Nestworking - un mediu în care te dispui bine. Și dispui de tine.

„Nu are sens să poluăm atmosfera psihică,

dimpotrivă, suntem obligați să creăm bună dispoziție în jur”

(Jurnalul de la Păltiniș, Gabriel Liiceanu)

Reiau când și când lectura acestei cărți: mă bine dispune :) De fiecare dată observ lucruri noi, și asta mă bucură pentru că arată că cresc, văd aspecte noi pentru  căam dobândit cu ce să le văd între timp, nu pentru că nu aș fi fost atentă dățile precedente.

E o carte care te dispune bine: te aranjează în interior astfel încât să te simți mai bine, și aici ne referim la sensul de a te simți, ca atunci când spunem am simțit o atingere. 

Si despre formatul de coaching de grup Nestworking se afirmă că te dispune bine și chiar te face să te simți bine și ani după ce ai participat. 

Am să las aici câteva astfel de vorbe care m-au bucurat: mă binedispune să le recitesc :) 

Sunt atât de incantata sa te regăsesc, cu totul întâmplator pe Facebook, anuntand inceperea cursului de Nestworking modulul I.
Am avut șansa sa te întâlnesc in urma cu 8-10 ani, pe când lucram la banca X; cursul a avut asupra mea un puternic impact pozitiv.
E mai puțin obișnuit, dar scriu in numele fiului meu :) 16 ani; i-am povestit despre curs cu mulți ani in urma și încă mai vorbim despre faptul ca toți oamenii sunt ok și multe întâmplări aproape in fiecare seara.
Nestworking open e deschis oricui ... prin urmare si unui puști timid dar curajos, creativ, bun dar năvalnic și mai ales Adolescent in the mood for grow.
Ma bucur ca am avut șansa sa te întâlnesc și îți mulțumesc încă o data, peste atatia ani, din toată inima.
Cu drag,
A.

Constat că atelierul m-a îndreptat destul de mult către mine; mă privesc mai întâi pe mine (pentru că am realizat că fac și spun multe lucruri care "mă" comunică altfel decât intenționez eu); așadar, sunt mult mai atentă la mine; nu cred că asta e o atitudine "self-centered" în sensul negativ, pentru că, de felul meu, sunt o persoană foarte empatică, adesea atentă la și preocupată mult prea mult de ce face și cum simte celălalt (so, no chance, oricum, să-mi scape ceva din atitudinea celui din fața mea :) ).
Pe mine atelierul m-a deschis foarte mult. Cred că "deschidere" este termenul cu care l-aș asocia. Deschidere față de mine și față de universul din jur. Am realizat că deschiderea este esențială pentru o bună comunicare. Îmi îngădui să mă observ și să observ, devin conștientă de mine și de ce mă înconjoară. Dacă asta e "acknowledge" sau măcar elementul esențial pentru "acknowledge", aș spune că, odată cu atelierul, am făcut pasul important spre o mai bună comunicare. Am sentimentul că la "deschidere" a contribuit destul de mult și personalitatea ta, Magda, felul tău firesc* de a fi (*sau a treia natură a ta, foarte frumos construită :) ). Ești o tipă mișto de tot, cum mi-ar plăcea și mie să devin, încetul cu încetul.
Iți mulțumesc.

C.

Cu toate că automat mi-am amintit vorb-aia: 'Learning is finding out what you already know.', o interpretez în sensul că tot ce am aflat de la atelierul de comunicare NESTworking a avut un ecou în interiorul meu. Dar nu fiindcă aș fi știut deja multe chestii. Mai mult, am avut de-a face cu foarte mulți stimuli noi, la care nu m-aș fi putut gândi niciodată de una singură. Deci să zicem că știam 10%.

Atelierul m-a ajutat să mă (re)prezint cu succes la interviuri și în multe situații în care aș fi dat bir cu fugiții, să fiu mai deschisă față de oameni, mi-a amintit că bunătatea este o resursă inepuizabilă

A.

