un instrument managerial - viziunea filosofului :)

”Antiselecția: 
alegerea, cu grijă, a omului celui mai nepotrivit. 
Iar acolo unde funcționează antiselecția, operează automat 
și principiul de a menține pe cei mai mulți 
la nivelul de incompetență la care au fost promovați, 
de a nu-i ajuta să învețe, să se specializeze, 
de a nu-i lăsa măcar să câștige experiență, 
mutați de ici colo. 
Pe de altă parte, adevăratele competențe, 
de care nici o societate nu duce lipsă, 
sunt ținute jos sau deoparte de unde le e locul. 
Lăsate pradă crâncenei conspirații a incompetenților gata instalați” 

Petru Creția - Luminile și umbrele sufletului 

Din aceeaşi carte, aici abilitati umane complexe

Şi, pentru că azi e Ziua Limbii Române,
iată-l pe Petru Creţia în preajma lui Eminescu

 

orice drum îndreptat (sic) e bun!

”Faptul de a ne apropia îndeajuns 
de lucrurile și de ființele 
care ne-au părut din depărtare frumoase și misterioase, 
pentru a ne da seama că sînt lipsite de mister și de frumusețe, 
este un mod la fel de bun ca oricare altul 
de a rezolva problema existenței” 
Proust, La umbra fetelor în floare
citat de domnul profesor Vasile Gherghel

Pentru un aşa ţel, ce mi-e floarea, ce mi-e cuiul: 
"Am impresia ca indata ce am sa indrept ca lumea cuiele, 
o sa stiu la ce imi sunt de folos." 
Julio Cortazar, Şotron
am zis :)

Că tot am postat despre utilitatea facebook:
domnul Vasile Gherghel este profesor de filozofie la Iaşi, 
şi unul dintre "antrenaţii" lui Constantin Noica -
al doilea val, cum ar fi, după Liiceanu şi Pleşu.
La rândul său, antrenează niţel:
pe pagina sa de FB - publică - 
sunt mini seminarii pe marginea unor citate 
sau picturi cam minunate,
minunate, tehnic vorbind:
poţi să te minunezi, ai, adică, ocazia să te întrebi!

Facebook, "the book of faces" or "the faces to book"?!

(unde 'to book' e, desigur, verb şi înseamnă a rezerva,
în context: oamenii pe care îi "rezervi", pentru a-i vizita,
pentru că merită să vezi ce fac :) )

Gabriel:
Cred ca un deserviciu imens pe care il fac retelele sociale de tip fb, twitter si altele ca ele este ca dau senzatia utilizatorilor ca sint importanti, ca sint cineva si conteaza cu adevarat. Intregul sistem democratic, deturnat de la intelesul lui primordial de a delega cuiva puterea la a trece individul pe primul loc in dauna oricarui alt obiectiv si-a gasit aici oglinda: sint stapin, rege, dumnezeu al paginii mele, sint important, contez, iata, o lume citeste di afla ce si cind maninc sau ies afara, ce cred despre oameni, arta, istorie, viata, lume, univers. Si nu conteaza ce si cit stiu. Nu conteaza cit sens are ce spun. Esti regele paginii tale si, totodata, bufonul regelui. Sau al paginii. Sau a ceea ce ai putea fi daca n-ai fi ce esti cind vrei sa fii altceva decit poti fi. Simplu!

Denisa:
dom'le nu cred ca poti fi ceea ce nu esti pt prea mult timp, fara sa se prinda lumea . si da, e demonstrat ca nevoia de recunoastere este una dintre nevoile omului. fiecare poate fi ce vrea in capul lui, nu doar pe ret soc. e doar un instrument, ca si banii sooo hai sa ne bucuram ca oricum nu scapam vii din viata asta

Gabi:
Esti optimista in privinta multora. :))
Eu oricum ma bucur de tot ce pot, dar nu pot sa nu arunc un ochi critic si spre ce impiedica uneori si mai multa bucurie. Cit despre scapat, speak for yourself, eu am niste aranjamente si voi trai la nesfirsit!


