27 nov. 2015

# colectiv delivery

În beneficiul răniților din Colectiv, Revista de Povestiri organizează în parteneriat cu Cărturești #Colectiv Delivery, un târg creativ în care toți banii din vânzarea obiectelor donate de creatori merg către Fundația Estuar, care îi va direcționa către răniți.

Evenimentul are loc în Grădina Verona, sâmbătă, pe 28 noiembrie, între 11:00 și 17:00. Vă aşteptăm într-un spaţiu acoperit şi încălzit :)

Împrumutăm cutiile de donații de la #împreunărezistăm, așa încât voi, care veți veni să cumpărați lucrușoare, să puneți banii direct acolo. Lucruşoarele sunt atent selectate, aşa că aveţi ce cumpăra!

Vă mulțumim vouă că veniți și creatorilor că susțin evenimentul donându-și creațiile!

Colectiv delivery afis 

Vom avea 5 categorii de produse pe care le puteți cumpăra sâmbătă.
Toate vă vor face viaţa mai dragă, dar pot fi cadouri frumoase de Sărbători pentru dragii voştri!

Arte vizuale - grafică, tablouri, caligrafii, semne de carte
Accesorii - bijuterii, genţi .. zorzoane :)
Haine - tricouri
Home decor - păpuşi, decoraţiuni lemn, fetru, căni şiii scaune!
Reviste independente
Cărţi - unele cu dedicaţii unicat :)

Lista încă se actualizează. Join, join, join!
În pagina evenimentului vedeți și poze cu ce veți găsi la târg.

Toţi banii vor fi distribuiţi către familiile celor răniţi în tragedia din clubul Colectiv.


Caligrafii de Georgian Constantin / Another Outsider şi Sorin Andrei  Trăistaru/ Bine scris
(cei doi maeştri ai atelierului de caligrafie)

24 nov. 2015

About the coaching side-effect (sic!) of the standard assessment conversations in organizations

Excerpts from my presentation at "Leading Change - Coaching 12" Conference, Bucharest, 23 May 2012

Asking is changing
“A fundamental limit on the precision with which certain pairs of physical properties of a particle, such as position 'x' and momentum 'p', can be simultaneously known. 
(Uncertainty Principle)
Evaluation session is grounded in
asking questions:
Gathering/sending information
Building/maintaining relationship
Awaking creativity/Solving problems
Resolving conflicts/Making decisions
Staying on the track/Initiating action
Managing individual change

Questions are the most influential and creative aspect
of speaking and listening.
How to develop a systematic way of questioning:
Thinking about
“Only new questions
can call for new answers.”
(M.C. Goldberg)

Assessment conversation
Look who’s talking too
There are internal conversations both verbal and nonverbal, and the questions asking inside
program our thoughts, feeling and actions
in site/sight.
Daniel Kahneman on the difference betweenexperience selves (ES) and remembrance selves (RS).

The ES lives its life continuesly, it has moments of experience – one aftter the other. (..)The RS defines a story - the story the memory delivers for us, and is also true that we make up changes, significant moments and endings, endings are very very important. (..)”

When asking a question are you as a manager-coachexperiencing your living-in-the present self oryou are preparing a story for your remembrance self?!
When answering a question is the employee-client experiencing the living-in-the-present selfor he is preparing a story for her/his remembrance self?

22 nov. 2015

''The Point of View'' - a powerful coaching tool

In a coaching session the main thing a coach has to do is to focus on client's pattern to approach reality, because this very pattern is the one which has "headed" (oups) him/her to the problem he/she would want to solve.
In the saying What you see is what you get the "dealer" of what-you-get is what YOU SEE.
There are as many realities as many people are seeing them.
"You" is the point you shape a view. Then you "frame" it, and take it with you and look at any reality through it.
"The point of view" is a personal reference more powerful than the view it self.
On the other hand, nobody could see the real view. But we could try to make it work for us!

A coach job is to "deliver" different points of view for client to choose and - the most important thing - in order the client to learn to generate himself/herself different point of views on his/her situation.

This image above was posted by I. L. on social media with this comment:
 -  "The road ahead?"
 The sentence could've been a descriptive one, but the fact that was a question shifts it in a decision-making situation, and that makes the emotions arise. Their very expression is the "painter" of the frame of reference the speaker tends to apply.

