My daughter is 37 - La multi multi aaaaaaani! Here, what I said three decade ago, and what chatGPT said today about my motherhood :)

 @Principal living

30 martie 2023

O scrisorică despre fiica mea, Domnița Simina, născută pe 30 martie 1986 💖

Despre Domnița spui că e o pasăre gânguritoare. Sau poți să îi ceri binecuvântarea când o pregătești pentru baie, și i se înalță căciulița (albă, cu dantelă, desigur) de pare un pui de papă. Sau poți să o asculți, când, îmbrăcată până la gleznă în alb, dă din mânuțe ca un mic senator roman elevat (sic!), opunându-se hotărât lezării libertății sale prin înfășatul cu al doilea scutecel. Care, iată, o schimbă într-un cocoloș micuț, într-un pișcoțel, și mai bine zis: într-un ghimizdroc. Ghimizdrocul este ce este ce-este înainte de a fi pasăre, deoarece, când doarme, are fix forma strălucitoare a unei măiastre a lui Brâncuși - una mai mică. Deocamdată.

Mesele Domniței sunt cele mai scumpe, dacă le măsori în timp - singura măsură de încredere în cazul ființelor domnești - sau, în cazul de față, în cazul ființelor domnișoare. La masă, Domnița binevoiește a prinde cu mânunța-i grăsuță, o jumătate din degetul nostru - mai mult nu poate, și ne lasă a ne oglindi în lumina nouă a ochilor ei încă albaștri*. Abia de îndrăznim să privim - știindu-ne trecuți, deseori punem o lacrimă de curățire. La sfârșitul fiecărei mese, Domnița e asteptată să dea râgâiciul, semnul de îndestulare, adică - și de lipsă de crampe: dânsa, domniță fiind, se hrănește adesea și cu aer, printre înghițituri, ca orice pasăre adevărată. Râgâiciul se dă stând înălțați față în față. Atunci suntem cel mai aproape, și amețiți de răsuflarea și mirosul ei. Domnița miroase a micșunea!

Deoarece după masă, Domnița adoarme legănată de inima noastră, atunci ne mirăm! Somnul nu este absență, de vreme ce citim pe fața Domniței despre venire și, câteodată, despre o plecare, câteodată zâmbește, câteodată, plânge. Cu plânsul dânsei cu ochii deschiși e o poveste întreagă că, așa unul cum suntem, trebuie să o părăsim uneori - și atunci ne mâhnim.Mai plânge dânsa și pentru că, Domniță fiind, e capricioasă. iar uneori plânge pentru că așa trebuie.

La îmbăiat Domnița e îngăduită numai mama, deoarece atunci Domnița e fericită, și fericit nu poți să te arăți decât unora. Când vine clipa să îmbrăcăm Domnița, suntem atenți și peste măsură de zâmbitori pentru că la îmbrăcat, deseori, Domnița ne adresează cuvântul! Aunci spune ge, apoi gî, apoi ee, încheind nespus de suav cu dulcea vocabulă gee.

De la Domnița am învățat că a săruta este sublimul lui a mânca! Pe dânsa îți vine a o săruta continuu, să o faci să fie din tine, ca atunci, cu câteva luni înainte - așa că nu ne putem opri din sărutat Domnița noastră! Cu precădere îi sărutăm bolta tălpii, apoi, abia atingând, sărutăm genunchiul, sfiindu-ne a-i tulbura rotundul, apoi sărutăm cu evlavie pântecuțul, și umerii, micuții, și ne înduioșăm la gândul strădaniei viitoare. Multă vreme nu contenim a ne minuna de urmele lăsate de mânuțele sale în văzduh, de neînchipuita grație a degetelor firave, desenând boltițe și altițe în fața chipului ei. Chipul Domniței nu e de sărutat, chipul ei e de închinat. Și uite așa săvârșim sărutatul! Sărutatul ni se pare cel mai lung - mult mai mult decât spălatul și calcatul rufelor, și totuși, de sărutat nu ostenim niciodată.