Io: daaa, Gabi, in viata musai sa ne.. aranjam me too! Cât despre FB, mie mi se pare că e un instrument bun (că sunt şi instrumente proaste), şi că depinde de fiecare ce face cu el.
Faptul că e cu scris e tare fain: si ca postator, si ca laicuitor vezi iute limitele lumii mele/tale (care, cum se stie, sunt limitele limbajului) - ai feedback cu care poţi să faci ce vrei: mai înveţi cuvinte.. verbale, fie şi postând citate, sau nonverbale - postând imagini cu sau fără tine.
Mai ai si sansa să găseşti niste oameni extraordinari - cultivaţi, sensibili, "aranjaţi" - pe care nu i-ai fi putut intâlni altfel, şi alţii, extrem de buni pe domeniile lor, un fel de browser specializat, căruia îi poţi delega informarea ta pe domeniul lui de competenţă.
Că a venit vorba 'delegare', cred că nu puterea o deleg ci gestionarea unor situaţii de viaţă comune. Dacă ăla, delegatu', ajunge la gestiune (!) şi trebuie să facă fără să poată, puterea din fişa postului - well - ne.. garantează că c'est foutu, vorba francezului care este: Être gâché ou sévèrement compromis, Être dans une situation désespérée, être ruiné. hm.
Cam voila!, cum ar fi.
Cât despre regele unei pagini, dacă e gol, e gol şi în volum (sic!) :)) Dar cu FB ai şansa să ai un feedback mai rapid şi să înveţi mai repede. Ce faci cu şansa, e treaba ta - ca peste tot în vEaţă. Şi la nesfârşit :)

Gabriel e Gabriel Ferugean, un prieten minunat şi cam inspiratrice :)
Denisa e Denisa, nu o cunosc, dar am.. rezervat-o ;)

Avem o societate. Cum.. procedează? (4)

bună dimineaţa, societate civilă :)

"de ce te afunzi fără să reacţionezi"?
(min 0:39 în film)

şi dacă chiar dai peste o fundătură
de ce nu o semnalizezi ca să nu călcăm toţi în... el?!

"Follow-up" sau despre ce urmă laşi (2)

Following-up the follow-up:

Intr-adevar, am venit la curs crezand ca va fi tinut de "urs"si surpriza : era Vulpea :)))):) care ne-a "pacalit" sa comunicam sincer, empatic si, mai mult, ne-a invatat ca toti oamenii sunt ok, lucru pe care il uitasem de muuuuult.Victoriţa

Sunt atat de entuziasmata de curs, incat este primul subiect pe care inca il abordez cu cei cu care ma intalnesc pentru prima data de la terminarea cursului. Mi-am comandat parte din cartile recomandate. Ileana

Magda, putini profesori/cursuri intâlniti vreodata in viata, m-au marcat asa de mult.
Feedback sau, ma rog, feedforward depinde cum o luam. Ajuns acasa dupa ultima ora de clasa trag repede un coaching cu fiica mea, care era in preajma unui examen greu, dupa care incep sa fac nitica analiza tranzactionala (a se citi: "fac pe desteptul") cu sotia explicându-i "rolurile" pe care le jucam noi in diverse situatii si, bineinteles, luni de dimineata m-am pus sa aplic la greu cu colegii diverse lucruri pe care le aveam proaspete in memorie (i-am pus sa spuna ce simt despre niste probleme de-ale noastre curente, sa stea cu spatele drept si sa priveasca inainte; he-he, stiti voi...).
Ce  mai, am ramas setat pe "communication mode"! Alex


To be continued! ;-)

"Follow-up" sau despre ce urmă laşi (1)

Iată ce text au primit participanţii la cursul de comunicare
organizat de Asociaţia Brokerilor în 2011-2012.
Au fost programate 6 cursuri,
datorită cererilor au mai fost anunţate încă 4,
şi datorită.. datorită! :)
am mai făcut încă unul.
Au fost nişte întâlniri minunate, cu oameni minunaţi.
Mulţumesc încă o dată!

Subject e-mail: Follow-up *

O poveste de parcurs!!!
(oups)

Se-anuntase curs cu.. urs:
Unu de se mormaia, stand dupa tejghea!
"Treaba lui! - că nu a mea"
imi ziceam in sine, ducându-mă pe mine
să fiu - cum mă ştiu. eeeeeeee!

Harta mi-am impachetat, nu cumva sa ma incurc
in vreun papuc pus dinadins in teritoriu,
şi am hotarat ca va fi meritoriu sa calc pe oricine
mi se va parea ca nu e din ea.
"Eu sunt ok.
Dumneata, in schimb, ai ceva, crede-ma,
ca eu sunt cineva cu identitate,
tocmai pentru că pot să am acest efect concret:
nu esti ok!"