A coach approach is to view the things which can help for using a situation to solve the problem attached to. It is the very skill the client could practice in the coaching session in order to change his/her pattern of relating to any other situation. I said:
 -  Lets see the best in it
if it will be raining you can step on stones (and do not be washed down by torrents); 
you get further, and higher, because the path is climbing; 
you can see the rainbow because there is a properly sized woods 
and.. you are alive because you actually are there ;-) 

"Client's" answers were:
 - And, if you're not careful, you can break your neck
 - Let's hope it will not rain too much before I'll get on higher grounds :)

It "paints" the frame of a terrifying future, where the focus is on dangers not on goal or on how to step safely to the goal, where the commitment to achieve the goal is in others control, and it shows a ready-to-accept-failure state of mind because of "the others" - God was (sic) raining!

As a coach, I go further acknowledge the present perspective the client displays, and working on this very one - as a new "image" on which to have new points of view. I said:
- From a coach's point of view (coaching is about language) what about using ”believe” instead of ”hope” - you know, it put the responsibility where it is suppose to be, and to belong ;-)

The answer was:
- I belive I can stretch my limits, even improve myself, learn more ... however I do not believe I can control rain, storm, wind :)

And here we are another "image" - another frame client paints revealing his/her references, in this particular case reinforcing the previous perspective about a ready-to-accept-failure "because of others". So, as a coach, lets use the same tool - propose another point of view on the new situation. I said:
- Do you can control what you do when it is raining, snowing, windy? And, may I tell you a Chinese proverb: The one who knows his limits is the King of the World. How about do not stretch limits, just know them?
About ”believing” in one situation, and not - in another, lets notice a technical fact: if you do not believe it is kinda you can believe.
The answer was:
- I do believe, but is too general to say so :)

And here we are a new "image" - a more profound frame of reference: the client moves from steps (on stones) to beliefs. Is the very place he/she can start to know him/her better, to choose, to grow.
It is actually the "stepping  stone". Lets go further, being curious - in fact, being curious is believing there is something over there, as well as looking for a solution for your situation. And raising the level of awareness of what you cannot control, and what you can control - and take some specific action toward achieving tiny, but solid results, and thus to prove is a safe road for you to prevent ''to break your neck''. In a word: you get empowered, and you can re-phrase your inner dialog from ''"The road ahead?" to ''The road ahead!''

(first published on my blog in April 2013)

20 nov. 2015

Ascultarea: Basic Coaching (3)

Ascultarea activă este capacitatea de a te concentra cu totul pe ceea ce spune - cu cuvinte şi fără cuvinte - persoana căreia îi oferi coaching, pentru a înţelege semnificaţia celor spuse în contextul dorinţelor sale şi pentru a putea să oferi sprijin autentic în demersul de soluţionare - clarificare, evaluare, alegere, verificare, acţiune - a situaţiei pe care o prezintă.

În cadrul ascultării, atenţia coach-ului va fi concentrată asupra a CE spune clientul, asupra a CUM spune, dar şi asupra congruenţei celor două comunicări.Numai astfel, coach-ul poate aproxima cu un grad mare de probabilitate modalitatea în care persoana respectivă se raportează la obiectivul său (G), la realitatea (R) şi opţiunile(O) sale, la determinarea de a acţiona în sensul obţinerii rezultatului (W) dorit - cu un cuvânt, la GROW, numele generic (aici, în sensul ''care generează'') al oricărui demers de învăţare şi dezvoltare.

Desigur, nimic nu e nou sub soare şi avem şansa să beneficiem de formulări, apărute de-a lungul istoriei omenirii, care au un nivel de claritate excepţional pentru definirea unor aspecte ale vieţii, în general - oamenii nu au avut dorinţa şi capacitatea de a excela în ceea ce fac doar din.. 1970, de când coaching-ul a fost recunoscut ca o metodologie formalizată pentru creşterea performanţei.Astfel de formulări clarificatoare devin pur şi simplu instrumente de mare eficacitate tocmai prin plusul de ''luminare'' pe care îl aduc în zona crepusculară în care apar problemele, iar prin acest fascicul luminos e atacată cu succes obscuritatea care prezervă problema, care îi permite să fie - şi chiar să se dezvolte! -, folosindu-se de acest mediu neclar ca generator de false realităţi şi opţiuni, şi, adesea, şi de false obiective. În coaching, mi se par importante două astfel de perspective instrumentalizabile:

O bună ascultare în sesiunea de coaching asigură calitatea şi succesul întregului proces. Într-adevăr, fără să creşti gradul de conştientizare a ce şi cum faci nu ai cum să creezi premise reale de progres: pur şi simplu, nu ai o referinţă la care să te raportezi şi făţă de care să poţi evalua veridic ce faci diferit. Fraza pe care o auzim adesea din partea persoanelor care apelează la coaching este ''E greu să schimb, a devenit a doua mea natură!'' Sprijinul pe care îl oferă coach-ul este esenţial -  în egală măsură - pentru ca clientul să îşi înţeleagă natura actuală şi pentru ca clentul să îşi recunoasca propria capacitate de a ''face'' astfel de naturi - deci de a ajunge la acel mod de a fi în care problema actuală nu mai există. 

În acest context, se vede şi mai clar cât de importante sunt competenţele de ascultare autentică. Coach-ul are nevoie el însuşi să ajungă să aibă ''natura'' adecvată unui antrenor de calitate. Propriul nivel de conştientizare a proceselor de comunicare intra-personale este esenţial în  gestionarea prestaţiei în sesiunea de coaching. Pentru aceasta sunt foarte utile perspective de self-coaching prin metoda Inner Game, a lui Timothy Gallwey, să afli cum poţi menţine la ''serviciu'' Eul 2, cel creativ, curajos, mobil, dar determinat în a face lucruri noi, potrivite cu prezentul în care te afli şi cu intenţia vieţii personale, în pofida presiunii conformităţii şi atitudinii critice şi de erodare a încrederi în sine a Eului 1. Un mare câştig în progresul spre a deveni un coach bun este şi exersarea gândirii critice pe descoperiri relativ recente în neuroştiinţe cum este jocul de putere asupra minţii noastre între Eul care trăieşte mobilitatea şi confruntarea prezentului (Experience Self) şi Eul care asigură confortul amintirii fixate (Remembrance Self) - teorie dezvoltată de Daniel Kahneman.

Ca orice acţiune de calitate, ascultarea poate fi măsurată prin atenţie, empatie, respect. O măsură poate neaşteptată este curiozitatea, în sensul ei bun, de încredere că există lucruri noi şi interes de a le afla pentru a creşte în cunoaşterea proceselor de problematizare şi soluţionare specifice clientului din faţa ta. Să observăm că ''detectarea'' ei confirmă atenţia mai mare la client decât la tine, ca urmare o muncă ce vădeşte stăpânirea profesiei de coach, deci garantează un serviciu de acompaniere de calitate.

Conform standardelor ICF, sunt considerate semnificative următoarele opt aspecte pentru evaluarea gradului de ascultare activă:
1. agenda care este urmărită de către coach în cadrul procesului de coaching este cea a persoanei, nu cea a coach-ului.
2. coach-ul aude ce obiective şi îngrijorări are individual respectiv, ce convingeri şi valori are în privinţa a ceea ce este posibil, precum şi a ceea ce nu este posibil
3. distinge între cuvinte, tonul pe care sunt spuse şi limbajul nonverbal care însoţesc cuvintele respective. 
4. sumarizează, parafrazează, reia şi repetă ceea ce spune persoana respectivă pentru a asigura un nivel ridicat de claritate şi comprehensiune 
5. încurajează, acceptă, explorează şi întăreşte exprimarea de către celălalt a sentimentelor, percepţiilor sale, a crezurilor pe care le exprimă şi a sugestiilor pe care le afirmă, relativ la situaţia dată. 
6. integrează diversele aspecte ce apar în conversaţia de coaching şi le dezvoltă pe baza ideilor şi sugestiilor persoanei. 
7. „pune punctul pe i” sau, altfel spus, înţelege esenţa a ceea ce comunică individul aflat în coaching şi îl ajută pe acesta să observe lucrurile importante, şi evită astfel să se angajeze în povestiri lungi şi prea amănunţite 
8. permite persoanei să „cureţe” situaţia, fără să critice sau să susţină anumite faţete, sprijinind astfel înaintarea spre pasul următor în rezolvarea unei situaţii.