Iti multumim si ne bucuram ca am avut ocazia sa te cunoastem. Nu prea ma pricep la vorbe mestesugite, dar ramane valabil ceea ce am zis inainte, a fost cursul vietii mele.
M.

To be continued - că mai avem :)

Mai avem și ocazia de a aduce cursul vieții prin cuib. Curge altfel apoi.

Info și înscrieri la nest @ nestworking .ro

Ca sarea in bucate! (@too many sugarcoated ``professionals`` in coaching)

 Vă amintiți povestea cu cele trei fete de împărat*:

” Împăratul se bucură cât un lucru mare când auzi de la fetele lui cele mai mari cât îl iubesc. El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea şi ca zahărul. 

Şi uitându-se şi la fata cea mai mică, ce sta mai deoparte şi cu sfială, o întreabă şi pe dânsa: 

– Cum mă iubeşti tu, fata mea? 

– Ca sarea în bucate, tată! răspunse şi ea cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească”

Pe urmă, cum știm a fost alungată - iar mai apoi musafirii au fost serviți la masă numai cu mâncare în care se pusese ceva dulce în loc de sare.

Mno, sunt o sare în bucate :)

Pentru că dragostea, dacă e, e firească - e din fire, ca fiirea.

O altă perspectivă care face să aibă rost referința la sare în cadrul unui proces de coaching e asta:

La fel și calitatea prezenței unui coach in relația cu clientul - o prezență care să readucă clientului gustul și pofta de a acționa pentru a merge mai departe spre ceea ce vrei cu adevărat.

Despre ce este un coach aici.

*Bașca, alea cu dulcele erau două! Aaa, şi alea cu fără cenuşă pe ele erau două!
Pfff, floare-albastră, totuşi rău-i dublu-n lume?!

Gândirea fulgurantă* fulguiește (!) dacă are din ce** nori (@self awareness)

@Vai de capul meu, ce e in el :)))

Mi-a venit acest gând cu ocazia unui comentariu la o postare despre recunoasterea emotiilor - o cititoare a recomandat "Cum iau naștere emoțiile"de Lisa Feldman-Barrett***.

Ocazie cu care am zis că mi se pare util si Andrew Huberman, că e în mijlocul tehnologiilor noi in cercetarea corpului, l-am citat si pe aci, si Marc Brackett - pentru unelte de gestionat emoțiile, si Barbara Fredrickson, cu ale ei tehnici de pozitivare a emotiilor, la fel si Martin Grossman cu imageria controlata, basca Richard Davidson, si doi calugari tibetani foarte aplicați și aplicabili - si dragi noua, că adesea zici că e stand-up commedy discursul lor - Mingyur Rinpoche și Tulku Lobsang 

Foarte exact în spiritul lui de finețe e Daniel Kahneman - emoțiile sunt lotul gândirii iuți, ni se pare si nouă. Dar cireașa gustoasă de pe coliba (sic!) cercetașilor în ale emoțiilor ni se pare că e pusă aci:

 ”It can be embarrassing for us when we come to realize that what we want to consider our own emotions are actually Shakespeare thoughts”, Owen Barfield quoted by Harold Bloom Q.E.D.  

Goethe are mereu dreptate ”Poezia e ocazionată” - iată cum, pornind de la ocazia de a reflecta la ceva, am reflectat și la mine: să observăm cum am petrecut timpul ceva ani buni - și buni. 

Și dacă tot am scris atat, vom folosi. Ceea ce am si facut - să mă conștientizez (iată o reformulare interesantă pentru „să mă laud” și vouă, și mie!)

Și să vă invit să like pagina NESTworking și să să și preluați (sunt publice si se pot share) diverse perspective scrise acolo. Chiar și dacă e doar un anunț că începe un atelier nou are o imagine, un citat, ceva care să îndemne la o perspectivă nouă, utilă oricui.

.....