Ei, şi ce (să) vezi, să crezi!
incet-incet, au apărut din sine
- (si nu s-au dat la nimeni! :))
toţi Prezenti si oameni Foarte Bine!
Sa le fie de successsssss.. in mersssssss
:)

Magda


*'Folouap' e chestia aia care se face dupa un curs,
Ca sa nu creada cursantul ca a scapat (oups!).. ocazia
de a face ceea ce a ales liber sa faca in timpul cursului.
A fi ce a ales sa fie, cum ar fi.
Aci, 'cum ar fi' in seamna 'de exemplu'.
Cum ar fi?!!?! - aici, e pe bune :)

Urmarea urmării - câteva extrase din ce au răspuns colegii -
în postarea următoare.

GENIUS (modele de coaching / 5)

Genius este format din iniţialele cuvintelor:

Goals, Energy, Nurture, Inhibitors, Utopia, Steps

Goals/obiectivele

Primul pas este stabilirea obiectivelor. Este o etapă esenţială din multe motive, dar, în principal, obiectivele sunt un fel de ”adu-ţi aminte” ce facem aici şi ce nevoi avem de rezolvat, fiind totodată un reper privind măsura în care conversaţia este relevantă pentru atingerea obiectivului respectiv.

În cadrul modelului GENIUS trebuie stabilite trei tipuri de obiective:

1. Obiectivul aspiraţional pentru întreg contractul de coaching. ”Ce trebuie obţinut neapărat la finalul programului de coaching?” Trebuie să fie un ţel foarte ambiţios, care să facă accesabile teritorii noi pentru client şi să fie totodată şi aspiraţional.
2. Obiectivele fiecărei sesiuni de coaching. ”Ce trebuie să obţinem la finalul unei întâlniri pentru a contribui în mod direct la realizarea obiectivului aspiraţional?”
3. Obiectivele planului de acţiune. ”Ce este nevoie să facă clientul până la sesiunea următoare pentru a progresa spre împlinirea obiectivului aspiraţional?”

Acest demers în trei paşi de a seta obiectivele oferă clientului o tehnică accesibilă, dar consistentă de a face să se întâmple lucruri şi, totodată îi dă posibilitatea să înţeleagă cu claritate pentru ce au nevoie să facă acele lucruri. Aptitudinea cheie a unui coach este aceea de a gestiona şi a pune în operă procesul de stabilire  a obiectivul aspiraţional, dar întreg acest proces se bazează pe încrederea în capacitatea clientului de a alege şi a urma ceea ce e cel mai bine pentru el. 

Energy/energia

După ce au fost stabilite obiectivul aspiraţional şi cel (sau cele) din fiecare sesiune de coaching, etapa ce urmează în modelul de coachingGENIUS este observarea adecvării energiei clientului la scopul ales. Vor să obţină ceva ce e greu, dar au ei energia necesară? Dorinţa de a obţine ceva şi energia de a face ceva pentru asta pot adesea să fie două lucruri destul de diferite. Clientul va fi rugat să aprecieze cam care e nivelul de energie pe care îl simte, măsurând asta pe o scară de la 1 la 10. Dacă această energie nu este la maxim, e utilă întrebarea: obiectivul ales este cu adevărat cel dorit? 

Nurture/ alimentarea

Odată stabilit obiectivul şi asumată ca resimţită în mod real energia necesară îndeplinirii lui, urmează ”alimentarea” rezervorului de oportunităţi.
Şi aceasta este o etapă a procesului de coaching în care aptitudinea coach-ului de a asculta şi de a pune întrebări este pusă în joc, dar, în aceeaşi măsură, capacitatea sa de brainstorming: încurajarea gândirii creative, generare de variante cu totul diferite de cele pe care e obişnuit să le încerce ”în curtea lui”.

Practic, această secvenţă de coaching trebuie să gestionată ca şi o sesiune de brainstorming clasică: coach-ul trebuie să ”scoată” tot felul de idei de la client, să nu îl invite pe acesta să le analizeze prea devreme din punct de vedere al realizabilităţii lor, să stabilească însă împreună cu acesta care sunt parametrii în care să se încadreze o idee pentru a fi utilă atingerii obiectivelor, să convină cu persoana respectivă asupra câtorva opţiuni şi să exploreze împreună cum ar fi implementarea şi efectele lor.