(c) Magda Bunea

De altfel, ascultarea activă este capacitatea pe care participanţii o antrenează şi o îmbunătăţesc pe tot parcursul atelierelor NESTworking™, prin procedeele specifice de tip double loop learning.

18 nov. 2015

Mintea noastră aur poartă, vorba s-a spuzit în vatră

Societate civilă, te admir. Sunt disperat de ţara mea - vorba marelui stilist de expresie franceză. Dar o iubesc. Şi am mare încredere şi admiraţie pentru români.Văd multe postări despre lipsa de reacţie a oamenilor. Însă, atenţie, poporul chiar e reactiv, ca la carte: reacţionează la lovitură, dar se duce fix în direcţia în care a fost lovit. Iar politicul ştie asta şi manevreză ‘’la fix’’. Şi nu, un şut în fund nu e un pas în ‘’înaintea’’ ta, ci în direcţia pe care ţi-o imprimă (sic!) cel care te loveşte. 

De ieri avem un guvern de tehnocraţi. Lasă că a greşit un ministru la învestitură şi a zis prospăşire în loc de propăşire, lăsându-ne în minte cu două variante - well - curioase: ''prost păşire'' sau ''pro spăşire''...  Lasă că şi primul ministru a atribuit greşit un citat, dar alegând să spună acele vorbe afirmă o asumare a clarităţii în ceea ce are de făcut: “Doamne, da-mi puterea sa schimb ceea ce poate fi schimbat, rabdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat si intelepciunea de-a distinge intre cele doua.” Da, ne dorim un guvern înţelept. Şi, totuşi, să recunoaştem că domnul Cioloş conduce un guvern care e compus, în majoritate, din oameni bine pregătiţi în domeniile lor, şi, tot în majoritte bine intenţionaţi. Nu prea am văzut aşa ceva până acum.

 Hai să fim atenţi că există un mecanism al aşteptărilor pe care singuri le împlinim: dacă crezi despre unul că e idiot (atenţie: idiot nu înseamnă rău) el nu o să te dezamăgească. Crede altceva despre el - altfel, pe ce te bazezi dacă vrei să (se) schimbe. Băşcălia nu salvează România***. Nici nu ne ajută să fim mai prosperi, să fim pe alt loc decât cel al statului cu cea mai săracă populaţie din Europa. Şi dacă ai deprins obiceiul scuipatului ai grijă că ţii şi ‘’de scuipat’’-ul după tine. Hai să ne eliberăm :) Doamne ajută!


*Titlul se bazează (!) pe cunoscutele versuri din Doina lui Eminescu: ''Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă'n poartă''. Desigur, tot de la limba română, putem să ne gândim că poate fi vorba de milogeala la puteri străine, având în vedere că Eminescu era destul de aproape de vremea în care ne închinam la.. ''Înalta Poartă'', nume frecvent pentru Imperiul otoman.
** Spuză: 1. cenuşă care acoperă jarul, 2. bubiţe mici în jurul gurii (dex.)
*** Un articol bun în intenţia lui aici: http://www.catavencii.ro/o-tara-care-nu-lupta-impotriva-saraciei-doar-a-saracilor/   dar care tocmai face ceea ce critică în fapt: sunt zeflemisiţi hipsterii şi corporatiştii pentru că ei.. zeflemisesc săracii.
Fie spus şi că Lincoln preia un pasaj din Biblie: "Every kingdom divided against itself is brought to desolation; and every city or house divided against itself shall not stand.'' (Matthew 12:25)