* fulgurant: dex ; Merriam Webster

** dacă are din ce: îmi pare important acest ”ce”, mai ales în zilele noastre în care e la mare preț dezvoltarea personală, prea adesea livrată ca formulă de tip „quick fix”, cu referire preponderent pe ”cum”, și mai puțin pe ”ce”

***apropo de atenția la acest ”ce”, cartea Lisei Feldman Barrett a fost tradusă cu acel titlu, or titlul in limba engleză este How emotions are made - vă invit să reflectați la diferența dintre ”născut” și  ”făcut”, așa cum e ea evidențiată de celebra întrebare ”liderul e născut sau făcut?”

Simțul ridicolului (definiția bunicii mele :)

Mama o invita duminica la masă la noi, drumul includea și un vârf (mic) de delușor, pe care iarna, de la săniuțe, se putea aluneca. De la o vârstă încolo, bunica a refuzat să mai vină - a zis că nu vrea să cadă. Familia a aprobat, păi da, să îți rupi vreun picior, asta ar fi grav. Bunica a zis nu, nu vreau să cad și să devin ridicolă. Așa a zis, fără semnul exclamării.

Nu îmi amintesc nicio situație în care bunica mea să fi fost ridicolă. Dacă detecta oameni cu potențial în a face realitatea lunecoasă (!) refuza drumul în preajma lor - necum cu ei.

„Dacă te amesteci în tărâțe, te mănâncă porcii, Menule!”

(Menule eram io :))

Diaconu Alexandrina, născută pe 23 septembrie 1906, învățătoare aproape 40 de ani la aceeași școală, cunoscută pe uliți cu numele „Doamna” (aici cu Domnița, strănepoțica)

”The Business Inside?”

Este titlul contribuției mele editoriale la un super volum - necesar, dar, culmea! (aș putea zice, obișnuiți cum suntem noi pe aci să anunțăm că facem fără să și facem) realizat, și nu oricum, ci la standarde internaționale.

Iaca opul ajuns și in mediul academic: The Golden Book of Romanian Public Relations a ajuns la Biblioteca Centrala Universitara, la catedra de Relatii Publice de la SNSPA si de la Litere si la ARRP

               

(c) DC Communication

Nu încetez să o admir pe Dana Oancea, sufletul, mintea și inima, deci omul!, care a adus în realitate acest adevărat compendiu de bune practici - cartea conține 95 campanii premiate în 15 ani de PR Award Romania, în toate domeniile relațiilor publice, precum și insight-uri valoroase asupra industriei comunicării dinspre prezent și dinspre viitor. Am fost extrem de onorată să fac parte dintre cei numai 54 de profesioniști invitați să scrie ce cred ei, din perspectiva experienței profesionale proprii. Contribuția mea la viitor se referă! Iată aci o poză cu Dana și cu viitorul de față :)

Mai multe despre carte și cum poate fi cumpărată, citiți AICI

„I have a dream!” Un vis garantează propietatea şi responsabilitatea (din răspunsurile la cele mai frumoase întrebări primite vreodată)

Revista de Povestiri November 14, 2013



Interviu realizat de Simina Diaconu.

Magda Bunea coordonează atelierul de comunicare NESTworking, la care vă invităm să vă înscrieți! Am profitat de prilej să o întrebăm tot felul de lucruri, iar ea ne-a răspuns frumos-frumos.

Mă uit deseori la oameni pe stradă și mă întreb cum și-au pierdut aerul tineresc. Tu nu l-ai pierdut. Cum ai făcut?

Am lansat în atelierele de comunicare pe care le ţin un acronim pentru atenţie, empatie, respect – AERul comunicării, i-am zis. La tinereţe, „aerul” e foarte sănătos: cred că toate trei sunt la maxim, apoi ne lăsăm amagiţi de viaţă – dezamăgirea e o mare amăgire, de fapt – şi nu mai trăim când… trăim, ci într-o aşteptare, aşteptarea „să se termine”: ziua de lucru, anul la acel job, toţi anii de muncă. E tare păgubos să aştepţi să se termine ceva ce se termină oricum, care nu depinde de tine. Te antrenezi să nu mai faci lucruri, îţi anihilezi ceea ce în analiză tranzacţională se numeşte „starea de copil liber”. E starea de energie, de creativitate, de creştere. Eu ies extrem de creativă la toate testele, şi ies şi la… iveală :). Să ştii că mi-a plăcut cum ai zis tu că Revista de Povestiri se adresează celor cu mintea tânără. Cred că asta se păstrează rămânând curios şi bucuros de lume şi de tine. De posibilităţi şi de creştere. Şi cred că e vorba şi de curajul să fii cine eşti. Cineva m-a întrebat: „Tu chiar trăieşti cum vrei să fii? Că aşa pare!” Aşa e.