E un moment în care poate fi folosită cu succes metoda lui Eduard de Bono, Six Thinking Hats: informaţie, emoţie, negativitate, pozitivitate, sentimentul de bine, gândirea inovatoare, procesul gândirii. Fiecare idee este revăzută, re-proiectată şi translatată în acţiunile necesare transpunerii în act, acţiuni care sunt şi ele prioritizate. 

Inhibitors/inhibitorii

Este etapa în care e necesar să fie analizate acţiunile asupra cărora s-a convenit anterior cu clientul şi să fie identificate acele aspecte care pot opri punerea în fapt. 
Ce te poate împiedica să faci asta? 
E o abordare de coaching foarte puternică pentru că scoate la iveală ”negativele” şi permite lucrul cu clientul pentru ca acesta să stabilească ce va face dacă apar – să aibă un plan B care să-i dea posibilitatea să meargă mai departe în realizarea a ceea ce şi-a propus. Cu toţii ne pricepem grozav de bine să planificăm o viaţă perfectă. Dar din păcate viaţa nu e perfectă. De aceea este important să anticipăm ce ne poate împiedica – inhibitorii – şi să fim pregătiţi să administrăm asemenea situaţii astfel încât să devină pozitive, să ne ajute chiar să mergem mai departe.
Ca urmare, este extrem de util ca în această etapă să revedem lista acţiunilor alese în faza ”alimentării” cu variante, şi să vedem în ce măsură pot fi revizuite pentru a încorpora şi inhibitorii reali, şi ce e de făcut în acele cazuri.

Utopia/utopia

Utopia este, prin definiţie, acel loc în care toate sunt perfecte. Este locul unde clientul îşi imaginează rezultatul final. De aceea, în această etapă este util să fie folosite de către coach tehnici neuro-lingvistice – vizual, auditiv, kinestezic – pentru a imagina, verbal sau în scris, cum va fi el şi viaţa lui când ţelul pe care şi l-a propus va fi atins.
Acesta este un instrument foarte puternic pentru a face ca rezultatul să devină real – este ceea ce transformă aspiraţia în realitate. De îndată ce obiectivul arată ca fiind real, el devine real.Stabilirea şi scrierea obiectivelor este partea esenţială în rolul coach-ului de a sprijini clientul să înţeleagă ce îşi doreşte, şi să fie de acord să facă ceva pentru a realiza ce vrea.

Steps/paşii 

În final, sesiunea de coaching se trece în revistă şi se stabilesc paşii pe care îi va face clientul. Ce va face acesta până la întîlnirea următoare cu coach-ul? Persoana respectivă va scrie ce obiectivele planului de acţiune (Goals, punctul 3) şi va clarifica ce paşi anume are de făcut pentru a le atinge.

Mulţumiri Dr. Mike Munro Turner pentru permisiunea de a prelua textul de mai sus.
http://www.mikethementor.co.uk

Copyright pentru prezenta variantă Magda Bunea. 

Conform Legii drepturilor de autor, orice preluarea - integrală sau parţială - a acestui text este interzisă fără acordul scris al autorului traducerii.

Avem o societate. Cum.. procedează? (3)

bună dimineaţa, societate civilă :)
hai să-ţi spun cum e cu binele nostru –
zice el, binele: 
’n-ai decât să mă cauţi şi o să te găsesc’

KUMM a zis şi Snejana a spus citatul
acu, ’cum’?!
hai să ne-ntrebăm, şi să-l căutăm - şi să.

waka-waka, iaca
“Blaise Pascal, citat despre diverse”> !!! haha
(Rezultat ieşit la căutare, pe site-ul rightwords.ro)

pe urma citatului din Kumm, postat mai devreme,
îmi zic că până la urmă, toate se întâlnesc, cum ar fi:
'nu ai căuta dacă nu ai fi găsit'
scris in Biblie, dar ajuns aci prin Augustin si Pascal.
hai să fim precişi, zic, caut şi… găsesc aia de mai sus

Fapt e: gura păcătosului adevăr grăieşte:
"nu ai căuta dacă nu ai fi găsit" e despre.. DIVERSE. hm