17 nov. 2015

NESTworking™ - outcomes

  • Understanding communication competency as a basic tool in the working processes;
  • Self-esteem stated as a fundamental growth pre-requested condition, both for the employer and the employees, as well as corner stone for any self-actualization endeavor – i.e. learning it self.
  • Broaden perspectives, focus, and effective skills for managing communication and overcoming unpredictable situation in the workplace - with managers, peers or clients;
  • Higher awareness levels for the on-the-spot situations, lesser ready-made ”maps”, facilitating deep understanding of the sets and actions to be taken for the long term solving solutions;
  • Assertiveness, descriptivity and proactivity as a life position in relating in any kind of professional or personal situation;
  • Change management abilities for dealing with unexpected problems - trust in their own thinking, and the capacity to find out alternatives for solutions;
  • Effective communication skills, verbal, nonverbal and paraverbal;
  • Lightness in having more options for any situation, and trust in choosing the appropriate and most effective solution;
  • Team player skills, win-win position both with managers, fellows and different partners, as well as with others involved in improving working processes and outcomes;
  • A good AIR at work: attention, in-deeds-empathy, respect. (in Romanian AER - attention, empathy, respect)
  • Moving forward to accomplish your own meaning of life with responsibility, mobility and joy in living your professional life.

(c) Magda Bunea & Brain Fitness
     For open NESTworking concept workshops contact our partner at  http://revdepov.ro/ateliere/nestworking/
     For in-house NESTworking concept programs contact us at nest@nestworking.ro

16 nov. 2015

Ernesto Sabato

 “El mundo nada puede contra un hombre que canta en la miseria” Ernesto Sábato, La Resistencia

“It might be said that the human race is incapable of withstanding the drastic changes that are taking place in today’s world. For those changes have been so terrible, so far-reaching and, above all, so swift that they make those that caused the disappearance of the dinosaurs pale into insignificance. Man has not had time to adopt to the sudden and powerful changes that his technology and society have produced around him, and it might safely be said that many of today’s illnesses are the means used by the cosmos to eliminate this proud human race. Man is the only animal to have created his own environment. Ironically, he is also the only one to have thus created his own means of self-destruction.”

Ernesto Sabato, Abaddon el exterminador


And here, a bitter thought about relationships, and the courage we need to be who we really are in front of others (and in front of ourselves, I would dare to add) - ''How much harm we could spare this way'' :

 ''Cuántas lagrimas hay detrás de las máscaras! ¡Cuánto más podría el hombre llegar al encuentro con el otro hombre si nos acercáramos los unos a los otros como necesitados que somos, en lugar de figurarnos fuertes! Si dejáramos de mostrarnos autosuficientes y nos atreviéramos a reconocer la gran necesidad del otro que tenemos para seguir viviendo, como muertos de sed que somos en verdad, ¡cuánto mal podría ser evitado!''

Ernesto Sabato, La Resistencia 


And here we are this beautiful human:





15 nov. 2015

Puterea responsabilităţii.

 Mintea noastră aur poartă, vorba s-a spuzit în vatră. Pas cu pas.


Societate civilă, te admir. Sunt disperat de ţara mea - vorba marelui stilist de expresie franceză. Dar o iubesc... E un mecanism al aşteptărilor pe care singuri le împlinim: dacă crezi despre unul că e idiot el nu o să te dezamăgească.  Crede altceva despre el, altfel pe ce te bazezi dacă vrei să se schimbe.

Văd multe postări despre lipsa de reacţie a oamenilor. Însă, atenţie, poporul chiar e reactiv, ca la carte: reacţionează la lovitură, dar se duce fix în direcţia în care a fost lovit. Iar politicul ştie asta şi manevreză ‘’la fix’’. Şi nu, un şut în fund nu e un pas în ‘’înaintea’’ ta, ci în direcţia pe care ţi-o imprimă (sic!) cel care te loveşte. 

Necazul nostru e că nu suntem activi. Nu suntem activi pentru că nu prea suntem adulţi, nu ne înţelegem prezentul pentru că nici nu suntem atenţi la el, ce-care-e, ci la cel din capul nostru. Încă suntem infantili, tătucul ne stăpâneşte încă mintea, nu suntem în starea de a-l contrazice în faţă  - chiar dacă ştim că nu are dreptate. Eventual îl pupăm în bot şi îi furăm tot. Sau.. îl luăm în tărbacă. Sunt sute de ani de când am exersat cu succes tehnici de supravieţuire muiete. Băşcălia nu salvează România. Şi dacă ai deprins obiceiul scuipatului ai grijă că ţii şi ‘’de scuipat’’-ul după tine.

Avem o vorbă ''noi să fim sănătoşi, că belele curg''. Există un comportament prea îndelung învăţat că nu putem controla puterea pentru că vine din afara noastră - de la turci, de la ruşi, de la comunisti. Noi respectăm ''ce e scris şi pentru noi''. Şi e jalnic că putem fi manipulaţi tocmai prin acest respect. 

