innate excellence lies in the ability to learn.  From childhood on one can learn to increase competence.  In some activities, like sports, competence can naturally decrease past a certain age.

b.    Some abilities that need not decrease with age  are the abilities to enjoy, to appreciate, to love.

c.     The Peter Principle has to do with organizational  behaviors, and does not speak to the ability to learn to increase competence once in a position beyond his competence.  The coach’s job is to facilitate that learning. 

6.    As far as I know there were some Romanian participants at the Inner game seminar in London, last year. Did you noticed some limitting beliefs?

a.     Every culture passes down its limiting belief’s.  The differences between the specific limiting beliefs is not important.  The coach’s opportunity is to learn to spot limiting belief’s and help the one being coached to move beyond those that he’s ready to.

b.    We all have difficulties being creative enough to pass beyond the limits we impose on ourselves.  Coaches can help if they realize that some limiting belief’s are valid and others the person is simply not ready to give up.

 

7.    The folklor/proverbs/ of a nation is its “story” of  - well – success. Romanian people have sayings like that: “To beat a child is a help from God to him”, “The bent head is not cut by the sword”, and, to be sure we are completely successful: “Time is not something to bother for”. What would be the appropriate coaching question for such a “body”? Particulary, in organizations.

a.      I would ask questions that inquired into the extent that a person believed in such “truths” before the coaching workshop and then the same question after the training.  Bringing belief’s from unconscious to conscious is the first step to examining them.  Beliefs are not Knowledge.  Once they are seen as only belief’s and not knowledge, they can best be changed by new experience and new insight. 

stop execuţiei (sic)

Unealta STOP*

Jocul interior înseamnă să găseşti un mod de a lucra în care

poţi fi mai pe deplin conştient – mai conştient unde eşti, unde

mergi şi pentru ce. Aceasta este esenţa mobilităţii şi prin asta se

deosebeşte ea de conformare. Asta înseamnă Eul 2. Tocmai de

aceea redefinirea muncii şi deprinderea concentrării sunt

importante. (…)

Nu orice mişcare este mobilitate. Există un tip de activitate

cu care majoritatea dintre noi suntem foarte familiari, pe care

nu o facem cu un scop conştient sau conştientizându-i sensul.

Eu îi spun impulsul executării. (…)

Impulsul executării

Fără să ne oprim să evaluăm dacă este o problemă care merită

rezolvată, creierul începe să genereze şi să dezbată soluţii

posibile. Nu numai că se grăbeşte să intre în activitatea specifică

rezolvării de probleme fără să se gândească la scop, dar tinde

şi să folosească aceeaşi metodă obişnuită de a rezolva probleme

indiferent dacă se potriveşte sau nu cu situaţia specifică din acel

moment. Impulsul rezolvării problemei poate fi atât de puternic,

încât nu mai e loc de gândire creativă şi perspectivă strategică.(…)

* din Jocul interior şi munca de Tim Gallwey, 
   traducere Simina Diaconu
   Editura Spandugino 2011

”Ce vrei cu adevărat?” - Interviu cu Timothy Gallwey (2)

               MB: Din câte ştiu, aţi avut participanţi din Romania la seminarul dumneavoastră de la 
               Londra, de anul trecut. Care sunt cele mai frecvente credinţe limitative pe care le-aţi 
               observat?

                    Tim Gallwey

1. Orice cultură are credinţe autolimitative. Diferenţele care apar în aceste convingeri de la un popor la altul nu sunt importante. Oportunitatea pe care o are coach-ul este aceea de a învăţa să scoată la lumină acele credinţe limitative şi să îl ajute pe client să le depăşească pe cele pe care este pregătit să le înfrunte.
2. Cu toţii avem dificultăţi în a fi suficient de creativi pentru a trece de limitele pe care singuri ni le impunem. Un coach poate să îşi ajute clientul dacă îşi dă seama că anumite credinţe limitative sunt valide şi că persoana respectivă nu poate renunţa la altele pentru că nu e pregătită să o facă.

                   MB: Folclorul unui popor este “povestea”lui – hm -, de succes. Românii au aşa : « Bătaia
                   e ruptă din Rai », « Capul plecat de sabie nu e ăaiat » şi, pentru a fi siguri că ”reuşim” în
                   viaţă : « Pe roman, timpul nu îl sinchiseşte ». Ce întrebare ar fi potrivită într-o sesiune de 
                   antrenament cu un astfel de «corp»? Mai ales în mediul organizaţional.