Precis, aci:
La phrase « Console-toi, tu ne me chercherais pas, si tu ne m’avais trouvé », dans les Pensées de Pascal est-elle une reprise pure et simple d'une phrase d'Augustin ?
On rapproche généralement cette phrase de Pascal de chapitres du livre X des Confessions (il est indéniable que Pascal a lu Augustin et le connaissait bien), mais on n'y trouve pas la phrase ramassée de Pascal : l'idée sous-jacente est contenue et évoquée dans un passage d'Augustin à propos de la drachme perdue et de la mémoire. Il s'agit du livre X, ch. 18-20. Il ne s'agit donc pas du tout d'un plagiat chez Pascal, mais d'une formule heureuse qui résume une idée fondamentale présente largement dans la tradition chrétienne (et bien sûr particulièrement développée de diverses façons chez Augustin). On peut rapprocher aussi la formule de Pascal de St Paul cité dans les Actes des Apôtres (XVII, 23) : "Ce que vous cherchez sans le connaître, la religion vous l'annonce", etc. et bien d'autres passages chez les Pères tendent toujours à montrer que l'homme cherche Dieu parce que Dieu est déjà mystérieusement en lui (l'homme fait à l'image et à la ressemblance de Dieu, cf. livre de la Genèse).
http://peresdeleglise.free.fr/Augustin/faq.htm

Familia cuvântului bun! :)

Ce anunţă Simina Diaconu pe pagina ei de FB:

Ultima zi de înscrieri în cuib, 
la atelierul de comunicare om cu persoană, 

cu Magda Bunea, foarte bunea la ce face ;))

Înscrieri la atelierul de comunicare NESTworking | Revista de Povestiri

www.revistadepovestiri.ro

Learner takes control

Aplicat în cadrul unui proces de învăţare,
coachingul incepe interactiunea,
sustine experimentarea
si incurajeaza autonomia –
nu prin recompensa, ci prin 'empowermen't -
asumarea faptului că poţi să faci ceva,
asta mi se pare cea mai bună traducere.

Si eu fac ceea ce se numeste training,
dar ceea ce fac e learning prin coaching.
Iar acele intrebari sunt focalizate pe participant,
pentru ca el are controlul a ceea ce se intampla acolo cu el.

Da, learner takes control.
Si trainerul ce face?
Poi.. recunoaste !!! daca are guts -
sau daca e coach.

Să mai spun şi ca mi se pare necesar
sa faci in traning ca
participantul sa treaca de 'la stima de sine in altii',
la 'stima de sine in el'.

In graficul ăsta:

de la primele trei (care presupun un altul la care te raportezi),
la ultimele doua (care te presupun pe tine cel fata de care te raportezi).

Schimbarea (invatarea in training) e intre cele doua:
interactiune (cu grupul, subiectul etc.) si
experiment (cu tine, ca esti de fata).

Care e enigma trainingului si de ce?!
La prima intrebare am un raspuns de la un coleg, in liceu:
’Enigma Otiliei e ca Felix a dormit cu ea si-a lasat-o cum era.’
La a doua – nu am raspuns..

La NESTworking, coaching-ul te lasă să fii cum vrei.
;)

Antrenament in comunicare

communication technique (3) public speaking

Context: Athens, international marketing event, 2005

on behalf of my company, i.e. my country

(Romania and Bulgaria were guests of honor)

Dear friends,

Thank you for invite us here.
It is a usefull meeting for Eastern Europe.

A WHITE event, if I may refer to one of our colleagues slogans.
And what is the meaning of white color?
Freedom. Possibilities. Friendship. GREECE.

Last year it was launched in New York an advertising book named LOVEMARKS.
It is a new marketing concept raised by Kevin Roberts, Saatchi&Saatchi CEO. He asserts that success of a brand is made by features and reasons beyond needs and interests.

Greece is no doubt a LOVEMARK, a successful brand.
Romania has a huge handicap concerning its image: unfortunately our USP is abandoned children, corruption, prostitution, poverty and, of course, Dracula (who is often located in Hungary!).

Our Government is very preoccupied to change this perception.
We hosted in Bucharest last year a specialist in country branding, Wally Ollins. One of the items he stressed in his conference was that for a succesful outside image you have to be a trustful partner for your neighbors. Even if Greece is not one of our neighbors, during history we were quite near.

Let me present you my company, XXX – both a partner and a channel to engage partnerships.

(POWER POINT presentation)

In our days, when technical achievement allows to have a sort of „ready-made worlds” we think that the role of national news companies is crucial.
We are proud to assume a very important role in order to dispatch the real image of Romania: an attractive country, and decided to earn the quality of EU membership in 2007.

Last year, in Dublin, on EU enlargement, the writer Seamus Finney mentioned the ancient Greeks who considered everybody else being barbarians.

Consequently being modern, being European is being a bit Greek.