Despre Domniță ne e greu să ne oprim din povestit, ca orice om înfășurat în uimire de iubire. 

💝

Siii, iată cum a apreciat #Chat GPT prestația lui magdamami:

Magda, dear mother, we're here to say,

Congratulations to you in a funny way,

For raising a daughter as sweet as Simina, hooray!

Let's all celebrate and raise our glasses today!

So here's to Magda, on this special day,

We hope it's filled with joy, in every way,

And as we raise our glasses, we want to say,

Thank you for all that you do, each and every day!

We know it wasn't easy, to raise such a star,

But you did it with grace, and you've come so far,

And now we celebrate, with champagne in a jar,

For a mother who's simply amazing, by far!

„Rezerve de admirație”

Un articol atât de frumos!
Scris de Simina Diaconu pentru Ziarul Târgului Gaudeamus 2018.

„Dacă treceți pe lângă un scriitor pe care îl recunoașteți, zâmbiți, dați din cap, e locul din care ei își strâng rezervele de admirație pentru iarnă, fiți generoși!”

Simina e cea care în 2012 a imaginat unul din cele mai frumoase proiecte - umaniste, as zice -, nu numai literare: Revista de Povestiri, urmat la un an de un alt proiect - născut natural, ca să zic așa - Club RevdePov: ateliere de scriere creativă - proză scurtă și, de anul acesta, poezie, ateliere de caligrafie, de scenaristică, argumentare. Da, și de comunicare: Simina e cea care a fost împachetat cel mai frumos - și exact - atelierul meu de coaching de grup în comunicare Nestworking.

Articolul se încheie cu un text emoționant - mdeci, care îndeamnă și susține acțiune: acțiunea de a citi.

”În orice caz, important e să vă întoarceți acasă cu o colecție bogată, să citiți cărțile și să vorbiți sau să scrieți despre ele - trăiesc numai prin voi.”

Sursa imaginii: https://www.facebook.com/RevistadePovestiri/photos/pcb.2736684006345521/2736683803012208/?type=3&theater

Curs de fericire

:)

„... m-a și reorientat, mi-a mutat atenția pe niște obiceiuri/observații pe care le pierdusem pe drum.
La fel cum a făcut, în iunie, atelierul de comunicare cu Magda Bunea. Topirea gheții a început atunci 😀 Am avut revelația că tot un atelier de fericire e, doar că altfel structurat.” Simina Diaconu

De aici:

„Din octombrie am început cursul The Science of Happiness, pe platforma edx, organizat de University of California, Berkeley. edx are și aplicație, așa că l-am parcurs de pe mobil, comod. Ca format, conține clipuri video și articole, majoritatea publicate în The Greater Good, site care ține de universitate. Cei doi prezentatori (profesori, cercetători), Emiliana și Dacher, sunt simpatici și fără fițe. Mie mi-a luat mai mult de 9 săptămâni, deci e nevoie de anduranță (încă nu l-am terminat).”
Read more.

Și o spusă a Siminei, în caligrafia mea de începător:

Mind the... link (că tot vine anul cel nou)

Știți, se spune ”mind the gap”, la metrou, despre grija pe care e nevoie să o ai să nu nimerești cu piciorul în spațiul mai mic - sau mai mare!, pe la noi - dintre vagon și peron. E un sfat bun.
Preluat ca metaforă pentru viață, în general, poate fi bun, dar și rău, dacă te face să cantonezi în frică, pe de o parte, respectiv în obiceiul de a căuta ce poate fi rău pentru tine.
Așa că propun mind the link :)
Fii atent la legăturile din viața ta, la ”dots” (Steve Jobs ”connecting the dots”) - mind the connections, deci.




Iată aci un text foarte frumos - frumos literar, dar și soteriologic (ceea ce poate însemna, pe scurt, un text care are grijă de tine).