                   Tim Gallwey:
                   La începutul sesiunii de coaching, aş pune întrebări referitoare la măsura în care persoana 
                   respectivă crede în astfel de ”adevăruri”, şi aş relua exact aceleaşi întrebări la finalul întâlnirii. 
                   Conştientizarea convingerilor e primul pas pentru a putea să le examinezi. Credinţele nu sunt 
                   cunoştinţe, nu se bazează pe ştiinţa a ceva. Ele pot fi schimbate prin experienţe şi percepţii noi 
                   de  îndată ce sunt văzute ca fiind pur şi simplu ceva ce crezi.

 
                    MB: Se vorbeşte mult despre management folosind ”coaching skills”. Care sunt 
                    diferenţele faţă de management folosind ”leadership skills”?

       Tim Gallwey:
       Nu ştiu să fie vreo diferenţă esenţială.

 
       MB: Cum poate fi aplicat coachingul în cadrul unui sistem educaţional pentru a împiedica
        consolidarea Eului 1 şi a da forţă Eului 2? Este o chestiune legată de vârsta cea mai 
        potrivită?

        Tim Gallwey:

1. Cred că, în general, prioritatea în educaţie ar trebui să fie schimbarea de la a-l învăţa pe elev un anume lucru la a-i trezi dragostea de a învăţa acel lucru.

i.      Principala problemă a sistemului tradiţional de recompensare este aceea că elevii care nu ştiu ceva sunt făcuţi să se simtă prost pentru că nu ştiu. Acest lucru îi face să creadă că sunt chiar proşti şi ajung să trăiască la nivelul unor aşteptări minime de la ei înşişi, care, la rândul lor, îi împiedică să pună întrebări şi să vrea să înveţe.
ii.    Dacă faptul de a şti când nu ştii sau când nu ai înţeles ar fi apreciat ca un punct forte, critica de sine ar fi mult mai scăzută şi capacitatea de învăţare a Eului 2 ar creşte foarte mult. 

MB:  În cartea dumneavoastră ”Jocul interior şi munca”, unul dintre cele mai importante aspecte este mobilitatea. Faceţi următoarea afirmaţie: ”O persoană care recunoaşte importanţa mobilităţii nu este satisfăcută cu a fi în orice stare de curgere, ea trebuie să fie în acea stare de curgere pe care o alege îndreptându-se spre unde vrea să meargă.”. Pe de altă parte, precizaţi că sunteţi de acord cu descrierea pe care o face Mihaly Csikszentmihalyi performanţei – ”flow state”, starea de curgere. Să înţelegem că ”being in the flow” nu este singurul semn că Eul 2 e cel care ne conduce?

Tim Gallwey:  
”Curgerea” (flow) descrie modul în care muncim, dar nu direcţia sau ţelul pe care îl avem. 
  Eul 2 este mulţumit cînd finalitatea muncii şi semnificaţia ei sunt aliniate.

                    MB: Într-o postare recentă pe site-ul său, domnul Myles Downey afirma: ”Nimeni nu
                    poate să spună ce e coachingul – cel puţin nu în sensul cum practici coaching – un model 
                    sau un demers anume.” Care este părearea dvs. asupra acestui subiect?

                   Tim Gallwey:  
                    Lucrez cu Myles Downey la dezvoltarea unui ”antrenor online” – eCoach – şi cred că înţeleg 
                   ce  vrea să spună. Nu există nicio persoană şi nicio asociaţie care să poată fi privită ca autoritate
                   în profesia aceasta – coachingul. Tocmai aceasta este frumuseţea momentului în care se află 
                   acum profesia de coach. Este o profesie în dezvoltare, o profesie care nu e complet definită. Ca 
                   urmare, se poate experimenta. Până la urmă coach-ii vor da o definiţie a coachingului prin 
                    acţiunile lor. Este o mare responsabilitate.

                  MB: Dacă ar fi să începeţi să scrieti acum o nouă carte Inner Game, s-ar numi ”Inner 
                  Game of…”, Jocul interior şi …?Ce ar fi diferit? 

                  Tim Gallwey:  
                  ”Jocul interior şi stresul” a apărut în 2009, aşa că nu ar fi multe noutăţi. Poate că aş scrie o carte
                   care să însoţească Inner Game eCoach - despre cum poate fi utilizat cel mai bine.