Is good to be here. Thank you.
.................................

So, debriefing:
As we easily can notice, it is about the same, and the only
"First Rule of Communication.. the only one"

Genuinely choose/cherish/celebrate,

the other’s and your joy of being -
choose respectfully/cherish playfully/celebrate authentic

More about this rule (in Romanian):
Communication technique/case study

 
My first public speech was in Greece too,
at the University of Kastoria, near Thessaloniki,
with a conference dedicated to Summer Paralympics Games 2004.
It was a very empowering experience for me because
I was told to speak just 2 hours before the event,
while being on the way to Kastoria by car...

Avem o societate. Cum.. procedează? (2)

Bună dimineaţa, societate civilă..
"we should know that in this life 
without the wish of mother nobody has prosperity" 
(din cântecel)

Scenariul de viaţă al multor adulţi români contemporani
a început cu teama mamei faţă de 'eventualitatea lor',
din cauza celebrului decret din 65.
Ca urmare, viaţa acestora e un şir de evenimente distructive -
de sine, dar si de ceilalti, percepuţi ca instrumente ale
împlinirii scenariului "să nu exişti, nu te-am vrut".

Hai să ne iubim mai mult, domnule!
(în aromână 'iubit' se zice 'vrut')

Înţelegerea cu tăcerea

Nu e vorba aci de.. 'tăcerea din fire'
(nici că năravul nu are lecuire,
nici că e vorba de tăcerea ultimă, ieşirea).

E vorba de tăcerea aleasă,
parte esenţială a oricărui dialog autentic.
Înţelegere cu tăcerea ca să zic aşa - 
încrederea că, dacă nu mai adaugi cuvinte, 
ea, tăcerea, le va adăuga în mintea cititorului/ascultătorului
exact pe cele care trebuie.*

Mare lucru această încredere în relaţia dintre tine şi celălalt,
fie el cititor, ascultător sau.. client!
Un 'lucru' - pentru că e ceva ce faci deliberat, 
cu atenţie, respect şi iubire pentru celălalt.

Se spune că tatăl lui Einstein i-a arătat acestuia o busolă,
micul Einstein şi-a dat imediat seama că
trebuie să fie ceva care să mişte acul,
în ciuda aparenţei de 'spaţiu gol'.

Desigur, extrem de utilă este o călătorie
în filozofia chineză: 'golul este condiţia plinului'.

Înţelegerea cu tăcere este măiestria marilor compozitori,
dar e mai vizibilă în improvizaţiile din jazz. Iată:

" (..) quand je sortais de son concert,
j'avais l'impression que mes oreilles s'étaient soudain débouchées,
qu'elles entendaient autrement les notes de la musique,
car avec Michel on entend toutes les notes...toutes...
et c'est la polyphonie qui nous prend et nous soulève le coeur..."
scria un admirator al lui Michel Petrucciani
aici:  http://bijouxalacheville.forumactif.org/t2635-michel-petrucciani

Cam aşa ar fi să se întâmple şi după o conversaţie de antrenare:
persoana pe care o sprijini să vadă ce poate face - şi să facă,
pentru că i-ai vorbit şi l-ai lăsat în locul lui,
să continuie singur, să şi-l facă aşa cum vrea el.

*această frază anume, care a generat 'faptul' postării,
a apărut în conversaţia cu Mihai  Kolcsar, 
unul dintre cei mai buni autori ai Revistei de Povestiri - 
observam că el are această înţelegere în felul în care scrie.

that something itself.. called LANGUAGE

You cannot complain that this stuff is not written in English. 
It is not written at all. 
It is not to be read … it is to be looked at and listened to. 
His writing is not about something. 
IT IS THAT SOMETHING ITSELF.

Samuel Beckett about "Finnegans Wake" by James Joyce

James Joyce reading from Finnegans Wake

Speaking that.. something :)
If you can speak that language, you can r e a d it.

An interesting experiment here:

Both - hear the Joyce's reading and see the image of the video -

are a direct proof of the huge importance of nonverbal,

sound of voice and body language.

People use to doubt Mehrabian's results:

the words count only 7% in the message we communicate,

and here we are.. literally speaking without words.

NESTworking, un atelier de comunicare 'pe bune'

La şcoală, „atelierul” este locul în care practici ce ai învăţat 

şi, prin aceasta, înveţi mai mult. 