În 1989 aproape era să ne convingem că putem să ne scriem singuri ce vrem pentru noi şi să creştem astfel încrederea în capacitatea noastră de a activa. Dar iată că acei peste o mie de oameni care au murit nu au murit din ‘’scrisul’’ şi activităţile noastre, ci ale altora. Mi se pare o umilire imensă pentru un popor să nu ştie ce s-a întâmplat cu adevărat în istoria lui recentă. Umilirea unui om îndurerat e un instrument eficace pentru a-l convinge că e neputincios – şi că are nevoie de ‘’sprijinul’’ celui care catadicseşte să îl ţină în viaţă. E cunoscută ‘’demonstraţia’’ lui Stalin: se spune că a apărut pe o scenă, urmat de un pui jumulit de viu, cu urme de sânge pe piele, şi din care el mai zmulgea câte o pană ca să vadă tovarăşii cum puiul ţinea şi mai aproape de el.

Tot ce ni s-a întâmplat ne-a făcut să avem o mare competenţă în eşec - frecventăm şcoala asta de când suntem în istorie. E greu să renunţi la ''deşteptăciune'' şi să îţi asumi că poţi să treci drept prost în succes. Marele pas e să admiţi că nu ştii ce să faci. 

A fi derutat înseamnă că eşti în situaţia să alegi altă rută. Dar ca să te ''ambalezi'' pe noua direcţie e nevoie să fii sprijinit - să clarifici, în primul rând. La nivelul societăţii, în clarificare apare rolul presei - libere, de.  Aci mă amărăsc - presa românească, a patra putoare (ticăloasa duhoare) în stat. Dar nu, nu sunt idioţi..
După ce îţi e clar care e situaţia şi ce vrei să faci, următorul pas e să ai încredere că poţi să faci ceva şi să faci. Şi să fii mândru că faci. Şi mândria să consolideze tiparul acţiunii bune. Încrederea şi mândria.. Şi astea au ajuns la noi ceva suspect. Eşti sfredelit la temelia încrederii ‘’pe ce te bazezi?!’’, apoi zeflemisit cu aplomb ‘’prostul ,dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul’’.  Da, avem mai multe fudulii şi nicio mândrie.

În publicitate, branding &Co există sintagma ''top-of-mind'' - acele cuvinte, imagini, atribute care îi vin în minte consumatorului când aude numele unui produs sau al unei mărci. Din perspectiva coaching-ului, cuvintele astea formează ceea ce e numit ''cadru de referinţă'', cel care ne influenţează alegerile, deciziile, acţiunea. Ar fi util de ştiut ce ne vine în minte pentru ''preşedinte'', în general. Pentru cel actual, discursul său ne aduce în minte ''nu mai merge aşa'', dar pus în umbră de ''ghinion'' şi ''pas cu pas''. Această ultimă sintagmă vizează ceva valabil, necesar şi inevitabil în orice schimbare: metoda paşilor mici. Câţiva, mici-mici, părcă s-au făcut. Dar, undeva, bogăţia limbii române pândeşte cu o perspectivă cenuşie (atenţie, nu gri, ci ajunsă cenuşă) asupra acţiunilor pe care le poate implica ''acţiunea pas cu pas'': pas înseamnă şi ''cuvânt folosit de un jucător de cărți pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv)''. Ghinion!? 

Hai să fim cu toţii mai responsabili şi să participăm mai mult, că şi asta înseamnă democraţie. Interesant că în greceşte responsabilitate se spune ευθύνη, efthyni - posibil să fii dat în româneşte ''ieftin''**. Putem specula că responsabilitatea face democraţia mai ''ieftină'', cu costuri mai mici de plătit - că tot se vorbeşte de ''costurile democraţiei'', mari, dar care trebuie să fie acceptate pentru că e cel mai bun sistem social. Iată, responsabilitatea societăţii l-ar face mai accesibil - mai lesne de ''achiziţionat''.