                  MB:  În ultimii 10 ani s-a schimbat dramatic interacţiunea dintre oameni. Pe când « Inner
                  Game of Social Media »? De altfel, aţi şi spus că aţi lansat un eCoach.

                 Tim Gallwey:

Este adevărat că au apărut noi mijloace de comunicare, dar acest lucru nu schimbă fundamentele comunicării. Internetul este o cale de a distribui comunicarea instantaneu şi pe scară largă. Tocmai de aceea Myles Downey şi eu ne-am gândit că o parte din beneficiile coachingului pot fi făcute accesibile unei audienţe mult mai mari, la costuri mult mai mici decât coachingul direct. Ce încercăm să facem noi nu înlocuie coachingul faţă în faţă, dar oferă coaching unor milioane de oameni, care, altfel, nu ar beneficia de niun fel de coaching.

                   Magda Bunea: Sunt 37 de ani de când aţi lansat ”The Inner Game of Tennis”. Unii vă 
                   numesc ”bunicul coachingului”. Ca bunic-coach în dezvoltare, ce întrebare ar fi potrivit 
                   să vă pună o ”nepoţică” pentru a vă facilita progresul? 

                   Tim Gallwey:

1. Aceeaşi veche întrebare: ”Ce vrei  cu adevărat?”
2. Cum pot fi folosite cel mai bine în coaching jocurile şi simulările electronice ?
3. Care sunt cele mai promiţătoare aplicaţii ale eCoach în mediul corporatist ?
4. Cum ar putea coachingul să abordeze cel mai bine domeniul sentimentelor?Cu siguranţă, va trebui să progresez în cunoaştere şi în claritate pentru a răspunde bine la oricare dintre întrebările astea!
   
     :)
    La finalul interviului, Tim a spus ”I enjoyed answer your questions.”

”Ce vrei cu adevărat?” - Interviu cu Timothy Gallwey (1)

Textul a apărut în primul număr al revistei Coaching Network.

                   MB: Oamenii s-au antrenat într-un fel sau altul de când e lumea. Ce a adus nou demersul 

                   dv. ? Ştiţi, există formaţia Modern Talking. Sunteţi “solistul’ Modern Coaching? 

                    Tim Gallwey:

1. Coachingul modern trebuie să conţină şi să crească din elementele de excelenţă ale ”antrenamentului de când lumea”, cum spuneţi. Ceea ce făcea Socrate este un exemplu foarte bun de coaching modern. Antrenamentul modern trebuie să fie la fel de simplu ca principiile care au fost din totdeauna eficace. Încrederea şi respectul faţă de cei cu care faci coaching sunt principii străvechi, adevărate şi valabile şi azi. Îi sfătuiesc pe coach-ii moderni să continue să-şi dezvolte capacitatea de a fi oneşti în modul în care ascultă şi pun întrebări, astfel încât să ajute persoana căreia îi oferă coaching să gândească pe cont propriu. Coach-ul trebuie să aibă încredere în clientul său în aşa măsură încât încrederea acestuia în el însuşi să crească.
2. Având în vedere cele spuse înainte, coachul modern trebuie să încurajeze un alt fel de responsabilitate şi un alt fel de sentiment al propriei puteri. Unii oameni au învăţat în organizaţii cum e cu acest ”empowerment” – un set de abilităţi de care ai mare nevoie când angajaţii se simt lipsiţi de orice putere la locul de muncă şi se consideră victimizaţi de întreaga corporaţie. Însă, acum, conferirea puterii trebuie pusă în balanţă cu responsabilitatea, nu numai cea pe care o cer cei din organizaţie de la om, ci şi cea pe care şi-o asumă el însuşi. Responsabilitatea poate fi redefinită drept capacitatea de a fi de bizuinţă: eu pot să mă bazez pe mine, tu poţi să te bazezi pe mine.
3. Fiind solist, sunt singurul care poate cânta acel cântec care e numai al inimii mele. În acest sens, toţi ar trebui să fim solişti şi să oferim coaching la un standard relevant atât pentru nevoile din toate vremurile, cât şi pentru cele ale timpului curent.

              MB: Cum a evoluat coachingul?Ce ar trebui să se păstreze neschimbat în practica

              acestei profesii, chiar dacă se folosesc instrumente şi modele noi ? 