Curricula şcolară nu prevede materia comunicare, 

dar, oarecum paradoxal, programele de training ale organizaţiilor 

prevăd tot felul de „perfecţionări” în comunicare, 

ce pornesc de la presupoziţia că oamenii comunică bine, 

dar nu perfect...  

De unde şi marea network-iadă, beneficiul ultim. Dar începutul? 

Am observat cum oamenii sunt menţinuţi în 'confortul posibilităţii', 
ca să zic aşa - există programe care îi învaţă să îşi laude potenţialul,
care atrag pentru că e foarte plăcut că eşti confirmat în 
convingerea posmagiului (cu accent pe i): merit să îl înmoaie altul pentru mine. 

Iaca, nu. Atelierul e "un făcut" - 
în toate sensurile bune pe le oferă limba română, 
nu şi în cele rele, pe care tot ea le oferă. 
E un făcut foarte asemănător cu 
antrenamentele sportive - 
unde antrenorul chiar a practicat la un nivel înalt
ceea ce antrenează.
 

NESTworking e numele pe care l-am pus dinadins atelierului, în opoziţie cu foarte cunoscutul networking, tocmai pentru a accentua că, înainte de a fi o cale de a dezvolta o reţea folosind comunicarea, e nevoie de practică şi dezvoltare a ei într-un mediu care să ofere încredere, respect şi foarte multă atenţie. 

Aşa ceva se întâmplă în coaching. Da, e un cuvânt pe care putem să îl folosim în varianta lui românească: antrenare. Interesant de observat e că atunci când s-a vorbit oficial despre coaching în USA, în anii 70, la noi domnul Constantin Noica practica.. antrenarea la Paltiniş. Şi în acest caz esenţială era atenţia la celălalt: ”N-am nicio tehnică. Am dragoste. Când întâlnesc un tânăr el devine brusc mai important decât mine însumi”, zicea. 
Am să spun - pentru că aşa e - că asta mi se întâmplă şi mie, folosesc tot ce am învăţat în viaţa mea, dar în acea întâlnire sunt cu totul acolo pentru celălalt. 

NESTworking este structurat în două module:

• primul modul va fi centrat pe comunicarea nonverbală cu alţii şi cu sine, în contextul celebrei observaţii „Când mere, gândeşti că scrie”.
• al doilea modul va fi centrat pe comunicarea verbală, în contextul frecventei aşteptări „Dacă-ţi zic, gândesc că meri.”

Revista de Povestiri este organizatorul cel mai bun pentru o astfel de antrenare:  cei care o fac chiar walk the talk.

Micul banner făcut de ei ilustrează bine-bine ce o să se întâmple:
acea joacă serioasă, vizibilă la copii: ei fac ceva.
De aceea, există o 'admitere' :)
Să faci ceva: să spui ce vrei să îmbunătăţeşti şi pentru ce.

Brancuşi spunea că
'Nu e greu să faci un lucru, ci să te pui în starea de a-l face'
Vă invit!
(ca să citez minunata vorbă a unui cunoscut antrenor de imaginaţie, mov)

Ce, şi cum, şi de făcut, aici:
http://www.revistadepovestiri.ro/nestworking/

ce îmi spun oameni frumoşi (3)

Am incercat sa aplic ce am invata la curs. Incredibil merge! Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ies din “harta” si sa-i tratez pe toti oamenii din jur ca fiind OK. Si asertivitatea functioneaza! Oamenii din jur se simt mult mai bine cand aud altceva decat “probleme”, “nu pot”, “este imposibil” si altele din aceeasi categorie.
Cristian

Sunt emotionata sa comunic cu tine, si asta pentru ca m-am imprumutat de la tine de cand am fost la curs de putin mai mult optimism, stare de bine, gandire pozitiva, de AER in comunicare ( ador expresia).  Mai am multe de invatat, realizez foarte bine acest lucru, dar acea saptamana am sa o binecuvantez mereu pentru ca m-a trasnformat putin si, culmea, eu, Marilena, dupa doar o saptamana reusesc sa deschid apetitul pentru inteligenta emotionala si NLP si altora, apropiati mie.