De ce ai casa plină de cărți?

Da, am multe cărţi, şi bune. Totdeauna am citit mult. Cititul îţi dezvoltă „tăcerea prezentă”, ca să zic aşa, iar asta este tehnica de bază în coaching – aveam să aflu mult mai târziu. Poate aşa am ajuns să fiu antrenor până să ştiu că e o meserie – chiar din liceu, erau colegi lângă care tăceam bine :) şi ei găseau singuri soluţii la problemele lor. Cititul îţi dezvoltă ascultarea, atenţia la altul. Explorarea pereţilor şi găsirea cailor verzi – verzi, adică buni de mers înainte. Pe de altă parte, orice mare scriitor e un coach avant la lettre – am şi o rubrică pe blog numită aşa. Pentru că orice mare scriitor e foarte atent la el însuşi, are, cum ar fi, un coach interior căruia îi acordă toată atenţia. La Eminescu se vede foarte frumos cum funcţionează. Zice el că e preocupat să „găsească punctul întrebării”, pentru a creşte, pentru „a ridica lucrurile asupra manierei lor de a fi”. Este exact ce propune coachingul profesionist: să măreşti cadrul de referinţă, să cauţi opţiuni, să faci altfel lucrurile, mai bine pentru viaţa ta.

Un pasaj forte frumos de antrenare este în Şotron, minunata carte a lui Cortazar: „Am impresia că îndată ce am să îndrept ca lumea cuiele, o să ştiu la ce îmi sunt de folos.” Ce e foarte interesant, şi mă validează ca profesionist în ale citirii – dar şi în ale coachingului! – e că acest pasaj pe care l-am reţinut bine e tocmai sămânţa din care a crescut cartea, aşa povestea Cortazar într-un interviu.

Cititul te antrenează să simţi esenţialul – punctul de creştere.

Aş vrea să mai adaug că mă ocup şi să transmit obiceiul lecturii, explorez cu un domnuleţ minunat (pe care nu îl cunosc decât din postări!) varianta ca toată lumea să vină la nunta lui cu cadoul într-o carte, nu în plic :))

De ce postezi în fiecare zi pe Facebook „Bună dimineața, societate civilă!”?

În primul rând, pentru că e bine să ştii că eşti cineva în ţara ta – de aia îi zic pe nume! În al doilea rând, pun acele întrebări: e un fel de antrenare socială, să vezi că ai opţiuni şi să ai încredere în tine să alegi. Suntem poporul care plânge că o să cadă drobul de sare pe copil. Aş vrea să dezvoltăm obiceiul curajului de a explora şi de a face ceva: să vedem, ce putem muta mai uşor, copilul sau drobul? Şi apoi să mutăm.

Mai e vorba şi să dezvoltăm competenţa în „cum se poate”. Din păcate, mass media cultivă competenţa în „cum nu se poate”. Ştim, ca societate, cum nu se pot face autostrăzi, cum nu se face învăţământ, asistenţă socială. E o perversitate în a consolida aşa ceva prin alipirea bucuriei de a şti – firească, valoroasă, crescătoare. Hai să ştim cum se poate face, nu cum nu se poate face.

Te simți un om important? Ce îl face pe un om să simtă important?

Domnule, da. Povestea e ceea ce îl face pe om să se simtă important – faptul că orice om are ataşată o poveste, pesemne că valoroasă, dacă celorlaţi le pare rău când… se termină. Aci recunosc că sunt inspirată de o frază din Confesiunile Sfântului Augustin. La moarte prietenului său, el se întreabă pentru ce e atât de supărat, şi îşi dă seama că e supărat că amintirea prietenului său o să moară atunci când o să moară el, Augustin. Păi, dacă altul simte că e importantă povestea mea când nu mai sunt (oricine aş fi eu!), cum să nu fiu eu important în viaţa mea, în viaţă fiind?! E o chestiune de stimă de sine şi de altul. Hai să ştim că suntem toţi importanţi!