*Titlul se bazează (!) pe cunoscutele versuri din Doina lui Eminescu: ''Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă'n poartă''. Desigur, tot de la limba română - putem să ne gândim că poate fi vorba de milogeala la puteri străine, având în vedere că Eminescu era destul de aproape de vremea în care ne închinam la.. ''Înalta Poartă'', nume frecvent pentru Imperiul otoman.
** IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ♢ Expr. (Adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari). 2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial. Glumă ieftină. [Var.: iéften, -ă adj.] – Din ngr. efthinós.) 
(C) Magda Bunea pentru tot conţinutul acestui blog, în afara pasajelor atribuite autorilor în drept.

14 nov. 2015

Too much hate ---

A human being death is not meant to be at the mercy of another human being.
Religion is a word which etymological roots trigger being linked not enemies...
I CELEBRATE myself, and sing myself,
And what I assume you shall assume,
For every atom belonging to me as good belongs to you.
Walt Whitman from Song of myself

12 nov. 2015

Piaza rea

Tot ce s-a întâmplat în clubul Colectiv a fost cauzat de un moment în care toate detaliile ce trebuiau respectate au contat: clubul fusese autorizat de primărie deşi nu avea avizele necesare, ISU nu făcuse controlul cum trebuie, pompierii au dat aprobări pentru întreaga clădire, patronii declaraseră un număr mai mic de persoane şi nu au fost verificaţi de autorităţi, cei de la firma de pirotehnie nu s-au asigurat că au cum să facă faţă unui eventual accident şi nici activitatea lor nu a fost verificată de autorităţi.

Trupa Goodbye to Gravity şi oamenii de acolo au fost acuzaţi de practici satanice. Coroborând detaliile cu adevărul, singurul satanist din clubul Colectiv a fost statul prin abuz în serviciu care a avut ca urmare că ''s-a vătămat dreptul la viaţă şi integritatea corporală'': procurorii invocă dispreţul manifestat faţă de garantarea dreptului constituţional la viaţă şi indiferenţa profesională şi superficialitatea îndeplinirii atribuţiilor în emiterea unor autorizaţii de funcţionare.

Chestiunea îngrijorătoare e că astfel de momente de co-incidenţă a neglijenţelor pot să mai apară. Deocamdată, noi ne bizuim pe grija întâmplării şi nu pe responsabilitatea cu care e de aşteptat să îşi facă datoria statul faţă de cetăţenii săi. Piaza e rea pentru că paza nu e bună. Chiar şi ''câinele de pază al democraţiei'' e pe coclaurii corupţiei.

''Cause the day we give in is the day we die'' (use the power of gravity)

                                                           (c) text Goodbye to Gravity

Nu am mai scris nimic pe aici din 30 octombrie - în noaptea aia de vineri, in jurul orei zece şi jumătate, în clubul Colectiv din Bucureşti, era un concert rock mai special, o lansare de album la care se lucrase atent doi ani; se cântau versuri pline de miez omenesc frumos, îndemnuri la  responsabilitate pentru viaţa personală şi a cetăţii, era o chemare la a fi atenţi la adevăr şi a-l urma şi urmări orice ar fi, la a pune sub semnul întrebării discursul manipulator al establishment-ului; un îndemn la a nu renunţa, la a face ceva în care crezi, pentru că numai aşa eşti viu. Era o exasperare care spera. Speranţa era dovada că eşti viu.''Cause the day we give in is the day we die''

Ei bine, acolo s-a arătat că statul te poate pune în situaţia să mori pentru că nu poţi face nimic - nici măcar să îţi aperi mica ta viaţă, darămite pe a societăţii. Nu poţi face nimic după ce ai făcut ceea ce ţi s-a cerut: ai plătit taxe pentru ca statul să aibă structuri dedicate garantării siguranţei tale ca om, pentru ca statul să plătească salarii unor angajaţi cărora tu le delegi, în mod firesc, competenţa de a gestiona ceea ce tu nu ştii cum. Ceea ce se întâmplă de 14 zile încoace e o exasperare care cu greu mai poate să spere.

Un incendiu a cuprins întreaga incintă în mai puţin de două minute, totul a ars rapid, tavanul incandescent a picurat jar aprins pe oameni, materialele izolante fonic au otrăvit cu cianuri aerul, singura uşă de ieşire era prea îngustă, singurul stingător de incendiu era prea mic.Oamenii care ar fi trebuit să se asigure că au eliminat orice potenţial de dezastru erau şi ei prea mici - în asumarea responsabilă a ceea ce ar fi avut datoria să facă, şi poate şi în suflet, de vreme ce, după dezastru, au început să ascudă dovezile care îi incriminează..  