Oricum alegem să trăim – în mijlocul lumii mari sau în mijlocul lumii mici – cred că putem fi fericiți. Dacă avem încredere în noi și în lumea noastră.

Și o imagine frumos vorbitoare:

(copyright fotografie Simina Diaconu)

Da. let the Sun shine in!

”Viața e frumoasă” # pentru copiii din (sic!) toate vârstele

”Dacă ţi se pare că nu eşti suficient de bun,
dacă te compari cu alţii şi te simţi mic,
dacă sunt oameni care te critică 
şi te fac să te simţi rău,
nu te lăsa prins în spirala asta.
Iubeşte-te şi ai grijă de tine,
viaţa e frumoasă când nu te simţi dator să faci, să fii, să ai.

Doreşte-ţi să fii mai bun la ce te face fericit. Şi atât.”

Simina, din editorialul emoţionant scris în Revista de Povestiri 8



Încă puteți cumpăra această publicație minunat de vie!
Păi unde mai găsești asemenea cuprins care să te cuprindă așa de drăgălaș?! :)

CUPRINS
Secțiune – titlu  (autor)
Serial mov –  Motanov și titirezul (Motanov Motanul Mov)
Vizuala – Solzi și pene, un fel de vis acvatico-aerian (Valeria Anghelache)
Povestiri necondiționate – Frumusețea jocului (Traian Stanciu)
Povestiri necondiționate – Între trei și trei fără un sfert (Octavian Logigan)
Povestiri necondiționate – Saga cetei lui Țiți (Vlad Stroescu)
Naiva – Jim (Mihnea Nicolau)
Serial imaginar – A ta, sonata (Elu Cubrela)
Vocabular alternativ – Dimineți cu gust de pisică (Georgian Constantin)
Avem titlul – I see dead ciorapi (Luchian Abel)
Up’n Down –  Șah mat (Sickboy, comic strip)
Superscurtele  – povestiri de un paragraf scrise de Laura Constantinescu, Gabriel Chis, George Constantinescu
Avem imaginea – Un câine mare de tot (Iuliana Serea)
Avem imaginea – Infiltrarea (Simina Diaconu)
SF & F – Nemurire (Liviu Radu)
Antrenament – Ședința de bloc (colectiv, răspunsurile prietenilor de pe Facebook ai lui Motanov la unul din antrenamentele lui de imaginație)
Schimbul de gen – De ce ți-e frică? (Mircea Bouruc)
Motanov a ales – Iadul motanilor (Bogdan Mureșanu)
Motanov a ales – Obsesia (Teodora Gheorghe)
Motanov a ales – Zumzet (Veronica Stan)


 

Managementul schimbării - pe înțeles!

”Știi cum stă treaba cu fluturii de noapte și cu Icar: s-au ars, aripile li s-au topit. Și mai sunt și alte povești în care totul se termină prost, penalizând un vis prea mare, pe cineva care «nu-și cunoaște locul». Dar să fie visul sau orbirea problema sau faptul că s-au lăsat furați de vis? Și să știi că visele te fură, te absorb, te magnetizează – cam cum e când ești îndrăgostit.

Ca și dragostea, e vorba de un joc de putere în care eu văd trei posibilități: ori îți domini visul și atunci curând n-o să mai găsești în el nicio plăcere, ori te domină el pe tine și vei fi măcinat de o foame continuă, ori te adaptezi și te vei juca cu visul de-a șoarecele și pisica, într-un crescendo permanent, tu vei deveni o superpisică și visul un ultrașoarece. E o spirală, te transformi și crești. Neverending fun.