Gandirea pozitiva am invatat-o de la tine - cateodata ma ridic in picioare in birou si imi spun in gand arati minunat astazi, te simti bine in pielea ta. Colegii s-au obisnuit deja si nu mai comenteaza. (..)
Am vazut ca vei avea o noua sesiune de training - parca saptamana viitoare. Nici nu stiu (inca) cursantii cat de norocosi sunt ca participa la acest curs cu tine, dar vor realiza saptamana viitoare.
Luiza

Nu v-am spus direct, dar sunt convins ca stiti ca faceti parte din aceia care fac diferenta.
Adica zi de zi ai de lucru cu tot felul de personaje (stiu ca "Toti oamenii sunt OK") si ai impresia ca lumea a luat-o razna. Si intr-o zi, cu totul neasteptat, te intalnesti cu cineva si spui: "Ecce homo".
Bogdan

...și foarte multă atenție!

NESTworking e numele pe care l-am pus dinadins atelierului meu de coaching in comunicare, în opoziţie cu foarte cunoscutul networking, tocmai pentru a accentua că, înainte de a fi o cale de a dezvolta o reţea folosind comunicarea, e nevoie de practică şi dezvoltare a ei într-un mediu care să ofere încredere, respect şi foarte multă atenţie. Aşa ceva se întâmplă în coaching. Da, e un cuvânt pe care putem să îl folosim în varianta lui românească: antrenare. Interesant de observat e că atunci când s-a vorbit oficial despre coaching în USA, în anii 70, la noi domnul Constantin Noica practica.. antrenarea la Paltiniş. Şi în acest caz esenţială era atenţia la celălalt: ”N-am nicio tehnică. Am dragoste. Când întâlnesc un tânăr el devine brusc mai important decât mine însumi”, zicea. Am să spun - pentru că aşa e - că asta mi se întâmplă şi mie, folosesc tot ce am învăţat în viaţa mea, dar în acea întâlnire sunt cu totul acolo pentru celălalt.

Charming communication - definition and practice

The definition:
“You know what charm is: 
a way of getting the answer yes 
without having asked any clear question.”                                     
The Fall, Albert Camus

The practice:

September Cohen 

 

Atracţia re-stabilizării

Rolul coach-ului este de a sprijini dezvoltarea -
oferind putere/empowering, încredere şi un mediu safe -
acelor momente dificile în care
ieşi din confortul sitemului ”practicat”
pentru a înainta -
în pofida ”atracţiei” re-stabilizării -
spre împlinirea potenţialului.

aceasta e concluzia de aici: Viitorul in trecut
unde e vorba de coaching sistemic,
în anii 80, în lucrarea mea de licenţă la..
Electronică medicală! :)

Validarea care invalidează

În "încremenirea în proiect",
vorba cunoscută ca desemnând prostia,
e derutant cuvântul proiect:
poi, cum să fie prost (aşezat) unul care are un proiect?!

Nu am să mai cercetez acum de unde vine,
dar e posibil ca varianta originală să vizeze mai degrabă
încremenirea în.. proiecţie.
Adică într-o hartă mentală despre sine,
trasată dintr-un beneficiu al acelui moment al trasării,
şi rămasă - prin folosinţă repetată - un reflex
în felul în care te raportezi la tine însuţi.

Rolul unui antrenor e să fie atent, să observe "hărţile reflexe",
să pună întrebări care să-l ajute pe client
să descopere teritorii noi.
Şi să plece "rezolvat" cu altă hartă?!
Da, e un pas intermediar necesar pentru a se convinge
că el nu e "încremenit" şi harta nu e numai una
(ca mama, din bancul nostru cu Bulă)

În întâlnirile ulterioare, coach-ul îşi încurajează clientul
să probeze şi alte "hărţi"
până când acesta se va simţi bine nu într-o hartă
ci în starea de a alege ce hartă vrea el.
Niciodată nu vom avea în minte exact teritoriul în care acţionăm,
dar putem avea o hartă cât mai apropiată de acel prezent.

Caz: domnul A. a construit în copilărie harta "sunt inteligent
pentru că (!) dacă ceilalţi îmi dau ceva de făcut, eu fac,
şi ei mă laudă". A verificat că aşa e pe tot parcursul profesional:
a avansat în posturi importante îndeplinind ce i se cerea.
Harta a devenit o credinţă şi nu a observat că astfel
el nu era inteligent fără validarea celorlalţi.
La prima invalidare, fiind în harta respectivă,
el nu şi-a regăsit inteligenţa - reală!

Încremenirea în proiect te face.. invalid.

Vestea bună e că poţi să (te) mişti,
să ieşi din încremenire,
să schimbi punctul din care priveşti situaţia.
Că nu degeaba se spune că
"un punct nou de vedere face cât 100 de puncte de I.Q."