Numărul oamenilor care mor e prea mare:  27 de oameni au murit în seara de vineri şi aproape 150 au fost spitalizaţi. Între timp au mai murit 24, şi din comunicările directorilor de spitale reiese că e posibil să moară şi mai mulţi în zilele, săptămânile şi lunile ce vin.

Într-un mod diabolic, statul a răspuns mesajului celor cinci oameni din Goodbye to Gravity - a răspuns ''Da, nu poţi face nimic împotriva statului. Ca urmare, renunţi. Ca urmare, mori.''. The day we give in is the day we die. Au fost voci extraterestre (că altfel nu îmi explic) care au afirmat că trupa de heavymetal promova satanismul. Dacă e să ne referim la abuz şi afectarea moralităţii ca practici ale răului, atunci se vede că singurul care s-a dovedit satanist a fost statul, şi pe cale de cauză, chiar noi, cetăţenii. Din păcate, dacă observăm tot ce se întâmplă de la tragedie, e greşit să punem această ''calitatate'' a statului - şi a noastră! - la trecut. 

''Loose lips are shifting leaders'' - da, multe vorbe mieroase, mulţi conducători lunecoşi zilele astea. Şi mult aşa-zis jurnalism - presa, a patra putoare în stat.

''Your condescending demeanor has all gone wrong'' - da, prea mulţi de ''lasă'': de la celebrul ''las-o, bă, că merge şi aşa'', până la micul nostru gând de încredere ''lasă că până la urmă trebuie să facă ceva''.

 ''We're not numbers we're free, we're so alive'' - da, dar a trebuit să ajungem cu numărătoarea până la 38 de morţi ca să ne dăm seama că oamenii ăştia sunt vii în noi, că măcar portavocea vorbei lor să fim, dacă nu putem să avem vorbele noastre.
All this time we've been locked away / And there was nothing left to say / Until today - da, fir'ar să fie, se pare că asta se întâmplă iar, după 1989: ''vom muri şi vom fi liberi''. Şi iar, după un moment de derută, politichia îşi pune tichia. Of.

Mi-ar fi plăcut să îi cunosc pe oameni aceştia. Un singur cuvânt din ce au scris ei aş fi vrut să fie altul: ''stand'' în loc de ''beg''. Let go and stand up for freedom.  Stai în picioare - e o poziţie în care gravitaţia te ajută. Desigur, prin numele pe care şi l-au ales - Goodbye to Gravity - ei voiau să ne îndemne să nu ne lăsăm traşi în jos. Mare păcat că pentru asta atâţia tineri se înalţă prea sus... Dumnezeu să-i întâmpine lin.

Aci, secvenţe din concert, puţin înaintea tragediei. Azi, singurul care se mai află în viaţă este solistul - grav ars, îngrijit într-un spital din Olanda.

Let go and beg for freedom
Another row jumping into the flame
Loose lips are shifting leaders
From here on out everyone is to blame

I'm looking up to my company
A full blown artillery
Keep the sights on the enemy
And bust the lid off anarchy

Your condescending demeanor has all gone wrong
Figured you should have known this all along

We're not numbers we're free, we're so alive
Cause the day we give in is the day we die

Behold, a credo wavering
A sleight of hand is the dogma they preach
Beneath, a conscience's fading
To even out all your steady beliefs

Stand your ground in the battle zone
Filled with life, bone and scorn
Clench your fists, I'm battle prone
Pull the trigger and set the tone

Your condescending demeanor has all gone wrong
Figured you should have known this all along

We're not numbers we're free, we're so alive
And the day we give in is the day we die

Pull that trigger
Fuck all your wicked corruption
It's been there since our inception, but we couldn't see
All the times we've felt so hollow
As our hopes were hanged in gallows
All this time we've been locked away
And there was nothing left to say
Until today

We're not numbers we're free, we're so alive
And the day we give in is the day we die

(c) imagine text caligrafie Iulia Antal şi Revista de Povestiri