Mai departe, aici: Nimeni nu crește pe altul micșorându-se pe sine

A great position in life! Realization.

so many Things to do, so Little time..
your life is Flooded, so is mine.
but it will be a Blink - and that”s the Time -
when walking upon water, We`ll drink the Wine.
//

Well,  almost 10 years since I wrote these lines, or to put it more precisely I leaned upon - lets dare to say :) - ``meaning of life``. And still walking on the solid ground - which, lets acknowledge, it is a great ``position`` in life! It permits realization, a quite intriguing ``activity``, so lets search for some trustful perspectives to explore upon.

Realization, Merriam Webster: the state of understanding or becoming aware of something; the act of achieving something that was planned or hoped for. (my underlines)
Synonyms of realization accomplishment, achievement, actuality, actualization, attainment, consummation, fulfillment (or fulfilment), pass, fruition

If we pay attention to the plane definition, there are two juxtapose approach, yet lets be bold and see that realization is a systemic connection between the two - between the outer world and the inner world. The astuteness of ``the state of becoming aware`` determines the appropriateness  of ``the act of achieving``. Further more, the lack of astuteness leads to a failure in appropriateness, which bias the system functions to grow (sic!) in misunderstanding the outer world by ``clearing`` the lens of fooling the mind - and here we are designing ``prophecy``(or should I say profactcy) instead of fetching facts. And this keen (!) activity resumes in mismatching the act of achieving something that was hoped for, as the definition asserts. In other words: gone for the wrong realization.

But!

 

 Pay attention! It pays.

”Recomand frumosul atelier care ne incurajeaza sa fim mai atenti la noi”

”Magda este un om de comunicare extraordinar (categoria "vrem sa fim ca ea cand vom fi mari"), dar in acelasi timp e funny, smart, cam tot ce trebuie sa fie un trainer ca sa te faca sa mergi la cursul lui. Chiar daca in mintea ta nu ai nevoie. Pentru mine, a fost vorba de cateva saptamani in care abia asteptam sa rup o ora-doua numai pentru mine.
Go to NESTWORKING, faceti atelierul cadou prietenilor, vorbiti frumos cu voi, cu altii si inlocuiti "o sa incerc" cu "o sa incep". Daca nu stiti la ce ma refer, este pentru ca nu ati ajuns inca in cuib. Unde, btw, mai sunt si alti "pui" draguti. ” Carmen

"Nu doar cum vorbești cu ceilalți contează, ci și cum vorbești cu tine, cum te încurajezi să vezi partea bună a lucrurilor, să pornești la drum să-ți împlinești visul și tot așa . Vino la atelierul de comunicare să conștientizezi acest dialog interior." Simina

”Coaching accesibil ca preț, în grup mic și cu un super-om de care mie îmi place foarte mult. Citiți și înscrieți-vă cu încredere!” Dana

”Povestea asta cu coaching-ul e un mare câh HR-ist de cuvinte mari si goale. been there, done that si singurul motiv pentru care as mai merge la ceva de genul este Magda Bunea. Magda e un super om, super priceputa la constientizare si stie si bancuri misto. daca vrei sa inveti cum sa privesti obiectiv - pe tine, pe ceilalti, relatiile tale - go for it.” Alexandra

 ”Magda Bunea este unul dintre cei mai buni oameni de comunicare pe care mi-a fost dat sa-i cunosc. Va invit cu caldura la atelierul din septembrie. Detalii si inscrieri la http://revdepov.ro/ateliere/nestworking/”