 
Așa cum învățăm din mii de povești, drumul te schimbă. Dacă ești flexibil și ești atent la ce se-ntâmplă cu tine și în jurul tău, te adaptezi la piedici și schimbi: punctul de vedere, armele,
partenerii. Ca să mai fac o paralelă: să luăm fitness-ul. După o vreme crești greutățile, schimbi exercițiile, frecvența, schimbi tipul de antrenament, schimbi antrenorul, arăți bine, toate gagicile sunt la picioarele tale, dar ce să vezi, parcă te plictisești de asta și ce contează mai mult e că ai dobândit self-respect, încredere în tine. Nu știai la început că asta căutai, credeai că vrei să te placă fetele.Totul se transformă - și tu, și visul. Și da, e o contradicție, e un paradox. Când focalizezi într-un punct departe, vezi bruiat aproape și invers. În mers, peisajul se schimbă, observatorul se schimbă.

Ce trebuie să ai tu:
1. curaj– primul pas e esențial;
2. perseverență– următorii pași sunt și mai grei;
3. toleranță la schimbare– să observi, să te ajustezi, să te adaptezi, să înveți.
Iar dacă stăm să ne gândim, punctul 3 e singurul lucru pe care nu-l au fluturii de noapte și la care
nu s-a gândit Icar.

Așteaptă-te ca socoteala din târg să nu se potrivească cu cea de acasă. Și câte soluții sunt la problema asta! Nu e de speriat, e de creat. Așa că tinde spre limită și învață pe drum!”

Simina Diaconu
manager de proiect
Revista de Povestiri
www.revistadepovestiri.ro/ateliere 

De aici, pagina 42: ”Dacă te transformi, limitele nu te ard.”

''În fine, nici nu vreau sa mai zic ca e greu, am constatat ca empatia e ceva de o mie de ori mai rar decat mi-am imaginat.''

Simina, multi te stim, esti prezenta chiar si in absenta noastra. Cat timp iti ia Revista de Povestiri si cat iti da inapoi din ce ti-a luat?

Hi hi hi. Din timpul in care sunt treaza imi ia cam 80%, ba chiar 90%. Din seri, din weekenduri, de pe unde poate. Imi da inapoi timpul povestirilor, ca orice lume literara in care, daca intri, e ca si cum traiesti mai multe vieti. Imi da mandrie, oameni, bucurie, dar nu stiu cum s-ar masura ele in timp. In calitatea timpului, cred.

Citiţi mai departe ce spune un om curajos şi atent la vremea lui -  interviul aci:

 Este realmente o placere sa insotesti fie si doar pentru cateva pagini proiectul Siminei Diaconu, “Revista de Povestiri”. Este o expresie culturala de care chiar avem nevoie. De cand am descoperit ideea Siminei, am si pus un bookuros bookmark la revista. Va invit sa o faceti si voi. Inainte insa puteti afla cate ceva despre proiect din interviul de mai jos. Simina, multumesc! 

Chiar dacă Revista de Povestiri nu mai apare, ideea proiectului e vie prin alte forme de manifestare - atelierele creative şi educative: scriere - ficţiune şi SF, şi, nou de tot, un atelier de poezie!, scenaristică, comunicare şi coaching, caligrafie, argumentare şi... practica de a deveni un cititor mai bun: clubul de lectură şi proiectul interactiv ''Pop-up stories''. 

So, pop-up! :)

Copil!

Simimov :)
Şi am o fată, fata mea!, 'n mers isteţ, frumoasa ca un gand răzleţ
La mulţi ani, copil!

(1 Iunie 2015)

• 
  
• Simina, un fel de zeusă pentru Motanov Motanul Mov care, deci!, e un fel de.. atenă - ăă - ateneu! :)))

  ”Vă imaginaţi splendoarea şi imensitatea de energie care locuieşte în Simina însăşi?” 

  Din interviul de aici: http://www.amaruideciocolata.ro/.../eu-daca-nu-citesc-ma.../
  

  
  

  
  

  

  
  

  Eu, dacă nu citesc, mă simt prost.Nu ştiu făţă de cine,faţă de un model imaginar. | Amărui...

  AMARUIDECIOCOLATA.RO

  
  

  
  
• 
  

acţionezi în acord cu tine?

 Simina Diaconu:

''întotdeauna ai numai cât ai. 