Tim Gallwey:  

Sper că evoluţia coachingului se face înspre a-i ajuta pe cei care apelează la el să fie mai conştienţi, să îşi clarifice mai bine direcţiile pe care s-au angajat să le urmeze şi să aibă mai multă încredere în sinele lor mai bun. Instrumentele se pot dezvolta şi îi pot ajuta pe oameni să înainteze spre rezultatele pe care şi le doresc, de o manieră care îi împlineşte şi într-o perioadă de timp care le convine.

                 MB: Într-unul dintre interviurile pe care le-aţi acordat mai demult spuneţi că oamenii fac

                 una sau alta pentru « have fun », si că pentru aceasta abordarea empirică este singura 

                 care funcţionează.  Există, totusi, un suport fiziologic (neuronal) pentru ceea ce numiţi 

                 «magie»?  

                    Tim Gallwey:

1. În concepţia mea, cel pe care l-am numuit Eul 2, potenţialităţile cu care se naşte orice om, este totdeuna magic dacă nu este obturat sau distorsionat de Eul 1, cel care critică, impune, controlează – cel care a fost condiţionat să interfereze şi să tulbure excelenţa Eului 2. Putem vedea magia aceasta la orice copil, nu-i aşa? Şi la orice adult care reuşeşte să învingă, pentru acea perioadă de timp, auto-interferenţa Eului 1.
2. Din discuţiile mele cu neurologi reputaţi, a reieşit că cercetări recente privind funcţionarea creierului aduc dovezi ce susţin perspectiva despre care am scris. Dar, personal, nu am autoritatea specializării necesare pentru a vorbi despre acest domeniu. Dovezile mele sunt cele date de observarea clienţilor mei.

                    MB: Aţi mers de la experienţa din sport spre aplicarea în mediul corporatist. Ce 

                   experienţă aţi dus  invers, din business în sport? 

                  Tim Gallwey:

Aproape tot ce am învăţat din sport a fost legat de sporturi individuale – tenis, golf, ski. În mediul de afaceri am învăţat să ajut oamenii să lucreze împreună, în echipe. Aceasta mi-a înlesnit o nouă înţelegere a cerinţelor sportului de echipă.

  

MB: Miezul Inner Game este – o spuneti chiar dumneavoastra – credinţa că oamenii sunt născuţi cu capacitatea de a performa la nivel de excelenţă şi, totodată, cu dorinţa de a trăi aşa – la maximul performanţei de care sunt capabili. Există, pe de alta parte, aşa numita « lege a lui Peter » care spune că oamenii au tendinţa naturală de a-şi atinge nivelul de incompetenţă, adică să depăşească zona de performanţă maximă, trecând într-o zonă în care sunt mai puţin competenţi şi, deci, activitatea lor e mai slabă. Cum acţionează coachingul în această perspectivă?

Tim Gallwey: 

1. Este evident că există diverse grade de excelenţă în stăpânirea oricărei meserii, fie ea bazată pe cunoştinţe sau pe abilităţi practice. Excelenţa înnăscută rezidă în capacitatea de a învăţa. Pornind din copilărie, cu toţii putem învăţa cum să fim mai competenţi în diverse domenii. În unele activităţi, de exemplu în sport, competenţa de a face ceva poate să scadă după o anumită vârstă.
2. A te bucura, a aprecia, a iubi – sunt capacităţi care nu trebuie să scadă cu înaintarea în vârstă.
3. Principiul lui Peter se referă la comportamente specifice organizaţiilor, şi nu se adresează capacităţii de a învăţa să îţi creşti competenţa atunci când te afli într-o poziţie care depăşeşte nivelul tău. Sarcina coach-ului este să facă posibil să se manifeste această capacitate de a învăţa a fiecăruia.                         

Interviul a fost acordat cu ocazia prezenţei lui Tim Gallwey în România,

ca invitat al Conferinţei Coaching 11, organizată de Business-Edu, mai 2011

a coaching net works! (1)

numarul 1 al revistei se poate citi cu folos* aici:

http://issuu.com/business-edu/docs/cn_nr_1

*am scris intai ”gratuit”, apoi.. mi-am dat seama!
:)
e o munca in folosul comunitatii
pe care o tratez cu toata seriozitatea -
si pe munca, si pe comunitate.
iar prin ”comunitate” inteleg comunitatea de coaching,
dar si comunitate romaneasca in dezvoltare ”trebnică”
(ca sa fim in contra vorbei lui Eminescu -
afurisita netrebnicie romaneasca)