Ce se mai spune despre mine și despre atelierul meu NESTworking.
Multe-multe vorbe minunate găsiți pe aci, pe blog. De neuitat e Natalia cu mărturisirea: ”După atelierul ăsta, simt că am devenit mai inteligentă, domnule!”
So, deschidem cuibul pe 11 septembrie! Numai 9 locuri - e un atelier serios, deși se râde mult.
Vii mergând și pleci zbur(d)ând ;)
Scrie la simina @ revdepov .ro pentru ce vrei să vii.
Dacă simți că ai ceva motive dar nu știi cum să le zici, avem o colecție de ”aș vrea să” aici. :)

 
..............................
Atelierul pentru publicul larg e organizat impreuna cu Asociația Brain Fitness și platforma Revista de Povestiri & Club Revdepov. De ce? Pentru că obiectivul lor e să antreneze oamenii să fie în starea de a se bucura mai mult de ei înșiși, de viața lor, șiii... pentru că organizatorii sunt cei mai onești și frumos intenționați oameni din câți cunosc. Iar în meseria asta numită coaching există o singură reglementare - un cod de etică, citiți mai mult aici.

As a professional... nestworker :)

În una dintre primele postări de pe blog, acum 9 ani!, răspunsul la întrebarea: Ce pot sa fac pentru tine? era Coaching! Postarea, scurtă, se numea ”As a professional coach”, și o puteți citi aici.

De 4 ani, la întrebarea ”Ce pot să fac pentru tine?”, răspunsul e Nestworking :)
O activitate în care ne ocupăm mai aplicat tot de pre-dispoziția fiecărui om de a fi bucuros că trăiește viața lui, de a o conduce spre înaintea lui/ei. Nestworking te ajută să te miști încotro vrei!

Pentru organizații, ”sunați” aici - there is a door...
Pentru... mișcare personală (sic!), am configurat în colaborare cu Asociația Brain Fitness, un workshop open, limitat la cîteva ediții pe an, și numai cu 9 ocupanți per cuib. Sunt multe motive să veniți, așa cum am constatat aici - Pentru ce venim la NESTworking. Înscrierile la atelierul public se pot face aici - read more.

......................................
Primim mesaje minunate după fiecare atelier. Dar cel mai frumos îmi pare acesta, prin care aflăm că NESTworking este un curs de fericire! Desigur, ne-a bucurat și că are efect similar cu cel organizat de o celebreă universitate americană. Mulțumim, fericiți :)

Cursul The Science of Happiness (University of California, Berkeley) ”m-a și reorientat, mi-a mutat atenția pe niște obiceiuri/observații pe care le pierdusem pe drum. La fel cum a făcut, în iunie, atelierul de comunicare cu Magda Bunea. Topirea gheții a început atunci :) Am avut revelația că tot un atelier de fericire e, doar că altfel structurat.” (de aici)

”Coaching Network” - 5 ani de când am gândit și realizat prima revistă în limba română dedicată coachingului

.... și, din păcate, 4 ani de când nu a mai apărut.

A fost un proiect ambițios, vorba unui cititor. Au apărut doar două numere - al treilea e la mine in calculator. Primul poate fi citit pe issu . com, aici.


 
Îmi amintesc cu plăcere acel noiembrie 2011 când făceam cuprinsul, așezam conținutul astfel încât să ofere o structură consistentă de învățare pentru publicul din nișa profesională - coachi, HR, management, dar și un prilej de reflecție și de început de explorare personală pentru oameni preocupați de dezvoltare, de cultivare - GROW înseamnă și asta - a talentelor și punctelor forte.

 

Stabileam rubrici,căutam titluri care să provoace cadrul de referință al cititorului, să fie catchy - aci preocuparea mea pentru publicitate s-a dovedit foarte utilă. Încă zâmbesc la editorialul atipic, căruia i-am dat un titlu de a cărui subtilitate (mvai :) ) mă tem că s-au ”prins”prea puțini.

 

Antrenorul românesc era o aluzie la numele primei ambarcațiuni românești, de pe vremea lui Ștefan cel Mare - Pânzarul moldovenesc. Revista se dorea a fi un vânt bun pentru frumoasa călătorie a coachului român. Mno. Din păcate, între timp, multe vânturi (sic!) pe piața de coci-pentru-că-poci...