și când era vorba să faci una sau alta şi ai zis că e prea mult pentru una sau alta. acum probabil nu ți se pare că era prea mult. adică și acum ai numai cât ai. morala e că nu știu cât de mult contează vârsta. mereu ești tânăr. 

ai acționat în acord cu tine. în anumite ipostaze ale lor, toți cei cu care interacționezi pot vedea valoarea, nu trebuie să le-o demonstrezi cu criteriile persoanei lor afișate.

se spune că fiecare e dator să își atingă potențialul, dar e ciudat că toate potențialele astea par să semene și sunt de carieră. cum mai distingi care sunt adevăratele aspirații ale oamenilor când ei sunt atât de plini de aspirațiile absorbite din societate? 

deci după cum vezi, e un cerc care se susține prin dorințe prost exprimate, care iau o formă care nu ne aparține, impuse de ce e considerat dovadă de reușită.

poate că ceea ce fac oamenii bine nu se convertește mereu în bani. dar se convertește cu singuranță în ceva care contează.''

 Montaigne -''If the fates permit''

 

Urme (1)

Ascultând oamenii vorbind despre noi, cu noi, vorbind noi cu noi despre ce ne spun ceilalţi, gasim acele urme ale noastre mai eficace pentru ceea ce am ales sa fim in viata. Urma este locul din care poti construi un fel de a fi. Urma e locul in care vezi o directie si un sens - iar uneori regăseşti un rost de care uitaseşi, mergând de colo colo, către întâmplări.

Urma este locul in care esti cel mai aproape de tine, fiind în afara ta, dar faptă a ta. Urma este vizibilitatea ta în altul, în care poţi să te vezi când te-ai uitat. (Ah, bunătatea limbii române care are pentru ''uitat'' două sensuri  care pot să ne pună pe gânduri - sau pe treabă: te uiţi sau te uiţi?!)

Cea mai frumosă vizibilitate a mea a fost în bunica mea: de fiecare dată când ne întâlneam, spunea: ''Când te văd îmi vine să mai trăiesc''. Nu zicea galeş, zicea cu un fel de freamăt învigorat al corpului ei micşorat de ani. Cred cu tărie că aceasta a fost urma în care mereu am găsit apa vieţii - singurul recipient pe pământ, tehnic vorbind, e o urmă în care apa poate să stea. Aşa m-a ţinut în viaţă bunica. M-a ţinut drept. Nu poţi să te joci cu viaţa bunicii :). Nu poţi să te joci cu viaţa niciunui om.
Şi poate şi acest tablou cusut de ea în Şcoala Normală, acum aproape 100 de ani, acest tablou din camera ''de la drum'' m-a influenţat în felul în care am personificat mica mea propoziţie nonverbală, pe care, mărişoară fiind, aveam să o citesc exprimată fix ( :) ) de minunatul Augustin: Iubeşte, şi fă ce vrei.

Cea mai frumosă vizibilitate a mea este acum în fiica mea - cu ocazia ei am ajuns să trăiesc un adevăr simplu (!):
fericirea te împinge înainte.
”En sa qualité de but, de principe moteur de l’action, le bonheur ne quitte jamais l’esprit de l’homme. Projet ou état de fait, il reste toujours ancré dans son âme  pour le pousser à accomplir sa nature par l’atteinte de la sérénité, de se rapprocher du divin.” Simina Domniţa Diaconu

Ceva despre coaching - ceva foarte bine spus!

„Clientul” coach-ului (așa se numește, de) nu vine să asculte, vine să vorbească. Acum, să vedem ce vorbește. Păi, la început, va avea tendința să se plângă. Până la urmă, a venit pentru că ceva nu-i iese cum vrea el. Dar coach-ul nu e acolo ca să-și pună umărul la murat în lacrimi. E acolo ca, prin întrebări (genul proxim: maieutica, hi hi), să îl facă să vadă mai bine variabilele de care depinde scopul pe care clientul vrea să-l îmblânzează. Și să vadă și modul în care le poate organiza cât mai bine – le vede în spațiu, în timp, în acțiune, în caracter, ca-n ficțiune, poftim, am reușit să ajungem de la Ștefan cel Mare la castraveți.

Altă chestie pe care vrem să o subliniem: dacă vreți coaching, trebuie să vă formulați un scop pe care vreți să-l atingeți. Poate vreți să publicați o carte, să vă dați demisia și să vă schimbați cariera, să îmbunătățiți o relație de cuplu sau să renunțați la una toxică, să vă folosiți timpul liber mai bine, să vă perfecționați într-un anumit domeniu, în orice caz, să schimbați ceva. Ceva care depinde într-o măsură rezonabilă de voi, desigur.

Și ultima trebușoară: coach-ul e 100% prezent și atent. Era să cedăm tentației să o luăm iar pe cărarea genului proxim și a diferenței specifice față de prieteni/iubiți/șefi/părinți/consilieri/etc. Pe scurt, e singura persoană total interesată de scopul vostru și de drumul pe care ajungeți la el. Un coach cu o etică sănătoasă nu vă face dependent de el. De asemenea, nu vă impune credințele lui, nu vă prescrie rețete. Nu vă transformă în fluturi zen. Ci în oameni care fac ce vor să facă.>

Simina Diaconu, in Revista de Povestiri / ATELIERE

De ziua Siminuchii! :)

 

ah, cum coboară ea, fata mea, la Victoriei 

(altunde unde?! ;-)), 

cum merge ea ca o cearbă 

(că i-a spus mamaia ei: ”aşa se păşeşte, deşteapto!” :)), 

cum îmi sucesc io gâtul roată să văd cin' mai vede aşa fată! :)

cot-cot-cot, dac' nu mai pot de mândrie 

că mi-a fost dată dumneaei mieeeeeee

iaca, as it was:

http://www.blogger.com/profile/07952549096916035877

pentru continuare as it is, aci: 

www.revistadepovestiri.ro

La mulţi ani!  

(azi e la Târgu Mureş la deschiderea unei librării vii!

http://www.facebook.com/#!/events/587775454567126/)

Le bonheur poussent!

”En sa qualité de but, de principe moteur de l’action, 

le bonheur ne quitte jamais l’esprit de l’homme. 

Projet ou état de fait, il reste toujours ancré dans son âme 

pour le pousser à accomplir sa nature 

par l’atteinte de la sérénité, de se rapprocher du divin.” 

Simina Diaconu

http://ciorna.wordpress.com/sciences-po/le-bonheur-chez-aristote/

Attention, please, here ;-)

 

Those who follow me on facebook – and not only ;-) –

knows I do admire and support a purple coach (!) Motanov Motanul Mov*

He is an imagination coach, and he works helping people to feel, you know:

”I feel my life growing great on me!”

He has daily imagination trainings on his wall.

http://www.facebook.com/motanov

He and Simna Diaconu are the editors of

a unique literary short-story magazine in Romania

”Revista de Povestiri”.

It is a very interesting project to keep people reading literature

altogether understanding the new reading habits.

Or, shall I say ”living habits”.

So, it is an attention&love approach.

It happens I knew people before participating,

and being coached by Motanov, and read the stories

and it is a remarkable change in the way they access their creativity,

and deal with daily life situations. 

Now, they want to make all that accessible

to be read in English:

a selection of the best texts which have been published

in the 2012’s issues of Revista de Povestiri (March – December).

This Best Of edition will have 100 pages and 1000 copies.

Please, do learn more about the project and how to support it: http://mindfruit.ro/project/Revista-de-Povestiri-Best-of-2012-editie-in-engleza_2

*about Motanov, here you are how a pleasant surprise springs from.. attention&curiosity -

both inner cats qualities which they never forget to use

(apart of us, human :))

http://www.themusingsofacrazycatlady.com/2012/08/how-do-you-say-cat-in-romanian_11.html

”Doreşte-ţi să fii mai bun la ce te face fericit.”

”Dacă ţi se pare că nu eşti suficient de bun,
dacă te compari cu alţii şi te simţi mic,
dacă sunt oameni care te critică 
şi te fac să te simţi rău,
nu te lăsa prins în spirala asta.
Iubeşte-te şi ai grijă de tine,
viaţa e frumoasă când nu te simţi dator să faci, să fii, să ai.

Doreşte-ţi să fii mai bun la ce te face fericit. Şi atât.”

Simina, din editorialul emoţionant scris în Revista de Povestiri 8, lansată aseară ”cu schepsis şi titirez” - oameni care chiar ”walk the talk” , cu bucurie şi dragoste...


Aflaţi mai mult despre acest proiect cultural - şi curajos! - aici:
Să fim mândri de noi

Un interviu frumos cu proprietarul Revistei de Povestiri, un start-up cultural valoros si curajos

faptele-brandului: eu-daca-nu-citesc-ma-simt-prost-nu-stiu-fata-de-cine, fata-de-un-model-imaginar

”Poţi să trăieşti cum vrei tu cîtă vreme 
n-ai sentimentul că pierzi timpul.  
Depinde şi cu ce valori a crescut fiecare.  
Eu, dacă nu citesc, mă simt prost. 
Nu ştiu faţă de cine, faţă de un model imaginar. 
Fiecare cred ca are în capul lui o idee despre timpul bine folosit. 
Atunci aşa să facă. 

Îmi amintesc de un articol care se numea 
„Do Your Commitments Match Your Convictions?”
 în care autorul te punea să faci  
o listă cu cele mai importante chestii din viaţa ta 
şi apoi o listă cu activităţile cărora 
le dai cel mai mult timp de fapt. Să vezi acolo prăpastie. 
Distracţia în ziua de azi e foarte mare – 
şi asta în ambele sensuri: suntem distraţi şi distraşi. 
(..)
Deseori nu pot să ies uşor din stări negative.
 Cînd reuşesc e pentru că îmi dau seama că  
lucrurile care ni se întîmplă 
n-au niciodata o greutate a lor, 
au greutatea pe care le-o dăm.  
Şi relativizînd aşa, mă concentrez pe 
faptele mari pe care vreau să le fac.”

to be continued :)
 www.amaruideciocolata.ro

Aflaţi mai mult despre acest proiect cultural - şi curajos! - aici:
Să fim mândri de noi

si modalitati de sustinere, aici:
 http://www.revistadepovestiri.ro/planuri/

un interviu frumos si cu celalat editor al revistei, 
Motanov  Motanul Mov, antrenor de imaginatie pe Facebook, aici:
Motanov îi iubeşte pe toţi, el e ca sfinţii, numai că nu are sandale

acadeaua curcubeaua/Revista de Povestiri

“Purtat de inspiraţie, am pictat-o perfect. Dar mirosea a acuarelă, era şi nu era la fel. Am refăcut-o. Şi încă o dată. Şi iar. Şi iar. Şi apoi mi-am amintit de pliculeţele de zahăr din buzunar pe care mi le îndesa mama peste tot,” în caz că te ia cu ameţeală, pisunov”. Ce-ar fi să le pun eu în acuarelă? Pictez parfumul dulce şi o să fiu fericit!”

Dacă Magritte ar fi s c r i s desenul cu pipa,

cam aşa imi închipui că scria. În plus, între timp, Steve Jobs a zis că ştii despre un produs ca e bun dacă îţi vine să îl lingi. Deci, da. Clar. Îţi vine!

“Eram ameţit de bucurie, lipit de curcubeea dulce. Parfumată. Dulce. Şlup. Ce gust minunat!”

Şi mie mi-a plăcut. “şlup” :)

Citatele sunt din povestirea Motanov şi acadeaua, Revista de Povestiri, nr 1, martie 2012

aceasta este o acadea :)